Revenire asupra procesului de restituire
Introducere
Ce s-ar mai putea spune despre un Parlament care ii favorizeaza pe cei care detin bunuri furate in defavoarea victimelor furtului? Oare in Romania, in domeniul drepturilor omului, sunt mai putin semnificative victimele abuzurilor decat cei care abuzeaza? Este normal, in Romania, ca detinatorii proprietatilor furate sa aiba mai multe drepturi referitoare la posesie sau despagubire decat adevaratii proprietari? Nu se inteleg, oare, de la sine raspunsurile la aceste intrebari chiar si in Romania? Aceste lucruri evidente se pare ca nu sunt la fel de clare si pentru majoritatea covarsitoare a parlamentarilor romani care de curand au adoptat noi modificari la Legea 10/2001 („Legea 10”), modificari care confera drepturi asupra cladirilor si terenurilor confiscate in mod abuziv de regimul comunist tocmai acelora care in cunostinta de cauza asupra situatiei lor le-au acaparat, prin aceste modificari ajungandu-se tocmai la rapirea dreptului de a cere restituirea proprietatilor de catre adevaratii proprietari (Proiectul – lege nr. 891/17.12.2007, numit in continuare Proiectul – lege). In viziunea inversata a Parlamentului Romaniei, cei care au acaparat astfel de proprietati beneficiaza de mai multe drepturi decat victimele carora aceste proprietati le-au fost smulse in mod abuziv.
Daca scopul principal al Legii 10 este restituirea catre proprietarii de drept a tuturor cladirilor si terenurilor confiscate de regimul comunist, unicul scop al Proiectului – lege este doar protectia persoanelor care au cumparat in baza Legii 112/1995 apartamente in imobile preluate abuziv. Aceasta lege s-a dovedit abominabila tocmai pentru ca permitea oportunitati de imbogatire instantanee in favoarea unor persoane care au ocupat proprietati preluate abuziv, in cunostinta de cauza, fara a dezdauna in niciun fel persoanele prejudiciate. Doisprezece ani mai tarziu, in loc sa fie rectificata aceasta nedreptate, Parlamentul a imbratisat-o, a legiferat-o si a ridicat-o pe un piedestal in dauna victimelor comunismului.
Este firesc sa se incerce in mod rezonabil asigurarea unei forme de protectie pentru persoanele care locuiesc in apartamentele vandute in mod gresit catre acestia de catre guvernul post-comunist. Exista numeroase mecanisme care ar putea asigura o protectie si despagubire rezonabila acestor persoane, dar niciunul nu include excluderea restituirii in natura a cladirilor vandute pe baza Legii 112/1995; si nu este nici corect si nici rezonabil sa tratezi in mod discriminatoriu proprietarul de drept al terenurilor si cladirilor confiscate abuziv de regimul comunist, prin masuri care sunt in favoarea celor care le-au inchiriat sau cumparat de la stat stiind foarte bine ca acestea au fost „furate” de la altcineva.
Proiectul – lege a fost trimis spre promulgare Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, pe 30 iunie 2008. Decenta, respectul pentru drepturile omului si pentru Constitutia Romaniei, impun ca Presedintele sa retrimita legea Parlamentului fara a o promulga. Daca Presedintele promulga legea in forma adoptata de Parlament, in Romania se va crea un dezechilibru imoral si neconstitutional cu privire protectia proprietatii. Proiectul – lege incalca dreptul de proprietate garantat de Constitutie fostului proprietar prin crearea in mod nejustificat si discriminatoriu a unei exceptii de la regula restituirii bunurilor in natura. Promulgarea ar reprezenta negarea sustinerilor Presedintelui si guvernului cu privire la repararea daunelor cauzate de comunism.
Istoria Legii 10/2001
Procesul de restituire a inceput in Romania, in mod ciudat, nu cu restituiri propriu – zise ci cu vanzarea apartamentelor din cladirile confiscate de stat catre chiriasi, vanzari facute in baza Legii 112/1995. Regimul din anul 1995 se pare ca era mai interesat de voturile acelor persoane decat de drepturile victimelor regimului anterior. Intr-adevar, se poate spune ca regimul de la acea vreme isi proteja simpatizantii devreme ce in mod special aceste persoane au realizat cele mai mari castiguri prin insusirea celor mai de pret bunuri confiscate de comunism. De la momentul 1995 au mai trecut sase ani fara se faca nimic pentru victimele comunismului. Cand Legea 10 a intrat in vigoare, restituirea in natura a proprietatilor instrainate de catre stat in baza Legii 112/1995 a devenit posibila, dar doar daca instantele desfiintau contractele de vanzare – cumparare incheiate in baza acelei legi. Pentru a ingreuna actiunile fostilor proprietari, Legea 10 prevedea ca respectivele contracte de vanzare – cumparare pot fi anulate doar in decurs de un an de la intrarea ei in vigoare. Acesta a fost doar o mica parte din ceea ce s-a dovedit a fi mai mult o „smecherie” decat un efort legitim de a face dreptate victimelor comunismului. A fost in schimb un mod de a intari nedreptatile facute de-a lungul unor decenii de comunism, nedreptati menite a favoriza o mica elita a politicienilor si a sustinatorilor acestora.
In 2005, guvernul de coalitie condus de Primul ministru Calin Popescu Tariceanu a inviorat Legea 10 prin amendamentele aduse de Legea 247/2005, intrucat unele eliminau o multitudine de restrictii cu privire la aplicabilitate restitutiei in natura pentru cladiri si terenuri cum ar fi ambasadele, institutiile publice, muzeele, cladirile istorice si asa mai departe.
Standarde aplicate necorespunzator
In timp ce Legea 10, astfel cum a fost modificata de Legea 247/2005, prevedea ca terenurile si cladirile confiscate in mod abuziv de stat sau de o alta entitate legala in baza Legii 139/1940 sau in perioada cuprinsa intre 6 martie 1945 si 22 decembrie 1989 vor fi restituite in natura, Proiectul – lege prevede ca restitutia poate fi facuta, de asemenea, prin echivalent daca restituirea in natura nu este posibila. De altfel, in principiu, aceasta ar putea parea o solutie echitabila, insa nu poate fi considerat nimic rezonabil sau echilibrat in ce priveste Proiectul – lege. Cu privire la terenuri si cladiri, acesta pune semnul egal intre restitutia in natura si restitutia prin echivalent– un principiu care nu mai exista nicaieri in lume decat, dintr-o data, in Romania. La nivel mondial restitutia in natura este privilegiata ca regim juridic fata de despagubirea in bani intrucat proprietatea este unica si nu poate fi acoperita doar de contravaloarea ei; peste tot in lume dreptul de proprietate este considerat sfant impotriva oricarui uzurpator. Intorcandu-ne in timp la forma initiala a Legii 10, Proiectul – lege permite o noua interpretare a dreptului de proprietate in sensul ca restituirea in natura nu mai este o prioritate. Mai mult, despagubirile care ar trebui acordate adevaratului proprietar in locul restituirii cladirilor sau terenurilor, cladiri si terenuri care sunt unice in esenta lor, nu echivaleaza deloc cu adevarata valoare a ceea ce le-a fost smuls cu forta.
Proiect – lege destinat a fi in folosul elitei
Motivatia oficiala care sta in spatele Proiectului – lege a fost fundamentata pe discursul ipocrit referitor la protectia sociala a persoanelor care au cumparat apartamente in baza Legii 112/1995. Dar aceste persoane pe care Parlamentul incearca sa le protejeze nu sunt niste persoane necunoscatoare, inocente, ci sunt in mare parte membri ai partidelor politice, oficiali guvernamentali si oameni de afaceri importanti care au cumparat pe o nimica – toata cea mai mare parte a proprietatilor imobiliare din Romania confiscate de comunisti tocmai folosindu-se de prevederile Legii 112/1995 si care acum vor sa se asigure ca nu vor putea fi fortati sa le restituie. Dar, din pacate, Romania s-ar putea confrunta in curand cu o trezire brusca la realitate. Prin protejarea persoanelor care efectiv si-au insusit bunurile victimelor comunismului, statul roman se expune posibilitatii unor actiuni colective initiate de cetatenii altor tari in baza tratatelor bilaterale cu privire la exproprierea ilegala. Deja, la acest moment, in SUA, s-a format o organizatie autointitulata Asociatia Victimelor Comunismului Romanesc care, ulterior unor decizii recente ICSID, poate formula actiuni colective impotriva Romaniei, aceste actiuni prefigurandu-se a avea rezultatul nedorit ca tocmai cetatenii de rand ai Romaniei si nu cei care detin in fapt proprietatile respective vor suporta despagubirile pe langa alte penalitati ca urmare a taxelor suplimentare.
Posibile noi actiuni in fata Curtii Internationale de Justitie
Prin crearea acestei noi exceptii de la principiul restitutiei in natura, Parlamentul roman ignora in mod flagrant jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si sfideaza principiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Proiectul – lege va conduce indubitabil spre noi procese in fata Curtii si totodata spre alte decizii impotriva Romaniei care sa presupuna plati suplimentare din bugetul statului.
Ocupantii castiga mai multe drepturi decat adevaratii proprietari
Proiectul – lege merge chiar mai departe prin crearea de noi drepturi pentru ocupantii proprietatilor confiscate prin faptul ca acestora li se permite sa vanda proprietatile cumparate in baza Legii 112/1995 in mod liber si la orice pret. In prezent, art. 43 al Legii 10, care e propus spre a fi abrogat, dispune ca pentru o perioada de 10 ani de la achizitionarea proprietatilor anterior nationalizate, chiriasilor le este permis sa le vanda doar adevaratilor proprietari. In cazul nerespectarii acestei dispozitii, orice contract de vanzare – cumparare catre o alta persoana decat adevaratul proprietar este nul absolut. Art. 43 al. 2 statueaza, de asemenea, in prezent, ca sub sanctiunea nulitatii absolute este ilegal orice act de instrainare a unui teren sau cladire achizitionate in baza Legii 112/1995, modificata si cu completarile ulterioare, atata timp cat in privinta actiunilor formulate in instanta de catre adevaratii proprietari, sau dupa caz succesorii lor nu s-a dat o hotarare definitiva si irevocabila. Astfel prin abrogarea art. 43 toate limitarile impuse chiriasilor cu privire la vanzarea proprietatilor vor fi inlaturate, iar apartamentele vor putea fi vandute liber pe piata, chiar daca exista un proces pe rol initiat de adevaratul proprietar cu privire la acestea.
Dorinta Parlamentului roman de a proteja pe ocupantii proprietatilor furate a dus la modificarea art. 18 pct. c) din Legea 10 prin inlocuirea cuvantului „legal” cu „Legea 112/1995, modificata”. Desi modificarea unui singur cuvant poate parea minora, in acest context reprezinta o diferenta majora intrucat reprezinta un alt mijloc prin care Parlamentul roman a cautat sa protejeze ocupantii proprietatilor furate punandu-i sub protectia legii. Proiectul – lege prevede in mod expres ca una din situatiile in care despagubirea este facuta exclusiv sub forma de echivalent este aceea in care terenurile sau cladirile au fost vandute anterior cu respectarea dispozitiilor Legii 112/1995. In textul actual al Legii 10, scopul acesteia este mai cuprinzator intrucat restitutia prin echivalent este aplicabila nu doar instrainarilor realizate cu respectarea Legii 112/1995, ci tuturor instrainarilor incheiate cu respectarea prevederilor legale in vigoare la acel moment. Noua formulare doreste limitarea scopului dispozitiei de mai sus si in acelasi timp sa usureze si sa mareasca aplicabilitatea acesteia intrucat se refera, acum, la un singur text de lege.
Daca o instanta a anulat un contract de vanzare – cumparare prin care o persoana a achizitionat in baza Legii 112/1995 o proprietate confiscata, Proiectul – lege ofera acelei persoane cu prioritate un apartament din fondurile de locuinte gestionate de consiliile locale si/sau Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor, ca de altfel si dreptul de a locui intr-un astfel de apartament si de a-l cumpara – iar suma platita pentru proprietatea confiscata care a fost restituita adevaratului proprietar va fi considerata drept plata in avans pentru noul apartament sau cladire.
Unul dintre cele mai revoltatoare si surprinzatoare aspecte ale Proiectului – lege este dispozitia care ofera o despagubire mai mare celor care au cumparat proprietati confiscate in baza Legii 112/1995 decat sumele de restituire prin echivalent acordate adevaratilor proprietari. Articolul 50¹ prevede ca proprietarii care au cumparat imobile cu respectarea Legii 112/1995, au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare, in cazul in care contractele lor de vanzare – cumparare au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. In mod incredibil, aceasta inseamna ca chiriasii care au platit in realitate un pret derizoriu pentru proprietatile achizitionate sunt acum indreptatiti la sume de bani mult mai mari decat ce au platit ei pentru proprietatile respective. Sumele de bani care vor trebui sa fie restituite chiriasilor vor proveni de la bugetul statului, ceea ce inseamna ca toate aceste costuri vor fi suportate de catre contribuabilul roman. Ca o ironie a sortii, adevaratii proprietari, adica cei care au fost pagubiti de regimul comunist nu primesc sume de bani drept despagubire la valoarea de piata a imobilelor, ci actiuni la inca nelistatul Fond Proprietatea egale ca valoare cu valoarea contabila a acestora la momentul despagubirii si astfel acestia se gasesc in postura de jucatori la riscanta Bursa de Valori Bucuresti fiind pusi in situatia de a vinde actiunile la un pret si mai redus decat este in momentul de fata. Deci, posesorii proprietatilor confiscate ale caror contracte au fost declarate nule obtin sume mult mai mari decat au platit ei in realitate, in timp ce proprietarii indreptatiti ar trebui sa primeasca contravalori mult mai mici decat valoarea de piata a imobilelor si nici aceea in bani. Aceasta generozitate exemplifica in perfect adevaratul scop al Proiectului – lege si anume protejarea celor care detin aceste proprietati printre care se afla si un numar mare de parlamentari, parlamentari care si-au dat votul favorabil pentru acest Proiect – lege socant.
Interferenta cu sistemul de acte juridice
Proiectul – lege interfereaza de asemenea cu sistemul romanesc de acte prevazute de lege, creand in scopul protectiei ocupantilor imobilelor confiscate o noua categorie de acte autentice in afara categoriilor prevazute de Codul Roman de Procedura Civila; Proiectul – lege prevede ca toate contractele de vanzare – cumparare incheiate cu respectarea dispozitiilor Legii 112/1995 sunt considerate de lege ca acte autentice si reprezinta indubitabil titlu de proprietate. Prin acest instrument, Parlamentul Romaniei a creat practic o mult mai puternica prezumtie de proprietate decat ofera un act sub semnatura privata.
Proiectul – lege introduce o noua dispozitie care prevede ca proprietarul de drept este obligat sa urmeze procedura stabilita de Legea 10 din momentul intrarii ei in vigoare si ca prevederile acesteia se vor aplica cu prioritate. Acest text incearca sa clarifice disputa care exista in practica judiciara si in doctrina si anume daca o cerere de restituire poate sa fie bazata atat pe Legea 10 cat si pe Codul Civil. Cu toate acestea scopul acestei dispozitii nu este atins din cauza formulei „cu prioritate”, care nu este un termen juridic si care duce la nenumarate interpretari, multe dintre ele nefavorabile proprietarului de drept in sensul limitarii restituirii in natura a imobilelor. Aceasta dispozitie a Proiectului – lege va duce la multa nedreptate. Ea apare ca o piesa bine plasata intr-un puzzle destinat sa protejeze ocupantii proprietatilor preluate abuziv. Problema a aparut de la solicitarea Procurorului General al Romaniei adresata Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a clarifica daca cererile de restituire fundamentate pe Codul Civil Roman si formulate dupa intrarea in vigoare a Legii 10 ar putea fi admisibile. Dar Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a clarificat acest aspect lasand problema la fel de incetosata ca mai inainte. Curtea a decis ca prevederile Legii 10 trebuie aplicate cu prioritate fara insa a explica ce anume inseamna cu prioritate. Astfel Curtea a lasat loc la nenumarate interpretari. Dat fiind faptul ca problema nu a fost solutionata, Proiectul – lege isi propune sa statueze cu caracter de lege concluziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie dandu-le astfel o mai mare importanta si aplicabilitate. Aceste lucru va avea drept consecinta ca unele instante vor aplica prevederile Legii 10, datorita caracterului ei prioritar in toate cazurile in care proprietarii de drept vor cere restituirea cu aplicarea, de asemenea, a tuturor exceptiilor de la restituirea in natura prevazute de Legea 10.
Concluzii
Proiectul – lege ofera acelasi tip de protectie elitei romanesti de la momentul actual ca cea oferita de Ceausescu nomenclaturii comuniste, victimele ramanand pe dinafara in timp ce elita privilegiata savureaza rodul confiscarii ilegale.
Ideea ca Parlamentul este cumva angajat cu buna credinta in protectia sociala este nerealista. Toti cetatenii acestei tari, ca de altfel si primariile si chiar chiriasii au cunoscut ca apartamentele inchiriate si ulterior vandute cu respectarea Legii 112/1995 au apartinut altor persoane fie inainte fie in timpul regimului comunist. Ei au cumparat fiind in deplina cunostinta de cauza ca proprietatile au fost preluate in mod abuziv si in timp ce este just si potrivit sa luam tinem cont de problemele persoanelor confruntate cu restituirea unor astfel de proprietati catre adevaratii proprietari, Proiectul – lege este un exercitiu absurd in ce priveste imoralitatea in vederea protejarii castigurilor nemeritate ravnite in special de membrii elitei societatii romanesti. Din pacate, victimele comunismului au fost inca o data nedreptatite – in multe cazuri de aceleasi persoane sau familii care le-au prejudiciat si in perioada comunista.
Dar ce se va intampla cu proprietarii care nu sunt afectati de prevederile Legii 112/1995 si care asteapta restituirea in natura din partea primariilor din Romania? Unii au fost norocosi, in special in jurisdictiile mici. Dar cei care nu au avut atat de mult noroc si care au cereri inregistrate la Primaria Municipiului Bucuresti in mare parte se confrunta numai cu indolenta si obraznicia acestei institutii. In acest moment, au ramas nesolutionate un numar de 31 629 de cereri din cele 42 493 inregistrate in 2002, desi au trecut sase ani de la depunerea lor. Cu alte cuvine, Municipalitatii din Bucuresti i-a luat mai mult de 6 ani pentru a rezolva doar 25% din totalul cererilor inregistrate. Cati reclamanti au murit in aceasta perioada asteptand dreptatea din partea municipalitatii si cati vor mai muri fara a li se face dreptate?
Romania a gasit intotdeuna o cale sa strice si lucrurile bune realizate. In acelasi fel, acum este in proces de distrugere a eforturilor depuse pana acum in cadrul procesului de restituire din 2005 printr-o masura neadecvata si imorala de supraprotectie acordata persoanelor care cu buna stiinta detin proprietati furate pe seama victimelor acestora.
Articolul a fost tradus din versiunea originală în limba engleză şi publicat cu aprobarea:
Rubin Meyer Doru & Trandafir
SOCIETATE CIVILA DE AVOCATI / LAWYERS PROFESSIONAL CORPORATION
IN ASOCIERE CU / AFFILIATED WITH HERZFELD & RUBIN, P.C.
INTERVIURILE HotNews.ro