Romania fara spirit critic (de Costi Rogozanu)

Sa injuri, sa terfelesti, sa ataci in grup, sa aperi in grup sint tot atitea manifestari ale lipsei de simt critic. Acesta din urma este prin excelenta un gest individual, un gest pe care ti-l asumi, pentru care cauti argumente solide si prin care pornesti o dezbatere. Esenta criticii este politetea.

Inchipuiti-va ca doi se cearta la o masa cu cite o cafea in fata. Daca vine un huligan si incepe sa-l bata pe unul, partenerul de „cearta“, in mod normal, ar trebui sa-i sara in ajutor. Pentru ca una e sa te certi civilizat, alta e sa-ti cari pumni.

Or, exista in acest moment o frustrare incredibila, aceea ca nu se poate face critica adevarata, pentru ca tot timpul vine un neghiob si-i da un par in cap partenerului de discutii.

Tudor Giurgiu a gresit politic, nu a facut ce a promis ca va face inca de acum un an si actioneaza numai cind e impins de la spate. Peste cazul Culcer s-a trecut incredibil de usor, cind asta era subiectul, nu cine stie ce investitie mai mult sau mai putin intemeiata (lucrurile astea sint banale intr-o companie de televiziune).

Si a se slabi cu „banii nostri, banii publici“ („Jurnalul National“ n-a urlat niciodata cind Nicolau isi batea joc de aceiasi bani ca sa-l umfle pe Nastase in sondaje). Dar s-au trezit niste „profesionisti“ sa urle faliment, sa ceara socoteala, sa scrie pamflete de toate felurile si s-a dus dezbaterea pe apa simbetei.

Traian Basescu are pacate, indiscutabil, dar nu am vazut pina acum vreun pacat capital care sa justifice toata isteria iscata de persoana sau de personalitatea lui. Sint multe de dezbatut. Dar cind ai tot timpul marionete gata sa urle, sa „pamfleteze“ impotriva lui, ti se ia de „critica“.

Tendinta fireasca ar fi sa-l aperi intii, ca sa-l critici civilizat dupa aceea, dupa ce il scoti din miinile agresorilor primitivi.

integral in Cotidianul