Romania, un cerc vicios

Citesc peste tot parerea unora sau a altora, mai mult sau mai putin avizati, despre Romania si despre cei care traiesc in ea. Opiniile sint, cu precadere, proaste. Cei care scriu sint (sau cred ca sint), cu precadere, destepti. E clar ca vor cu totii o schimbare. Una concreta. Au obosit, dom’le, sa traiasca printre romanii nostri

Si poate au dreptate.

E greu sa traiesti in Romania, unde, la modul cel mai serios, nu poti cumpara ceva fara sa nu existe probleme la casa de marcat, nu poti trimite o scrisoare fara sa te enervezi pe functionara de la posta, nu poti trece strada fara sa risti sa te faci una cu soseaua, nu poti merge la iarba verde fara sa nu fii deranjat de o mindra si inaltatoare manea, iar exemplele pot continua.

Romanul isi arunca, intr-adevar, frustrarile in strada. Nu a platit intretinerea, merge tot cu Dacia veche, cu toba prinsa intr-o sirma de prin debara, nu se intelege cu soacra, nu-si suporta seful. Si atunci se descarca pe cei din jur. Cind iese in public. Injura, scuipa, face tot posibilul sa-i scoata pe ceilalti din minti pentru a se simti, pret de o clipa, rege.

Superficialitate, nepasare, spuneti-i cum vreti. Doamne, ce satisfactie are un roman cu Dacia sa plece de la stop inaintea celui cu un Jeep, imaginindu-si ca este intr-o decapotabila rosie!

In problemele romanului nu am mentionat, dupa cum observati, banii. Si asta pentru ca bautura, micii pentru gratar, ceafa de porc, petrecerile din noapte se fac cu bani. Si am ajuns sa fim catalogati un popor de betivi, si pe buna dreptate. Un popor de mincaciosi, si iar pe buna dreptate. Porcul e simbolul national la romani. Dar acestea sint observatii la cald, de pe strada.

Sa trecem putin la ceea ce se intimpla pe Internet, in presa sau la tv.

Ati avut vreodata curiozitatea sa navigati pe site-uri de matrimoniale? Sa vedeti cam cu ce tineret ne laudam? Nu-mi spuneti ca in alte tari e si mai rau, asta nu conteaza citusi de putin. Haideti, o data pentru totdeauna, sa ne raportam la mai bine, nu la mai rau. Ei bine, tinerii nostri se expun goi, in toata splendoarea lor, pe aceste site-uri.

Organe sexuale la tot pasul, la rubrica „Interese“ este trecut cu precadere sexul, si nu vreau sa-mi imaginez ce discutii au loc. Nu mai vorbesc despre intilnirile fierbinti de dupa discutiile pe chat, de sexul neprotejat cu persoane cu care abia au schimbat doua cuvinte. Tinerii nostri sint patetici si frustrati sexual. Nu au decenta si mai grav este ca nici nu-i intereseaza sa aiba.

O prietena imi spune, dupa ce ii povestesc dezarmata ceea ce am vazut, ca traiesc in epoca de piatra, ca sint inapoiata, ca asta inseamna evolutie si ca nu am ce sa fac. Poate are dreptate… si ma bucur ca sint asa.

Dar stiti care e paradoxul? Ca, pe de o parte, ii inteleg. Metaforizat, treaba cu sexul este de fapt interesul scazut al tineretului pentru viata in general. Si au motive.

Isi vad parintii chinuiti de lipsuri si poate beti seara de seara, la scoala vad copii de bani gata (expresie romaneasca 100%) cu masini ultimul racnet, telefoane desucheate, cu viata de noapte febrila, si atunci se raporteaza la ei. Pe cine sa dam vina? Avem oare vreun vinovat?

Si asa am ajuns la presa. Presa din care am facut parte si despre care, din pacate, stiu aproape tot. Stiu cum se scriu articole la co-manda si esti dat afara daca nu te conformezi, stiu despre cum se vind ziaristii de rind pe bani putini, stiu despre prieteniile pupincuriste ale sefilor de ziare cu diversi. Si cel mai bine stiu ce se vinde.

Scandal, sex, violenta, socant, dezvaluiri, intrigi, mistouri, Monica Gabor, Copilul Minune. Acelasi lucru si pe tv. Asta primim, asta vedem, asta facem. Dar presa trebuie sa vinda si asta cumpara romanul: stirile de la ora 5, fotbalisti cu amante frumoase, manele. Pe Dinescu citindu-si victorios articolele, insotit de onomatopeele admirative ale lui Stelian Tanase. Pe C.T.

Popescu, injurindu-i pe toti si pe toate. Pe Turcescu, luindu-i la bani marunti pe „hotii“ de politicieni. Si, mai mult decit toate, pe Diaconescu, care face in fiecare seara, cu succes, cite o telenovela trista din suferinta oamenilor.

Toate astea se vind, dar nu pentru ca romanului i-ar pasa, ci pentru ca se bucura de raul altuia, intr-un mod inexplicabil.

Si atunci, nu e asta un cerc vicios? Vind ce se cumpara, nu ce trebuie.

Fac ce e la moda, nu ce e de bun-simt. Traiesc cum imi spune doctorul Andrei, nu cum simt. Ma imbrac cum vrea nu stiu ce designer, nu cum imi sta bine sau cum ma simt bine.

Sperante? Poate. Mai sint tineri care intra pe forumuri de filosofie, sint tineri care scriu poezii, care cinta si care picteaza. Din pacate, nu au loc de cotcodacelile lui Dinescu, de nervii lui CTP, de Monica Gabor, de Vali Vijelie.

Rebranduire? Sa-i spun si eu „becalizare“, mai degraba, caci toate sperantele omului reinvie cind nea Gigi ia sabia de luptator in mina si pleaca la lupta.