Sandu Faraon (de Traian Ungureanu)

Mircea Sandu a fost reales presedinte al Federatiei Romane de Fotbal. La capatul noului mandat Sandu, fotbalul romanesc va aniversa 20 de ani de abuz si mizerie, iar publicul – o epoca de dispret.

Succesul categoric al lui Mircea Sandu nu are nimic de-a face cu logica. Triumful lui Sandu e culmea nihilismului romanesc. Acest joc pervers de-a institutiile serioase si votul liber e inventia cea mai de seama de care se face vinovata si mindra mentalitatea de grup a romanilor catarati pe schelele libertatii.

Ea ne-a dat o oligarhie incasabila si un sir de faraoni fara adversar: Iliescu, Isarescu, Teoctist, Sandu. Fiecare mimind o competenta sacra care il ridica deasupra timpurilor, fiecare imprastiind, in jur, un nor fin de privilegii, peste capetele plecate ale suitei. Logica zace lihnita de atita dispret. A mai ramas un pas mic: retragerea busolelor din magazine. Cazul lui Mircea Sandu e dovada unei rataciri fara intoarcere.

Mircea Sandu e presedinte al Federatiei de 15 ani, adica de cind a fost montat, la presiunile lui Cornel Dinu, pe atunci Ministru al Tineretului si Sportului, intr-o putere de stat care se ocupa cu montarea mulgatoarelor pe toate sursele de profit din tara.

Bilantul celor 15 ani de Sandinism e clar si dezastruos, ca radiografia unui cancer: fotbalul romanesc a stralucit odata, la mijlocul anilor ’90, aprins de o generatie exceptionala. Dupa retragerea grupului Gica Hagi-Popescu, au venit, inevitabil, declinul, mizeria si prabusirea. Fotbalul romanesc a iesit din competitie. Cluburile sint in afara circuitului Ligii Campionilor.

Nationala a ratat, din 2000 incoace, toate calificarile la Europene si Mondiale. Au facut cariera, in schimb, coruptia si violenta. In competitiile interne se vind meciuri si locuri in prima divizie, se cumpara arbitri si se spala bani. Patronii sint perfect reprezentati de figuri postpenale: Becali, M.M. Stoica si, peste ei, Patronul Patronilor, Dumitru Dragomir.

Cu un necrolog in loc de palmares, Mireca Sandu n-avea cum sa cistige logic. Triumful lui, peste 65% din vot!, spune ca presedintele si subordonatii lui sint parte a problemei. Institutiile fotbalului romanesc nu au legatura cu performanta. Ele nu lucreaza pentru fotbal, ci pentru a pastra un sistem rentabil, din care ies bani, nu rezultate.

Gheorghe Popescu, contracandidatul lui Mircea Sandu, a fost invins usor de un sistem care nu se teme de fotbal, suporteri si rezultate. Palmaresul e indiferent acestui grup de afaceri inchis si solidar. Singura amenintare reala e o interventie din afara. Presiunile exercitate de Sebastian Bodu l-au pus in sah pe Gigi Becali.

In ziua in care organele de stat vor avea curajul sa tina partea persoanei vatamate si sa intre in scriptele Federatiei, baza de putere a lui Mircea Sandu se va clatina. Altfel, urmeaza inca patru ani de prizonierat. In total, 20 de ani.