Saracia invinge Romania?

Saracia pare sa fi inclinat determinant balanta in alegeri.

Partidul de guvernamant pare sa fi obtinut victoria in alegerile considerate de multi istorice. Intr-un fel asa si sunt, intrucat in perioada noii magistraturi Romania ar urma sa faca pasul oportunitatii sale istorice: intrarea in Uniunea Europeana.

Daca rezultatele numaratorii voturilor confirma cat de cat sondajele la iesirea de la urne, Uniunea PSD+PUR ar fi singura forta politica ce ar putea sa formeze, in actuala aritmetica parlamentara, guvernul, impreuna cu UDMR si cu spijinul parlamentar al reprezentantilor minoritatilor nationale si probabil al unor deputati si senatori din PRM (neoficial intr-o prima faza pana la o eventuala

dezertare a acestora spre PSD).

In Europa Centrala si de Est s-ar consemna astfel prima victorie in alegeri a unui partid aflat la putere. Ar fi total incorect sa se ignore cumva rolul jucat in aceasta victorie de reusitele guvernarii, de la consolidarea tendintelor de crestere in economie la obtinerea pentru romani a dreptului de circulatie libera prin Europa. Totusi explicatia centrala s-ar afla in alta parte.

Ar fi o victorie obtinuta intr-o societate care, aflata pana acum in clivaj politic, resimte pentru prima data in mod acut, in perioada postdecembrista, gravul clivaj social, determinat de aiuritoarea polarizare sociala produsa in aceasta perioada. Ar fi o victorie a satului asupra orasului, o victorie a periferiilor asupra centrului, o victorie a saracilor asupra inavutitilor tranzitiei.

Caci, intr-o totala neintelegere – dar de inteles – a situatiei lor, ar insemna ca saracii Romaniei au votat masiv tocmai cu cei responsabili in cea mai mare masura de polarizarea sociala postdecembrista pentru ca acestia au fost la carma 11 din cei 15 ani ai tranzitiei.

Si saracii au votat totusi asa, pentru ca cei aflati in ultimii patru ani la carma tarii au stiut sa le exploateze in mod dibaci si profesionist conditia de saraci. Diversele pomeni – atat de incriminate de catre oameni cu buzunarele pline – de la cornul si laptele la ajutoarele pentru caldura, au jucat un rol probabil hotarator, deoarece pentru saraci si foarte putin in plus conteaza enorm.

Fara indoiala, a cantarit greu in balanta propaganda de delegitimare a cotei unice de impozitare a veniturilor proiectata de opozitie. A contribuit de asemenea asocierea deschisa a dlui Iliescu, care, desi a parohiat nefasta polarizare a societatii romanesti, a reusit sa pastreze aparentele unui aparator al celor multi.

Un rol poate chiar extraordinar l-a jucat „tinerea la secret” a costurilor aderarii la Uniunea Europeana, indeosebi pentru satul romanesc, nimeni nesufland vreo vorba oficial despre soarta celor aproape trei milioane de lucratori care trebuie sa paraseasa agricultura. PSD a dat la saraci pe intreaga perioada a guvernarii sale, doar intensificand putin ritmul in preajma alegerilor.

Si acum pare sa fi cules roadele politice. Si, intrucat n-a luat de la propriii baroni pentru a da la saraci, a luat de la clasa mijlocie abia in formare. De aceea, aceasta n-a votat cu PSD.

Numai ca PSD – desi ca partid social-democrat ar fi urmat sa fie interesat de soarta clasei mijlocii – a facut o alegere pragmatica precisa. Clasa mijlocie reprezinta inca o minoritate, in timp ce saracii sunt multi si includerea lor in bazinul electoral costa putin. Reprezentand dimpotriva un bazin electoral imens, saracia pare sa fi inclinat deteminant balanta in alegeri.