Scandalul Zumwinkel dinamiteaza oaza de liniste a evazionistilor fiscali

Seful Postei Germane, Klaus Zumwinkel, este cercetat pentru evaziune fiscala raportata la depuneri in banca in valoare de 12.000.000 de euro. In zorii zilei de Sf. Valentin, politia si fiscul german i-au facut perchezitie la vila si biroul din Bonn si l-au luat pe topmanagerul de 64 de ani, la cercetari. Zumwinkel a fost eliberat pe cautiune, dar situatia creata a dus la demisia sa din functie.

Un val de razii ameninta alte cateva sute de milionari din Germania care s-au sustras platii impozitelor, depunandu-si banii in paradisul fiscal Liechtenstein. Scandalul scutura casta CEO, statul german actioneaza in forta asupra evazionismului fiscal, devenit „sport national”.

Fuga de fisc, sport national

Dupa cum relateaza mass-media germana din surse autorizate, vreme de peste 20 de ani, Zumwinkel ar fi eludat fiscul german prin intermediul unei fundatii proprii si depuneri de bani la LGT-Bank din Liechtenstein, banca familiei princiare din micul stat de la granita Germaniei, cu Austria si Elvetia.

Publicatia Spiegel mentioneaza si informatii conform carora fostul sef al Postei germane ar fi intentionat sa-si mute averea in Asia sau pe insulele Cayman, in alte paradisuri fiscale in care LGT are filiale. Zumwinkel este unul dintre cei mai potentati manageri de concern, cu o puternica retea de relatii in economie si politica. El a condus Posta germana timp de 18 ani, fiind astfel cel mai vechi sef al unei firme DAX germane.

Banca LGT din Vaduz Foto: AP

Premiat in repetate randuri pentru activitatea sa., in decembrie anul trecut el a fost tinta unor puternice critici si atacuri in presa. Profitand de consensul realizat in privinta salariului minim pentru angajatii Postei germane si de favorabila conjunctura de bursa creata, Zumwinkel si-a vandut 200.000 de actiuni de Posta, incasand 2,24 milioane de euro. Sindicatul Fiscal German (Deutsche Steuergewerkschaft) considera ca „evaziunea fiscala in Germania a devenit sport national””.

Seful acestuia, Dieter Ondracek, apreciaza ca, in fiecare an, evaziunea fiscala s-ar ridica la ca. 30 de miliarde de euro. De aceea, intr-un interviu pentru Leipziger Volkszeitung, Ondracek a considerat cazul Zumwinkel ca exemplar, in sensul ca „nici numele de varf nu scapa de controlul fiscal“.

Razii la CEO

Raziile ce se profileaza au pus pe jar „casta managerilor de varf“. Ministerul de finante a atentionat in repetate randuri asupra faptului ca evaziunea fiscala nu este un „delict cavaleresc“, ci intra sub incidenta legii penale.

Pana in 2005, s-a facut apel la „autodenuntarea“ evazionistilor fiscali, carora li s-a data sansa sa-si declare, fara amenzi sau pedepse ulterioare, veniturile depuse pe conturi din strainatate. Statul german isi vrea banii in propria vistierie, si nu in conturi numerice sau secrete la vecini. Procuratura din Bochum a confirmat faptul ca are pe rol mai multe sute de cazuri de evaziune fiscala.

Odata cu datele despre Klaus Zumwinkel, au aparut indicii si despre alte cazuri similare. In afara de acestea, procuratura a repus pe rol o serie de dosare aflate in lucru de trei ani. „Am „spart“ intreaga banca“, ar fi spus anchetatorii, citati de Handelsblatt, referitor la informatiile de proportii primite, despre miscarile de conturi si clientii LGT Bank din Liechtenstein. Confruntat cu aceasta afirmatie, purtatorul de cuvant al bancii princiare LGT, Bernd Junkers, a refuzat momentan orice comentariu.

BND in alerta

Dupa cum relateaza Sueddeutsche Zeitung (SZ) si televiziunile germane, Serviciul Federal de Informatii Externe (Bundesnachrichtendienst- BND) ar fi avut un rol hotarator in declansarea anchetei asupra sefului Postei germane. BND ar fi furnizat anul trecut fiscului din Wuppertal, date despre un informator care a oferit material informativ despre „modelul de economie fiscala“ a lui Zumwinkel.

BND nu s-ar fi implicat insa atunci, mai departe, in ancheta, dar nici nu ar fi beneficiat de concurs local in acest sens. In Liechtenstein se pastreaza cu sfintenie secretul de banca, de procura, de avocat si de impozit, iar controlorilor fiscali germani si avocatilor, nu li s-a acordat sprijin, nici in cazul unor delicte economice. Aceasta a generat critici vehemente ale BND asupra sistemului judiciar din micul stat limitrof, critici ce au reclamat si stringenta unor reforme.

Pentru a scapa de suspiciunea de „loc sigur pentru spalarile de bani“, principatul si-ar fi sacrificat secretul conturilor anonime si ar fi ameliorat sprijinul juridic in caz de anchete. In cazul declararii de impozite, nu s-a facut insa nimic. „E obligatia mea sa depistez evazionistii fiscali?“ ar fi spus intr-un interviu mai vechi printul Philipp de Liechtenstein, totodata presedinte al Consiliului Fundatiei LGT Group.

„Nu. Doar noi nu suntem politie“ ar fi adaugat el. In vederi, i se alatura si fratele sau, printul Hans Adam II, care, in competitia dintre „oaze si deserturi fiscale“, pledeaza vehement pentru primele, iar Germania ar apartine celor din urma. Pentru a sparge complicitatea locala, BND ar fi platit, conform informatiilor publicate de Spiegel, ca. 5.000.000 de euro unui informator secret, care a pus la dispozitia organelor de control un DVD cu date relevante despre cazul Zuwinkel.

Dupa verificari succesive ale materialului, care au inceput in 2006, onorariul de milioane a fost platit informatorului, pe un cont de notar. DVD-ul cu datele LGT Treuhand AG ar fi fost intr-adevar oferite initial BND-ului, insa de tranzactie ar fi stiut insusi ministrul federal de finante, Peer Steinbrueck si cancelaria federala. „BND a avut doar un rol intermediar“ a declarat un angajat al serviciului de informatii, publicatiei Welt online.

Venituri la plaja in paradisuri fiscale

Spre deosebire de Germania, unde fundatiile servesc unui scop de „uz comun“, fiind astfel favorizate fiscal, cadrul juridic din Liechtenstein permite fondatorului unei fundatii sa profite personal, sau in familie. Impozitele pentru fundatii sunt minimale in Liechtenstein, fiind scutite de impozitul pe avere si profit. Se plateste doar un impozit anual pe capital, care se ridica la 0,1% din acesta, dar minimum 1000 de franci elvetieni (620 euro) pe an.

Castelul princiar din Vaduz Foto: AP

La un capital de peste 2.000.000 de franci elvetieni, cota de impozit este de 0,075%, iar la peste 10.000.000 euro, de 0,5%. Daca dobanzile din Liechtenstein sunt declarate fiscului din Germania, nu apar propbleme.

Insa evazionistii, pentru a se sustrage fiscului german, dau fundatiilor nume care nu indica fondatorul si fac procura pe administrarea lor. Dupa evaluarile Sindicatului Fiscal German, pe teritoriul de 25/12,5 km ai statului liliputan Liechtenstein, se afla nu numai nenumarate fundatii, ci si aprox. 80.000 de firme de casuta postala.

Pentru a deruta si mai mult controlorii fiscali, capitalul fundatiilor este uneori redepus pe un cont elvetian. Atat in Elvetia, cat mai ales in Liechtenstein, domneste „omerta“, un secret de banca aproape inexpugnabil, care, in cazul statului princiar, ar tine de „valoare si traditie“.

Puterea exemplului

Scandalul fiscal Liechtenstein este considerat de mass-media germana „unul dintre cele mai mari scandaluri economice postbelice“.

De saptamana viitoare, se anunta declansarea a 125 de anchete in Germania, cu 900 de mandate de perchezitie si peste 1000 de suspecti. Evaziunea fiscala in aceste cazuri, este evaluata de optimisti la 300.000.000, de pesimisti pana la 4 miliarde de euro. Ministrul landului Saarland Peter Mueller (CDU), a declarat pentru „Welt am Sonntag“: „Cine se comporta ca Zumwinkel, distruge increderea in economia de piata sociala si fundamentele statului nostru“.

Mueller a cerut o verificare a cadrului legal si o inasprire a legilor ce controleaza veniturile si practicile managerilor. „Managerii au putere de exemplu. Insa cazul actual dovedeste ca nu toti se ridica la acest nivel“ a mai adaugat el.