Schizofrenia romaneasca fata de Rusia (de Sabina Fati)

Schizofrenia politicii externe romanesti poate fi diagnosticata mai ales in relatia cu Rusia, unde presedintele forteaza o distantare brutala fata de Moscova, iar premierul incearca o apropiere pragmatica.

Traian Basescu a explicat ca „exista o presiune pentru relatii privilegiate cu Rusia” si ca se „opune acestei tendinte”, in vreme ce Calin Popescu Tariceanu a sugerat recent intr-un interviu pentru „Romania libera” ca economia autohtona este impiedicata de gesturile prezidentiale „sa profite de piata ruseasca”, „unde concurenta este mult mai mica decat in Uniunea Europeana, spre care se indreapta 70 la suta din exporturile romanesti”.

Din perspectiva manageriala, argumentele primului ministru sunt fara cusur, dar din ecuatie lipseste componenta politica. Redirectionarea exporturilor romanesti dinspre statele comunitatii europene spre Federatia Rusa ar putea anunta insa si o schimbare de optica la Bucuresti.

Presedintele ii aminteste insa premierului ca viitorul Romaniei „este legat de vest, nu de est”, dar ca ramane „sustinatorul unor relatii economice corecte. Doar atat”.

Intre viziunile celor doi nu pare sa existe loc pentru o cale de mijloc fiindca Tariceanu prefera refacerea puntilor economice cu Rusia atat prin incurajarea investitorilor rusi, cat si a conexiunilor dintre companiile celor doua state.

Prin contrast, Basescu se ia la harta fara menajamente cu Moscova, avertizand Europa ca „exista riscul ca in viitor sa vedem cum Gazprom devine un instrument de presiune politica asupra Uniunii”.

Presedintele mizeaza exclusiv pe cartea atlantica si nu vrea sa aiba de-a face cu Rusia, desi initial a fost bine primit la Vladimir Putin si parea interesat sa construiasca „puntea dintre est si vest” despre care vorbea George Bush in 2002, imediat dupa primirea Romaniei in NATO.

Calin Popescu Tariceanu ar vrea sa preia el initiativa si sa incalzeasca relatiile, dar drumul sau spre Kremlin pare deocamdata blocat.

Primul ministru face eforturi serioase sa primeasca o invitatie de la omologul sau rus, Mihail Fradkov, dandu-i de inteles acestuia ca este dispus sa faca pasi concreti pentru a satisface nemultumirile acumulate ale Moscovei.

Lucrurile sunt destul de complicate pentru seful guvernului de la Bucuresti, nu doar fiindca pozitia sa politica este precara si deci neinteresanta pentru partenerii rusi, ci fiindca pana acum nu a stiut cum sa le castige increderea.

Totusi, tatonarile continua, iar acum zece zile ministrul Finantelor si Economiei, Varujan Vosganian, a fost in Rusia sub pretextul Forumului Economic International de la Sankt Petersburg, care i-a dat prilejul sa aiba intalniri cu figuri de prim-plan ale guvernului de la Moscova.

In aceeasi perioada, ministrul Apararii, Teodor Melescanu, incerca, la randul sau, sa dea semne de prietenie invitandu-i pe militarii rusi la exercitii comune cu bulgarii si romanii sub umbrela parteneriatului pentru pace. Oficialii de la Moscova au raspuns jigniti acestui semn de amicitie.

„Ministrul roman cunoaste prost istoria, daca lanseaza o asemenea propunere”, a spus generalul Vladimir samanov, consilierul ministrului rus al Apararii, amintind despre aplicatiile militare ale URSS si Germaniei dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, „cand totul s-a terminat cu atacarea Uniunii Sovietice”.

Generalul rus crede ca astfel de aplicatii „se bazeaza pe incredere”, ceea ce nu e cazul pentru o tara care va gazdui baze militare americane.

Initiativa lui Melescanu, „temerile” ministrului de Externe in privinta unui viitor problematic al Transnistriei fara trupele militare ruse si insistenta de a intra in gratiile Kremlinului sugereaza ca Tariceanu ar avea neaparat nevoie de bunavointa si sprijinul Rusiei, sub aparenta „interesului national”, dar mai ales pentru prietenii sai din mediul de afaceri.

In schimb, pozitia lui Traian Basescu pare ca se radicalizeaza, pornind de la premisa ca Bucurestiul nu are nevoie de Moscova, mai ales dupa ce luna trecuta a ratificat acordul prin care SUA pot amplasa baze militare pe teritoriul Romaniei. Presedintele nu vrea sa negocieze, sa discute, sa aiba o relatie normala.

Pentru el relatia cu Rusia trebuie vazuta in cheia filmelor dramatice: lupta binelui cu raul.

Intre cele doua perspective contradictorii, plus contextul international complicat, Romania nu poate deocamdata sa devina „o punte intre Est si Vest”.