Science report: Ce a descoperit roverul indian pe Lună, în încercarea de a identifica surse de apă ● Care este legătura din sex și un creier mai mare? ● O mare parte din pădurea amazoniană riscă să se transforme în savană până la finele secolului

​Ce a descoperit roverul indian pe Lună, în încercarea de a identifica surse de apă ● Care este legătura din sex și un creier mai mare? ● O mare parte din pădurea amazoniană riscă să se transforme în savană până la finele secolului

​Ce a descoperit roverul indian pe Lună, în încercarea de a identifica surse de apă

După cum bine știți, unul dintre obiectivele misiunii selenare indiene este de a identifica depozitele de apă înghețată care, în ideea construirii unei baze permanente pe Lună, ar servi atât ca sursă de apă potabilă, cât și ca bază pentru combustibili.

Deocamdată, roverul Pragyan nu a depistat sursele de apă, însă a început să transmită date privind compoziția chimică a solului selenar. Astfel, a identificat deja surse de aluminiu, fier, siliciu, crom, titan, mangan, oxigen, fier și calciu. Un alt element important pe care roverul indian l-a identificat a fost sulful.

Pragyan nu va funcționa foarte mult. Mai exact, va fi funcțional timp de 14 zile, timp în care să își îndeplinească obiectivele. Circuitele sale nu au fost proiectate pentru a rezista nopților selenare. Este posibil ca, date fiind panourile sale solare, roverul să se poată reactiva, însă această posibilitate este foarte redusă. În concluzie, cum misiunea sa a început la 23 august, roverul mai are exact șapte zile pentru a-și îndeplini obiectivele.

Luni, 28 august, Pragyan a fost reprogramat pentru a schimba ruta pe care se deplasa, asta după ce s-a apropiat periculos de mult de marginea unui crater cu diametrul de patru metri. Roverul se deplasează acum în siguranță, cu o viteză de 10 centimetri pe secundă, pentru a evita posibilele avarii din cauza terenului extrem de accidentat.

Între timp, India a anunțat o colaborare cu NASA, una care implică trimiterea unui echipaj pe Stația Spațială Internațională, nu mai departe de anul viitor.

Care este legătura din sex și un creier mai mare?

În ciuda a numeroase ipoteze care au încearcat să explice de ce specia umană posedă un creier atât de mare comparativ cu alte mamifere, niciuna nu a reușit să aducă întreaga comunitate științifică la un consens. Între timp, un biolog pe nume Mauricio González-Forero, de la Universitatea St. Andrews din Scoția (cea de a treia universitate ca vechime din Marea Britanie, după Oxford și Camdrige) propune o o idee, pe cât de interesantă, pe atât de controversată.

În studiul său apărut deocamdată doar în varianta pre-print, pe platforma BioRxiv, Ferero susține că specia umană a ajuns să posede un creier de cel puțin trei ori mai mare decât prezumptivii săi înaintași, australopitecii, ca urmare a tiparului maturității sexuale.

Biologul în cauză neagă ideea veche de peste un secol conform căreia „cursa înarmării” la animale a dus la capacități cognitive superioare, respectiv la un creier mai mare. Din punctul său de vedere, o astfel de cursă nu poate duce la așa ceva, date fiind consturile metabolice ridicate.

Ba mai mult, el este de părere că alții au fost factorii care au dus la triplarea capacității creierului la specia umană în ultimele două-trei milioane de ani. Iar pentru a-și demonstra ideea, a reconstituit morfologia a șapte specii hominide diferite, plecând de la Australopitecus afarensis și până la Homo sapiens. Apoi, a arătat că dimensiunile creierului au crescut direct proporțional cu durata necesară atingerii maturității sexuale.

Pe scurt, la nivel evolutiv, creierul uman a devenit de șase ori mai mare decât ar fi fost normal, raportat la dimensiunile corporale, tocmai pentru că maturitatea sexuală a apărut din ce în ce mai târziu. Astfel energia necesară dezvoltării unui creier atât de mare a venit cu un cost, cel al dezvoltării mai lente a altor țesuturi și capacități organice.

O mare parte din pădurea amazoniană riscă să se transforme în savană până la finele secolului

Pădurea amazoniană a început să se formeze acum circa 56 de milioane de ani, pentru a atinge maxima expansiune acum în jur de 33,9 milioane de ani. Iar dacă vă întrebați ce era înainte acolo, ei bine, era o savană. Și tot o savană riscă să redevină o mare parte a pădurii amazoniene, pe fondul încălzirii globale.

Cel puțin asta susțin la unison cercetători din SUA, Spania și Brazilia, într-un studiu recent publicat în PNAS. Autorii studiului amintit susțin că pe baza datelor de care dispunem în prezent, multe din zonele inundabile ale junglei amazoniene vor cunoaște perioade din ce în ce mai uscate.

Prin urmare, în lipsa aportului de apă cu care erau obișnuite, zonele cu pricina se vor transforma treptat în savane. Iar asta se va întâmpla până în 2090-2100. Astfel de schimbări se vor face simțite în principal în zona sudică, acolo unde deja se înregistrează o scădere a debitelor de apă care obișnuiau să alimenteze ecosistemele.

De fapt, susțin specialiștii amintiți, inundațiile erau cheia proliferării unei mari părți a pădurii amazoniene. Iar noile condiții nu vor permite existența pădurilor tropicale. În schimb, vegetația specifică savanei poate suporta noile condiții, și tocmai ea va fi cea care va prolifera.

Toate aceste schimbări vor veni cu un cost uriaș, căci cantitatea de dioxid de carbon care era absorbită de pădurea amazoniană se va reduce semnificativ, proces care va duce la o accelerare a încălzirii globale.

Pentru mai multe informații din lumea științei ne găsiți și pe noua noastră pagină de Facebook HotNews.ro Science. Suntem la doar un click distanță.

Sursa foto: profimediaimages.ro