Science Report: Cum vom deveni fermieri pe Lună. Un nou tip de baterie ne va permite să petrecem luni de zile pe Venus. 3.500 de ani! Atât are cea mai veche operație pe creier din Orientul Mijlociu

​​Cum vom deveni fermieri pe Lună ● Un nou tip de baterie ne va permite să petrecem luni de zile pe Venus ● 3.500 de ani! Atât are cea mai veche operație pe creier din Orientul Mijlociu

Cum vom deveni fermieri pe Lună

E doar o problemă de timp până când vom ajunge să cultivăm primele plante pe Lună. Având în vedere noua cursă spațială dintre China și SUA, cu obiectiv crearea unei baze lunare, s-ar putea să mai treacă doar câteva decenii până la prima recoltă de rapiță selenară. Iar vestea bună este că Agenția Spațială Europeană (ESA) lucrează la o metodă prin care să și permită viitorilor fermieri să dea drumul la treabă.

O bilă albă vine de la analiza mostrelor de regolit (stratul de praf și roci care acoperă suprafața Lunii) aduse pe Terra. Asta pentru că ele arată că regolitul conține suficiente minerale pentru a permite dezvoltarea plantelor. Bila neagră a venit atunci când s-a observat reacția regolitului în contact cu apa. Mai exact, s-a făcut compact, ceea ce clar nu permite rădăcinilor să se dezvolte.

O soluție eficientă a fi cea oferită de grădinile hidroponice. Adică, grădini în care rădăcinile plantelor sunt scufundate într-o soluție pe bază de apă și minerale. Pentru asta, cercetători de la Institutul Geotehnic și Centrul pentru Cercetări Interdisciplinare în Spațiu, ambele din Norvegia, în colaborare cu specialiști ESA, au propus crearea unui dispozitiv care să proceseze regolitul, să extragă din el doar substanțele folositoare, iar astea să fie dizolvate în apă. Simplu, nu?

Regolit există acolo, slavă Domnului, nu avem de ce să ne facem probleme că îl terminăm prea curând. Cu apa se rezolvă, că și ea există pe Lună. Doar dispozitivul ne mai trebuie. Iar el se pare că va fi gata curând căci, din testele efectuate până acum, prototipul chiar funcționează. În concluzie, scoateți banii de la saltea și investiți în terenuri selenare! Acolo e viitorul.

Un nou tip de baterie ne va permite să petrecem luni de zile pe Venus

Nu noi personal vom petrece atâta timp pe Venus, ci viitorii roboți. Cât timp? Până la 120 de zile, susțin cei de la NASA și de la compania Advanced Thermal Batteries care, împreună, lucrează la un nou tip de baterie care să facă misiunile venusiene îndelungate o realitate.

Până acum, roboții trimiși de ruși în misiunile Venera nu rezistau mai mult de două ore pe suprafața planetei Venus. Două ore cu indulgență. Asta pentru că temperaturile acolo se ridică și la 455 de grade Celsius, acidul sulfuric din atmosferă tinde să corodeze metalul, iar presiunea atmosferică are echivalentul celei de la 1.500 de metri adâncime într-un ocean.

Un aspect pozitiv ar fi acela că atmosfera planetei Venus este atât de densă încât nu ai nevoie de tot felul de dispozitive costisitoare care să permită ajungerea unui rover pe suprafața planetei. Spun specialiștii că e ca și cum ai scufunda o piatră în apă. Și, dacă să zici că o rezolvi cu materialele rezistente la temperaturi ridicate și corodare, tot rămâne problema bateriei care să alimenteze un potențial rover venusian. Și, da, bateria este cea mai eficientă metodă, atâta vreme cât panourile solare ies din discuție, din cauza presiunii atmosferice ridicate.

Dar, spun băieții și fetele de la NASA, nu vă mai stresați că o rezolvă ei! Cum? Prin crearea unui tip de baterie termală care să folosească eficient condițiile atmosferice de pe Venus. Cel puțin în teorie, aceasta ar trebui să rămână operațională până la 120 de zile pământești.

Bateria ar urma să fie montată pe un rover de 10 kilograme, botezat LLISSE (Long-Lived In situ Solar System Explorer), care să conțină tot felul de senzori pentru a analiza viteza vântului, temperatura, presiunea atmosferică și alte date interesante.

Când va fi ea gata? Cam în 18 luni ar trebui să avem prototipul, zice NASA. Cum ziceam, se rezolvă!

3.500 de ani! Atât are cea mai veche operație pe creier din Orientul Mijlociu

Și nu, nu a fost un succes, dar intenția contează. Descoperirea a fost efectuată încă din anul 2016, însă analizele ulterioare necesită mult timp. Prin urmare, arheologii americani și israelieni care s-au ocupat de caz au avut nevoie de șase ani pentru a pune cap la cap toate informațiile și pentru a le publica în revista PlosONE.

Este vorba despre un mormânt princiar ce conținea osemintele a doi frați, mormânt a cărui vechime, cum spuneam, a fost estimată la circa 3.500 de ani. Interesant a fost cazul celui mai mare dintre frați, unul cu vârsta de 20-30 de ani, care prezintă urmele clare ale unei trepanații, operație chirurgicală care implică perforarea craniului și îndepărtarea unei bucăți din el.

În situația de față, operația a fost un eșec, atâta vreme cât craniul individului nu prezintă urme de vindecare. Ceea ce iar este demn de menționat este că acest caz este cel mai vechi cunoscut din zona Orientului Mijlociu. Și asta în condițiile în care trepanațiile se efectuau încă din mezolitic în Africa sau în centrul și sudul Europei.

Practica era în mod clar una foarte veche, iar lipsa dovezilor atât de vechi din Orient este cu atât mai frapantă cu cât acest teritoriu lega cele două continente pe care trepanațiile se practicau de mii de ani.

Oricum, acum a devenit cert că și populațiile din Orient o cunoșteau. Că nu întotdeauna se încheia cu un succes, asta e iar evident.

Ceea ce mai subliniază autorii studiului este că ambele personaje erau unele de rang înalt, poate chiar de familie regală, dar că sufereau de multiple probleme de sănătate, posibil chiar de lepră. Faptul că situația lor era una critică, dar că oamenii încercaseră să îi țină în viață prin orice mijloace, unele chiar radicale, arată cu atât mai mult importanța lor.

Pentru mai multe informații din lumea științei ne găsiți și pe noua noastră pagină de Facebook HotNews.ro Science. Suntem la doar un click distanță.

Sursa foto: Profimediaimages.ro