Science Report: Fosforul, ultimul din cele șase ingrediente necesare vieții, a fost descoperit pe Enceladus. Plăcile tectonice nu sunt necesare în ecuația apariției vieții. Pilulele „inteligenței” nu te fac mai deștept

​Fosforul, ultimul din cele șase ingrediente necesare vieții, a fost descoperit pe Enceladus ● Plăcile tectonice nu sunt necesare în ecuația apariției vieții ● Pilulele „inteligenței” nu te fac mai deștept

Fosforul, ultimul din cele șase ingrediente necesare vieții, a fost descoperit pe Enceladus

Carbonul, oxigenul, azotul, sulful și hidrogenul sunt cinci dintre cele șase elemente considerate esențiale pentru apariția moleculelor organice. Și toate fuseseră descoperite deja pe Enceladus, micul satelit al planetei Saturn. Un singur element crucial lipsea, fosforul.

Grație unei echipe de cercetători de la Universitatea din Berlin, acest element a fost identificat recent în mostrele de gheață recuperate de sondra Cassini, înaintea ca aceasta să își încheie misiunea în anul 2017 și să fie distrusă în atmosfera planetei Saturn.

Particulele de fosfor au fost descoperite de echipa germană după mai bine de patru ani de cercetări, pe baza datelor transmise de Cassini, sub forma fosfatului. Iar ceea ce e și mai interesant este că, pe Enceladus, concentrația de fosfor ar putea fi mai mare de cel puțin o sută de ori decât pe Terra.

Iar fosforul, afirmă cercetătorii germani, este un element indispensabil vieții așa cum o știm noi. Fără el, viața nu ar exista. Practic, el este „coloana vertebrală” a moleculelor ADN, a membranei celulelor și a adenozintrifosfatului, „generatorul” de energie al unei celule.

Nu putem vorbi încă de o dovadă directă a existenței vieții pe Enceladus, dar șansele ca aceasta să fi evoluat deja acolo au crescut considerabil. Apoi, dacă există viață pe satelitul lui Saturn, subliniază autorii studiului publicat în Nature, nu trebuie să vă gândiți la ea sub forma complexă pe care o știm de pe Terra, cea a peștilor sau, spre exemplu, a cetaceelor. Cel mai probabil, viața pe Enceladus există la nivel microbian, dar nu ar trebui să fie cu mult diferită față de cea terestră.

Este adevărat că multe forme oceanice de viață de pe Terra ar putea trăi, la nivel teoretic, în oceanele de sub ghețurile care acoperă Enceladus. Însă asta nu înseamnă că unele similare trăiesc deja acolo. Oricum, faptul că fosforul a fost descoperit pe un alt corp ceresc, pentru prima dată, este un pas uriaș înainte spre descoperirea formelor de viață extraterestre, chiar dacă doar la nivel microscopic.

Deocamdată nu există nicio misiune programată în viitorul apropiat care să aibă în vedere Enceladus. Însă există unele care vor studia lumi similare cu Enceladus. Misiunea JUICE a Agenției Spațiale Europene, lansată în luna aprilie a acestui an, va studia în primul satelit al lui Jupiter, Ganymede, un corp ceresc care deține de trei ori mai multă apă decât Terra. Apoi, Callisto și Europa, două alte lumi care dețin oceane de apă lichidă, unele în care biochimia vieții ar fi putut fi posibilă.

Plăcile tectonice nu sunt necesare în ecuația apariției vieții

Încă de la acceptarea ideii existenței plăcilor tectonice, idee propusă de geologul german Alfred Lothar Wegener în 1912, s-a spus că plăcile tectonice au jucat un rol decisiv în apariția vieții pe planeta noastră. În primul rând, pentru că permiteau eliberarea căldurii din interiorul planetei, apoi că o controlau, pentru că au permis formarea continentelor și a câmpului magnetic șamd.

Lucrurile nu stau chiar așa, susțin mai mulți cercetători de la Universitatea din Rochester, SUA, într-un studiu recent publicat în revista Nature. Conform datelor oferite de aceștia, plăcile tectonice încă nu se formaseră acum 3,9 miliarde de ani, atunci când se prezumă că au apărut și germenii vieții.

Mai degrabă, căldura din interiorul planetei, un factor fundamental în ecuația biochimică a vieții, era eliberată prin fose și crăpături statice din scoața terestră. Astfel, concluzia e simplă… plăcile tectonice nu sunt o cerință sine qua non a apariției primelor forme de viață.

Specialiștii amintiți au ajuns la concluzia asta analizând granule de zirconiu și proprietățile lor magnetice. În funcție de vechimea lor, oamenii de știință pot reconstitui latitudinea la care s-au format granulele respective, dar și oscilațiile câmpului magnetic. Surpriza a venit atunci când mostrele lor de zirconiu, originare din Africa de Sud, au arătat că nu au existat modificări în intervalul 3,4-3,9 miliarde de ani. Mai exact, nu existau plăci tectonice care să genereze mișcarea continentelor.

Acum, ca și în cazul știrii precedente, nu trebuie să cădeți pe spate de fericire că au crescut șansele de a găsi viață și prin altă parte, așa cum există pe Terra. Da, este posibil asta dar, fără plăci tectonice, Terra ar arăta cu totul altfel decât arată azi. Cel mai probabil, ar fi arătat ca Venus. O planetă cu nori de acid sulfuric, cu o atmosferă bazată în primul rând pe dioxid de carbon, și asta pentru că nu ar fi existat „motorul” care să înlăture surplusul de căldură de la suprafața planetei. Ați ghicit… plăcile tectonice.

Pilulele „inteligenței” nu te fac mai deștept

Dacă vă amintiți, prin anul 2011 apăruse un film hollywoodian (Limitless), cu actorii Bradley Cooper, Robert de Niro și alții, în care era vorba despre un drog sintetic ce creștea substanțial nivelul de inteligență al celor ce îl foloseau. Ei bine, mulți și-au dorit un astfel de medicament minune, care să le permită să scrie un roman de geniu în doar câteva zile, să câștige sume uriașe de bani la bursă, sau să facă cine știe ce descoperiri.

Evident, filmul este un SF, dar ideea rămâne. Și, chiar dacă nu poți deveni un geniu peste noapte, măcar să îți exemanele cu note de trecere, și tot e un motiv pentru mulți studenți să încerce tot felul de pilule care să îți mărească nivelul de inteligență.

Cum era de așteptat, astfel de pilule există deja pe piață, și ele sunt tot mai consumate. Cel puțin în Occident, căci de acolo ne parvine informația. Este vorba de două stimulente, metilfenidat și dextroamfetamină. Ideea este că stimulentele astea sunt prescrise persoanelor cu tulburări de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD).

Problema este că tot mai mulți studenți le iau pentru a-și spori atenția și capacitatea de a învăța. Și asta este o mare greșeală, se arată într-un material publicat în New Scientist, pentru că medicamentele în cauză nu au efectele dorite la persoane care nu suferă de ADHD.

Mai degrabă, este vorba de un efect placebo, dublat de creșterea nivelului de dopamină, căci asta fac medicamentele amintite. Cresc nivelul de dopamină. În traducere, ai senzația că ești activ, că ești ocupat, petreci mai mult timp la studiu, dar efectele nu sunt nicidecum mai bune. E doar o impresie dată de senzația de bine oferită de dopamină.

În fapt, un test la care au participat 40 de voluntari, a arătat că rezultatele acestora, în ciuda faptului că depuneau un efort sporit pentru rezolvarea testelor, era mai slabe decât în mod normal. În concluzie, tot la învățatul clasic trebuie să apelați. Nu există încă pastile minune care să vă facă să vă scrieți doctoratul într-o săptămână, și asta fără să aveți nici măcar bacalaureatul luat. Sau, mai știi? Or fi, dar nu ni se spune nouă, și or fi accesibile doar celor… de sus, din politică.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro