Science Report: Omenirea NU a fost pe punctul de a dispărea acum circa 900.000 de ani ● Oxigenul dispare rapid din râurile lumii ● Proiectul bazei permanente de pe Lună se lovește de o problemă inedită

​Omenirea NU a fost pe punctul de a dispărea acum circa 900.000 de ani ● Oxigenul dispare rapid din râurile lumii ● Proiectul bazei permanente de pe Lună se lovește de o problemă inedită

Omenirea NU a fost pe punctul de a dispărea acum circa 900.000 de ani

În urmă cu mai puțin de două săptămâni, un bizar studiu semnat de mai mulți geneticieni chinezi, susținut de doi paleoantropologi italieni nu foarte cunoscuți în branșă, susținea că strămoșii speciei umane au fost pe punctul de a dispărea acum circa 900.000 de ani.

Studiul se baza pe o analiză a datelor genetice de la 3.150 de indivizi din ziua de azi. Plecând de la aceste date, specialiștii din China ar fi urmărit rata mutațiilor survenite de-a lungul timpului putând, susțineau ei, să observe originea acestor mutații. Pe baza acestor date, au ajuns la concluzia nu numai că acum circa 900.000 de ani populațiile umane de la vremea respectivă au cunoscut o experiență dramatică.

Una care a redus întreaga populație hominidă a planetei la circa 1.280 de indivizi capabili de reproducere. Iar ceea ce este de-a dreptul incredibil, faptul că această stare de fapt ar fi persistat pentru nu mai puțin de 120.000 de ani.

Ei bine, știrea a făcut înconjurul planetei și a fost preluată de mai toate publicațiile din lume, fără o analiză critică a ceea ce se relata. Într-un articol publicat la doar o zi după apariția studiului, am subliniat nu doar hibele evidente ale unor astfel de concluzii, ci și metodologia cel puțin dubioasă folosită de autorii studiului.

Acum a venit și rândul comunității științifice internaționale să își exprime scepticismul față de ceea ce pretinde studiul geneticienilor chinezi. Și nu este vorba doar despre o mână de specialiști, ci vorbim de aproape o unanimitate de opinii.

Aylwyn Scally, genetician din cadrul Universității Cambridge susține că a analizat problema împreună cu omologi ai săi de la marile centre de cercetare ale lumii, și că există o opinie unanimă privind faptul că studiul este total neconvingător.

De aceeași părere este și Stephan Schiffels, liderul echipei de paleogeneticieni de la Departamentul de Antropologie Evolutivă din cadrul Institutului Max Plank din Leipzig. Acesta este extrem de sceptic, conform propriilor declarații, și subliniază că nu va fi niciodată posibil ca, folosind date statistice și aproximări, să obții o cifră atât de exactă. Respectiv, cei 1.280 de prezumptivi indivizi care ar fi format întreaga populație capabilă de reproducere de pe întreaga planetă.

Schiffels a mai subliniat că datele prezentate de specialiștii chinezi nu sunt nici pe departe niște noutăți. Astfel de analize s-au mai făcut de-a lungul timpului. Dar niciuna nu a ajuns la concluzii atât de drastice.

Practic, da, este posibil ca speciile umane din trecut să se fi aflat la un moment dat aproape de extincție. Ipotetic totul este posibil. Dar nivelul la care am ajuns în prezent cu studiul geneticii și al paleogeneticii nu este unul care să permită o analiză atât de exactă, pe o perioadă atât de veche de timp, și cu date atât de concrete.

Oxigenul dispare rapid din râurile lumii

Conform unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea de Stat din Pennsylvania și de la Universitatea din Viena, studiu publicat recent în revista Nature Climate Change, râurile planetei sunt aproape de un colaps iminent.

Oamenii de știință susțin că au colectat date din circa 800 de râuri din cele două Americi, precum și din Europa, iar concluzia lor este una mai mult decât îngrijorătoare. Apele se încălzesc rapid, situație semnalată în 87% dintre cazuri, iar oxigenul dispare la o rată alarmantă din acestea, fapt dovedit în 70% dintre râurile aflate sub observație.

Autorii studiului estimează că în maxim 70 de ani, sistemul riveran din America de Sud, spre exemplu, va cunoaște perioade cu o cantitate atât de redusă de oxigen, încât numeroase specii acvatice vor dispărea. Iar o situație similară riscă să se petreacă de asemenea în America de Nord, Europa și, extrapolând, și pe celelalte continente.

Rezultatul este cu atât mai șocant cu cât nu existau date care să indice că apele curgătoare pot pierde oxigen, cel puțin nu atât de mult precum lacurile sau oceanele. Folosind o analiză comparativă, specialiștii citați au observat că rata pierderii oxigenului este de 1,6 până la 2,5 ori mai mare decât în trecut.

Totul vine pe fondul creșterii temperaturilor globale și a lipsei de precipitații. Studiile precedente arătau că, deja, în zona Golfului Mexicului, vara apar periodic zone moarte. Zone în care viața dispare pe fondul lipsei de oxigen din ape.

Așa cum subliniam, este pentru prima dată când o situație similară este semnalată în cazul apelor curgătoare. Cazurile cele mai grave de încălzire a apelor au fost observate în situația râurilor sau fluviilor care străbat așezări urbane. În cazul apelor care străbat zone agricole a fost, de asemenea, semnalată cea mai mare rată a pierderii de oxigen.

Iar asta înseamnă că, în maxim șapte decenii, există un risc uriaș la adresa biodiversității acvatice. Pur și simplu, subliniază cercetătorii implicați în proiect, multe dintre râurile planetei nu vor mai putea susține viața, cel puțin nu la nivelul la care au făcut-o până acum.

Proiectul bazei permanente de pe Lună se lovește de o problemă inedită

S-a tot analizat și s-a tot discutat în ultimii ani despre ideea folosirii regolitului (solului selenar) ca materie primă pentru construcția viitoarei baze permanente de pe Lună. Evident, este vorba de o soluție mult mai ieftină decât aceea de a trimite de pe Terra absolut toate materialele de construcție.

Un geolog american de la Universitatea din Golden Colorado, Kevin M. Cannon pe numele său, ridică însă o problemă despre care nu s-a mai discutat până acum. Sau, cel puțin, dacă s-a adus în discuție, nu a fost analizată în profunzime. Aceea că regolitul este de mai multe tipuri, nu este unul uniform pe suprafața Lunii, și că nu toate aceste tipuri de regolit sunt suficient de bune pentru a crea cărămizi sau alte materiale de construcție din ele.

Specialistul în cauză a publicat recent un studiu în revista Planetary and Space Science în care propune în premieră o clasificare a diferitelor tipuri de sol lunar. Este vorba despre un studiu care, dacă va primi confirmarea comunității științifice, se va dovedi o piatră de temelie în ceea ce înseamnă colonizarea viitoare a Lunii.

Kavin Cannon subliniază că mecanismele care au dus la formarea solului lunar sunt diferite față de cele de pe Terra. Regolitul, spre exemplu, este format din praf și fragmente de rocă rezultate în urma activității vulcanice din trecutul satelitului nostru natural, precum și în urma impactului meteoriților care au căzut pe acesta.

Comparativ cu Terra, acolo unde compoziția solului (lutos, nisipos șamd.), alături de cantitatea de apă din acesta, sunt elemente cruciale atunci când este vorba nu doar despre crearea unor materiale de construcție, ci și pentru amplasarea unor clădiri. Ca un exemplu, pe baza unor astfel de date, se stabilește adâncimea și duritatea fundației. În cazul Lunii, toate aceste date nu mai sunt valabile.

Asta pentru că solul lunar este complet uscat, iar dimensiunile particulelor care îl formează nu sunt uniforme, sau relativ uniforme. Aici intervine cercetătorul amintit care, pe baza mostrelor de sol și a analizelor efectuate în cadrul misiunilor Apollo, face nu doar o clasificare a tipurilor de regolit lunar, ci îl și indică pe acela care este cel mai potrivit pentru crearea viitoarelor materiale de construcție. În cazul de față, este vorba despre un sol bogat în fier și cu particule care au dimensiuni între 45-100 de micrometri.

În funcție de clasificarea tipurilor de regolit, susține Kevin Cannon, se poate merge mai departe. Practic, analizând compoziția acestora și dimensiunile particulelor care le formează, se poate stabili nu doar sursa locului în care să fie amplasată baza și sursa materialelor din care va fi ea construită, ci pot fi identificate locurile care pot oferi alte resurse decât cele necesare materiei prime pentru construcții (apă, oxigen sau diferite tipuri de minerale).

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro