Science Report: Restaurarea piramidei lui Mykerinos, între „proiectul secolului” și „absurditate” ● Un bizar cimitir medieval a fost descoperit în Ucraina ● Penele au fost și rămân o enigmă evolutivă

​Restaurarea piramidei lui Mykerinos, între „proiectul secolului” și „absurditate” ● Un bizar cimitir medieval a fost descoperit în Ucraina ● Penele au fost și rămân o enigmă evolutivă

Restaurarea piramidei lui Mykerinos, între „proiectul secolului” și „absurditate”

Oficialitățile egiptene au demarat lucrările la ceea ce ei numesc „proiectul secolului”. Mai exact, restaurarea la o formă cât mai aproape de cea originală a piramidei lui Mykerinos, una dintre cele trei mari piramide de pe platoul Giza. Departe de a se bucura de susținerea specialiștilor, proiectul a stârnit reacții vehemente pe plan internațional.

Printre obiectivele restauratorilor se numără acela de a „îmbrăca” piramida în dale de granit, astfel încât să semene cât mai mult cu forma ei originală. Trebuie spus că, atunci când au fost construite cele trei mari piramide, toate erau acoperite cu dale de calcar, peste cele de granit, astfel încât să lucească în lumina soarelui. În vârf se afla un aliaj de aur și argint, numit pyramidion (n.r. – lb. greacă), sau benbenet (lb. egipteană veche), inscripționat cu simboluri regale și religioase.

Atât calcarul folosit la construcția originală, cât și granitul, au fost exploatate încă din Antichitate și până în Evul Mediu, fapt care a dus la aspectul actual al piramidelor. În ceea ce privește piramida lui Mykerinos, cea mai mică dintre toate, ea fost supusă unei tentative de demolare în secolul al XII-lea, la inițiativa sultanului Al Aziz, fiu al lui Saladin și fanatic religios.

Ulterior, în secolul al XIX-lea, doi egiptologi britanici, Howard Vyse și John Shae Perring, au folosit dinamita pentru a putea crea o breșă în piramidă. De acolo au recuperat, printre altele, un sarcofag ce conținea mumia unei femei. Atât sarcofagul și conținutul acestuia, precum și artefactele descoperite atunci, au fost pierdute pentru totdeauna după ce nava care le transporta către Londra s-a scufundat în timpul unei furtuni.

Mostafa Waziri, directorul Consiliului Suprem al Antichităților din Egipt, a postat mai multe imagini cu lucrările de renovare demarate luna aceasta. El a mai numit proiectul, menit să fie finalizat în trei ani, „darul Egiptului pentru umanitate în secolul al XXI-lea”.

Nu de aceeași părere sunt mulți specialiști în domeniu. Ca un exemplu, egiptologul Monica Hanna, decan al Academiei Arabe de Știință, citată de The Guardian, vede inițiativa ca pe o absurditate. „Tot ce mai lipsește este să pună și gresie pe piramidă. Toate regulamentele internaționale care privesc restaurările monumentelor istorice interzic intervenții de genul acesta”, a adăugat Dr. Hanna.

Reacția acesteia, dar și a altor specialiști în domeniu, vine după o serie controversată de inițiative ale oficialităților egiptene. Printre acestea se numără demolarea unei zone importante din aria istorică din Cairo. Printre obiectivele demolate se numără și „Orașul Morților”, o necropolă datând din secolul al VII-lea d.Hr.

Pe de altă parte, Mostafa Waziri se apără, aducând în vedere un alt proiect de restaurare, cel al piramidei în trepte a lui Djoser, prima piramidă egipteană, proiect finalizat în anul 2020, după 14 ani de eforturi și o investiție de peste șase milioane de dolari.

Un bizar cimitir medieval a fost descoperit în Ucraina

O echipă de arheologi ucraineni a anunțat o descoperire oarecum atipică, efectuată în apropiere de Kiev, anunță Business Insider. Este vorba despre o groapă comună ce conține circa 107 schelete umane, datând din jurul anului 1.000, alături de mai multe morminte individuale. Ceea ce este surprinzător este că unele schelete au găleți în picioare, în timp ce altele prezintă inele uriașe de fier în jurul gâtului și a mâinilor.

Vsevolod Ivakin și Viaceslav Baranov, doi dintre arheologii care au prezentat descoperirea luna aceasta, în cadrul unei întâlniri a Institutului Arheologic din SUA, susțin că, alături de osemintele umane, a mai fost descoperit un inventar bogat de obiecte (topoare, săbii, sulițe, bijuterii precum și resturi alimentare). Toate datează, conform specialiștilor ucraineni, de acum circa o mie de ani, și toate sunt tipice culturii Rusiei Kievene.

Interesant este că doar femeile purtau inelele masive din jurul gâtului și al brațelor, cel mai probabil un semn al rolului important pe care îl aveau în societatea vremii. În schimb, gălețile în care au fost introduse membrele inferioare ale unora dintre bărbați au corespondent în practicile funerare din secolul al XI-lea din Pomerania și Masovia, două regiuni din Polonia de azi. Este vorba, în opinia specialiștilor, de un ritual funerar atribuit populațiilor varege din acea perioadă.

De altfel, susțin arheologii ucraineni, perioada în care au fost înhumate personajele respective poartă ultimele semne ale păgânismului din zonă. Este perioada în care cneazul Vladimir cel Mare s-a creștinat ( n.r. 987 d.Hr.), după căsătoria cu prințesa bizantină Ana Porfirogeneta, sora împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul.

Excavările arheologice au fost întreprinse în perioada 2017-2022, însă au fost întrerupte în urma războiului cu Rusia. Conform declarațiilor celor doi specialiști, mai mulți membrii ai expediției arheologice au fost uciși în timpul luptelor din ultimii doi ani, în timp ce alții încă se află pe front.

Penele au fost și rămân o enigmă evolutivă

Primele pene (proto-pene) au apărut acum circa 235 de milioane de ani, undeva la jumătatea Triasicului. Însă rolul lor și motivul evolutiv pentru care unii dinozauri au dezvoltat pene a rămas un mister, cu atât mai mult cu cât ele nu erau folosite la zbor. În fapt, penele au fost folosite la zbor cu mult mai târziu, acum circa 150 de milioane de ani.

Un posibil răspuns la această enigmă evolutivă a fost oferit de o echipă de paleontologi de la universitățile sud-coreene din Seul și Suwon, într-un studiu publicat în revista Nature. Astfel, mai degrabă decât pentru zbor, proto-penele aveau rolul de a speria prada și de a o face să iasă din ascunzători, pe modelul oferit de anumite specii actuale de păsări.

Pentru a-și testa ideea, cercetătorii sud-coreeni au creat un robot asemănător cu Caudipteryx, o specie de dinozaur cu pene de acum circa 124 de milioane de ani. Robotul, botezat Robopteryx, trebuia să se apropie de lăcustele dintr-un spațiu deschis, pentru a se observa reacția acestora.

Atunci când robotul nu a fost dotat cu pene, afirmă autorii studiului, mai puțin de jumătate dintre lăcuste au fugit din fața acestuia. În schimb, atunci când robotul a fost dotat cu pene, peste 90% dintre insecte au încercat să scape de posibila amenințare. De asemenea, lăcustele au prezentat o reacție tipică, de a fugi din fața pericolului, la simpla vedere a penelor, în cadrul unei animații.

În concluzie, afirmă specialiștii sud-coreeni, există posibilitatea ca apariția penelor să fie un pas evolutiv necesar unor organisme pentru a speria prada și pentru a o face să iasă la lumină, acolo unde putea fi vânată mai ușor. Mult mai târziu, penele ar fi fost folosite și la zbor.

Explicația este una simplistă, este de părere Steven Salisbury, cercetător în cadrul Universității din Queensland, Australia, citat de New Scientist. Acesta este de părere că există o sumedie de metode pentru a speria lăcustele, altele decât a bate din aripi spre ele. În realitate, tiparul extrem de complex ar penelor implică un resort evolutiv mult mai complex.

De fapt, poate că nici măcar nu a fost vorba de un singur motiv, adaugă acesta. Proto-penele puteau să apară pentru a regla temperatura corpului, pentru a izola și incuba ouăle, pentru a stabiliza corpul în timpul alergării, pentru a plana sau, dacă pereferați, pentru a speria insectele. Toate acestea reprezintă motive suficient de bune pentru un astfel de pas evolutiv.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro