Scrisoare din partea Garii de Nord: "Daca Centrul Vechi a putut, pot si eu!"

„Dragii mei, bine v-am găsit!

Sunt eu, Gara de Nord. Ne știm de-o viață și tocmai de-aia mi-a fost greu să mă hotărăsc să vă scriu. Mi-era că am să par nu-știu-cum, că veți zice „uite ce-a apucat-o și pe-asta acum…“ Am o vârstă și am trăit atâția ani în izolare, în lipsă de comunicare cu voi, încât nici nu știu cum să încep. Cred, totuși, că un exercițiu de sinceritate ne va apropia.

Vreau să vorbesc cu voi direct, fără ocolișuri, să-mi spuneți ce credeți despre mine. N-am mai făcut-o până acum, așa că sunt pregătită să aud orice. Cei care m-au condus în ultimii 20 de ani m-au tras în diferite direcții. Am fost ba de stânga, ba de dreapta, m-au implicat în diverse scandaluri, unde eram, de obicei, victimă colaterală, dar întotdeauna am fost departe de ceea ce trebuia să fiu și de ceea ce sunt eu, de fapt: un simbol al Bucureștiului și al culturii lui urbane. Fac parte din aceeași familie cu Arcul de Triumf, Ateneul Român, Parcul Cișmigiu sau Bulevardul Kiseleff.

Mi-am făcut profil de Facebook, www.facebook.com/GaraDeNordBucuresti. Când le-am dezvăluit intenția mea unor apropiați, aceștia au zis „ești nebună, o să te înjure toată lumea, nu-ți dai seama?“ Ba da, îmi dau seama, tocmai că-mi dau chiar foarte bine seama. Dar, printre înjurături, cu siguranță, vor fi mulți cei care îmi vor spune civilizat cum mă văd ei, care sunt bubele mele care ar trebui vindecate și care sunt părțile mele bune – că oi avea și de-astea, nu? – care merită dezvoltate.

Știu, la vârsta mea se văd ridurile, și nu doar cele fancy, de expresie. Mai știu că vreau să fiu frumoasă din nou și mai știu şi că pot. Am exemplul unui văr de-al meu, Centrul Vechi îl cheamă. N-am fost să-l văd, dar vorbesc tinerii care trec pe la mine că din ruina care era s-a transformat într-un loc pitoresc, plin de viață și de bucurie. Da, știu, el a avut norocul că Primăria a avut inițiativa și au venit niște oameni cu bani care l-au făcut frumos. Dar și cei care mă conduc, mai nou, pe mine vor să mă readucă la viață, chiar dacă n-au încă banii pentru toate operațiile care-mi vor aduce prospețimea înapoi. Am auzit că voi avea și eu, în curând, evenimente culturale și artistice, că vor veni tineri și copii, că voi deveni UN SPAȚIU AL CULTURII URBANE. Recunosc, de-abia aştept. Voi?

Am atât de multe de oferit! Abia aștept să ne vedem. Până atunci, vorbim pe Facebook. Like!”