Semne că te apropii de menopauză. Cum se manifestă perimenopauza

Multe femei confundă perimenopauza cu menopauza, deși sunt două etape diferite. Perimenopauza reprezintă perioada de tranziție care precede instalarea menopauzei și poate dura mai mulți ani, timp în care ciclurile menstruale devin neregulate și apar primele modificări hormonale. Menopauza propriu-zisă este stabilită abia după 12 luni consecutive fără menstruație.

Confuzia apare pentru că simptomele pot debuta cu mult timp înainte ca menstruația să se oprească definitiv. Apar bufeuri, transpirații nocturne, probleme de somn și instabilitate emoțională, deși menstruația nu a dispărut complet. În acest stadiu, multe femei cred că au ajuns la menopauză, când, de fapt, se află în perimenopauză.

Ce înseamnă, de fapt, perimenopauza

Termenul perimenopauză provine din grecescul peri, care înseamnă în jurul. Așadar, perimenopauza se referă la perioada din apropierea menopauzei, dar înainte ca aceasta să se instaleze definitiv. Conform specialiștilor de la Mayo Clinic, perimenopauza poate fi timpurie și tardivă.

Perimenopauza timpurie începe când ciclul menstrual, care până atunci era regulat, devine imprevizibil. Dacă în decurs de câteva luni menstruația vine mai devreme cu o săptămână sau mai mult decât de obicei, probabil ai intrat în această fază. Perimenopauza tardivă se instalează când apar pauze de cel puțin 60 de zile între unele menstruații. Tranziția de la o fază la alta poate dura de la câteva luni la câțiva ani.

Potrivit Asociației Nord-Americane pentru Menopauză (NAMS), perimenopauza debutează, în medie, la 50 de ani. Totuși, unele femei observă primele semne încă de la 35 de ani, în timp ce altele nu experimentează schimbări decât după 55 de ani. Office on Women’s Health din SUA precizează că perimenopauza durează de regulă aproximativ 4 ani, însă intervalul poate varia între 2 și 8 ani.

Dr. Nanette Santoro, șefa Departamentului de Obstetrică și Ginecologie de la Universitatea din Colorado, SUA, și cercetătoare cu experiență îndelungată în domeniul menopauzei, explică mecanismul biologic din spatele acestor schimbări: „Nivelul hormonilor crește pentru că organismul încearcă din ce în ce mai mult să determine ovarele să funcționeze. Pe măsură ce calitatea ovocitelor scade, FSH (hormonul foliculostimulant) și LH (hormonul luteinizant) cresc în încercarea de a stimula ovulația, fenomen considerat caracteristic perimenopauzei.”

Când se confirmă menopauza

Spre deosebire de perimenopauză, care este un proces gradual, menopauza reperezintă un moment bine definit. Dr. Nanette Santoro explică faptul că diagnosticul se stabilește retrospectiv: „Când te uiți în calendar și vezi că a trecut un an întreg fără nicio sângerare menstruală, atunci ești la menopauză.”

Pot exista perioade lungi fără menstruație, dar dacă aceasta revine înainte să se împlinească 12 luni, etapa rămâne perimenopauza. În România, vârsta medie de debut a menopauzei este de 51 de ani, cu variații individuale între 35 și 55 de ani, potrivit ghidului oficial al Societății de Obstetrică și Ginecologie din România (SOGR).

De regulă, multe femei ajung la menopauză la vârste similare cu mamele lor sau cu alte femei din familie.

Simptome care se suprapun și simptome diferite

Simptomele perimenopauzei sunt foarte apropiate de cele din sindromul premenstrual, motiv pentru care multe femei le confundă. Potrivit dr. Shilpa Amin, medic de familie în SUA, diferența dintre cele două ține de felul în care apar simptomele.

La perimenopauză, pot continua să existe manifestări tipice dinaintea menstruației, precum schimbări de dispoziție, anxietate, iritabilitate, balonare, crampe, dureri de cap, creșteri ușoare în greutate, dureri articulare sau sensibilitate la nivelul sânilor. Diferența este că aceste simptome devin imprevizibile. Pot fi mai intense decât înainte sau, dimpotrivă, mai ușoare. Nu mai urmează un tipar clar de la o lună la alta.

În cazul sindromului premenstrual, simptomele se manifestă de regulă cu una până la două săptămâni înaintea menstruației și dispar odată cu debutul sângerării. În etapa perimenopauzei, pot apărea în orice moment al lunii și pot persista chiar și după menstruație, fără legătură directă cu ciclul.

Printre semnele mai specifice perimenopauzei se numără:

• bufeurile și transpirațiile nocturne,
• uitarea,
• dificultățile de concentrare,
• palpitațiile cardiace,
• modificările părului (inclusiv căderea acestuia),
• infecțiile urinare mai frecvente,
• problemele de fertilitate,
• uscăciunea vaginală care poate face actul sexual dureros.

Un studiu amplu, realizat pe mii de femei în cadrul proiectului american Study of Women’s Health Across the Nation (SWAN), a arătat că cele mai multe simptome apar spre finalul perimenopauzei. Totuși, pentru unele femei, schimbările încep mult mai devreme, cu ani înainte ca menstruația să se oprească definitiv.

Bufeurile persistă mai mult timp

Bufeurile reprezintă unul dintre cele mai recunoscute simptome ale tranziției către menopauză. Acestea apar când factorii hormonali afectează sistemul circulator și sunt cunoscute în literatura medicală drept simptome vasomotorii.

Un studiu care a urmărit 255 de femei timp de 16 ani a arătat că multe au continuat să aibă bufeuri aproape zece ani după instalarea menopauzei. Intensitatea lor a început să scadă, în medie, după aproximativ doi ani. Femeile care intră mai devreme la perimenopauză tind să se confrunte cu aceste simptome mai mult timp decât cele la care tranziția începe mai târziu.

Fără tratament, bufeurile durează în medie 7,4 ani, conform Office on Women’s Health din SUA. În formele mai ușoare pot dispărea după unul sau doi ani, însă la unele femei persistă mai mult de 10 ani și nu dispar complet.

Ce se întâmplă după menopauză

După un an complet fără menstruație, începe faza de postmenopauză timpurie. În această etapă, unele simptome pot debuta pentru prima dată, iar altele pot continua. Cele mai frecvente sunt bufeurile și transpirațiile nocturne, somnul fragmentat, scăderea dorinței sexuale, dificultățile de concentrare, uscăciunea vaginală, durerile de cap, schimbările de dispoziție, palpitațiile și durerile articulare. Pot apărea, de asemenea, infecții urinare mai frecvente și pierdere treptată de masă musculară.

La aproximativ 3-6 ani după instalarea menopauzei, multe femei ajung în postmenopauza tardivă, deși ritmul diferă mult de la o persoană la alta. Bufeurile pot continua și în această perioadă, uneori pe parcursul mai multor ani.

Scăderea producției de estrogen și progesteron crește riscul de osteoporoză (slăbirea oaselor), boli cardiovasculare, creștere în greutate, pierdere de masă musculară și atrofie urogenitală (reducerea dimensiunii vaginului și tractului urinar). O parte dintre aceste schimbări țin însă și de procesul natural de îmbătrânire, nu doar de tranziția hormonală.

Menopauza precoce și cea indusă

O mică parte dintre femei ajung la menopauză la vârste mult mai tinere decât media. Când acest lucru se întâmplă înainte de vârsta de 40 de ani, este vorba despre menopauză precoce.

În unele situații, menopauza apare ca urmare a unei intervenții chirurgicale, de exemplu atunci când ovarele sunt îndepărtate în context oncologic. În aceste cazuri, simptomele tind să fie mai intense decât la menopauza naturală.

Cum riscul pentru anumite boli crește după menopauză, femeile care trec prin acest proces la vârste mai tinere, indiferent dacă este natural sau indus, trebuie monitorizate mai atent.

Când lipsa menstruației nu are legătură cu menopauza

Lipsa menstruației poate avea și alte cauze în afară de menopauză. Dr. Nanette Santoro avertizează că oprirea bruscă a ciclului menstrual, mai ales înainte de 45 de ani, trebuie investigată neapărat. Sarcina rămâne o posibilitate și trebuie exclusă prima.

Pe lângă stres, care poate perturba temporar ciclul, există și alte cauze care pot sta în spatele acestor schimbări. Tumorile hipofizare, afecțiunile uterine precum fibroamele, polipii, endometrioza sau anumite tipuri de cancer pot modifica sau opri menstruația. De aceea, schimbările bruște nu ar trebui ignorate.

Soluții pentru controlarea simptomelor

Simptomele perimenopauzei și menopauzei pot fi ameliorate prin măsuri simple sau tratamente medicale, în funcție de intensitate.

Pentru bufeuri, recomandările uzuale includ evitarea alimentelor picante și a băuturilor fierbinți, aerisirea încăperilor, purtarea hainelor lejere, în straturi, și menținerea unei temperaturi scăzute în dormitor. Respirația lentă și adâncă și consumul de lichide reci pot fi de ajutor în timpul unui astfel de episod.

Contraceptivele orale în doze mici pot fi utile în perimenopauză pentru reglarea ciclurilor, reducerea sângerărilor abundente și ameliorarea crampelor. Potrivit unei analize din 2018, pilulele combinate pot reduce intensitatea bufeurilor și riscul de cancer ovarian, endometrial și colorectal. Există însă un risc ușor crescut de cancer mamar, tromboze și evenimente cardiovasculare, motiv pentru care decizia trebuie luată individual, împreună cu medicul.

Terapia de substituție hormonală reprezintă o altă opțiune pentru bufeuri și alte simptome. Poate conține estrogen, progestin sau combinații ale acestora și este disponibilă sub formă de comprimate, plasturi, inele vaginale sau spray-uri. Medicul evaluează istoricul personal și riscurile înainte de a recomanda tratamentul, folosind de regulă doza minimă eficientă, pentru a limita efectele adverse precum cheagurile de sânge, afectarea hepatică sau anumite tipuri de cancer.