Sibiul, campion la santiere intarziate

Acum mai bine de o luna si jumatate, ministrul delegat al lucrarilor publice, Laszlo Borbely, a facut o vizita in Sibiu, in urma careia a „dictat” ca totul sa reintre in grafic. Sa se lucreze, lucreze, lucreze. Cine va sta sa priveasca o clipa, isi va da seama ca ori s-a lucrat prost, fie deloc.

La sala de sport a Scolii nr. 9 un caine cu o funda rosie ne intampina. Pe placuta dinaintea santierului, scrie ca termenul de finalizare este noiembrie 2006. Asa a promis constructorul si acum o luna, atunci cand a vizitat santierul Borbely: ca pana la sfarsitul lui noiembrie totul sa fie gata.

Si este gata, mai putin acoperisul, peretii, finisajele, vestiarele, parchetul, geamurile etc s.a.m.d. Din cei nici 10 muncitori care trancaneau pe santier, unul care amesteca cu burghiul intr-o galeata cu ciment spune ca patronul de la Termogaz Company nu e prin preajma si ca o sa vina candva.

Lasam o carte de vizita si mergem la celalalt santier pe care Termogaz Company din Hateg, Hunedoara, il aree in Sibiu: cladirea Garii.

Praf si pulbere la gara

Pe placuta santierului de la cladirea Garii, scrie ca termen limita luna decembrie a acestui an. Aruncam o privire: in holul central al cladirii, praf, o betoniera si vreo doi muncitori, curiosi de oaspeti. Peronul praf, ferestrele termopan montate. Dintr.un birou inghesuit in altul ajungem la Adoris Filea, directorul de infrastructura al Garii Sibiu.

„Daca scrie acolo decembrie, asa trebuie sa fie. Nu stiu de alt termen. Poate o sa termine gara in trei zile”, vorbeste directorul garii sibiene. Pe acelasi peron incarcat de moloz, o mana de muncitori stau si fumeaza.

Chinezariile din Piata

Piata Garii, ora pranzului. Sub soarele de iarna, o duzina de muncitori s-a apucat de batut piatra de pavaj. Piatra adusa, vorba aceea, din China, pe un pret cu 2,2 milioane de euro mai mare decat cel din Romania. Muncitorii spera ca intr-o saptamana sa termine coltul de vizavi de actualele baraci unde se vand bilete.

Nici o zecime din totalul pietei, al carei santier ar trebui terminat tot zilele acestea. Desi exista candva, placuta de santier a celor de la Strabag nu mai exista.

Pentru reamintire, daca mai era nevoie, licitatia pentru Piata Garii a fost castigata de cei de la Strabag pe cel mai mare pret licitat – 15,7 milioane de euro (fara TVA), in timp ce celelalte doua oferte erau de 11,8, respectiv 12,4 milioane de euro. Lucrarile au inceput in a doua parte a lunii mai.

Si au mai primit cadou din banii publici sibienilor alte 2,2 milioane de euro, cu TVA inclus, pentru ca piatra de pavaj sa fie adusa din China.

Hotelul lui Vonica

In chiar coasta santierului interminabil si costisitor din Piata Garii, zace o groapa cat toate zilele. Trecatorul obisnuit nu are de unde sa afle ce se intampla si cum, deoarece santierul nu are nici o pancarta de informare, dupa cum cere legea. Oricum, cunoscatorii stiu ca este vorba de hotelul pe care il construieste familia Vonica, proprietarii Polisano.

Firma constructoare, 38 Materna, este tot a familiei Vonica. Pentru care, evident, nu conteaza promisiunea facuta de primar la mijlocul acestui an – aceea ca in Sibiul lui 2007, in preajma centrului, nu va mai exista nici un santier major.

„Fluiera a bunastare”

Un alt santier pe care a fost in vizita Borbely acum o luna si jumatate este cel al locuintelor sociale din Tilisca. Atunci, firma constructoare stransese in graba vreo 30 de muncitori care faceau galagie muncind. Tot atunci, Borbely ameninta cu suspendarea contractului, pentru a carui finalizare au fost alocate toate cele 21 de miliarde de lei vechi necesare.

Acum, pe santier sunt cel mult trei muncitori. Unul se plimba incolo si incoace cu un miniexcavator. Al doilea, sta pe un balcon nefinisat. Al treilea, insa, e eroul: fluiera de zor cantece de Craciun, dupa care, minunat de ecoul pe care il produce, incepe sa racneasca din toate puterile. Colegul lui de pe balcon ranjeste: „Fluiera omul a bunastare”.

De la vizita lui Borbely, singurul lucru nou aparut e acoperisul. A carui tamplarie exista acum o luna. La fel ca la hotelul lui Vonica sau la Piata Garii, nici aici nu mai exista pancarta cu autorizatia si scopul santierului. Chiar daca o astfel de metoda de informare este prevazuta in lege.