Sindicatele din gaze strang bani albi pentru zile negre. Sau invers!?

Sindicatele din societatile de gaze strang bani albi pentru zile negre. Distrigaz Nord, Distrigaz Sud, Romgaz si Transgaz le datoreaza angajatilor peste 450 de miliarde lei, in contul ajutorului de 4.000 metri cubi de gaze pentru fiecare persoana, pe care nu l-au onorat in primele opt luni ale anului trecut.

Liderii sindicali s-au gandit sa constituie un fond de rezerva pentru eventuale procese cu patronatele, care se ridica deja la cateva zeci de miliarde. O pusculita buna de folosit la multe.

Timp de 15 ani, angajatii din domeniul gazului, energiei sau mineritului s-au aflat in topul salariilor pe economie. Paradoxal, sectoarele care aveau cele mai mari arierate, cele mai mari pierderi s-au bucurat de un regim preferential, pe care in mare masura si-l mentin si in prezent.

Restructurarea i-a atins mult prea tarziu si a fost mai curand o actiune de cosmetizare facuta la presiunea organismelor financiare internationale. Sindicatele din aceste domenii au reusit sa se coaguleze intr-o forta sociala pe care nici un guvern si, mai nou, nici un patronat nu o pot ignora.

Dupa ce si-au facut intrarea si pe scena politica, confederatiile sindicale au trecut la faza consolidarii economice. Forta este acolo unde sunt banii.

20 de sindicate la 28.000 de angajati

Modelul sindicatelor din Petrom a fost un imbold, probabil, si pentru cei din domeniul gazelor, mai ales ca sectorului i-a sunat acum ceasul privatizarii.

Interesant este ca cele patru societati desprinse din fosta regie Romgaz s-au trezit cu nu mai putin de 20 de organizatii sindicale. Transgaz si Romgaz Medias au cate trei sindicate de caciula, iar la Distrigaz Sud si Distrigaz

Nord sunt nu mai putin de 14 sindicate. Se mai si confrunta unele cu altele, dar, cand e vorba de interesul comun, toate sunt de aceeasi parte a baricadei. Ce-i mana pe ei in lupta? Mai nou banii, caci fara bani nici putere nu e.

Or, daca se iau fie si numai 5.000 de lei pe luna din cotizatie de la 28.000 de angajati, se fac 140 de milioane. Intr-un an, suma ajunge la 1,680 miliarde lei. E adevarat, nu toti angajatii sunt membri de sindicat, cum tot atat de adevarat e ca nici cotizatia nu este 5.000 de lei.

Cereti si vi se va da

Prin contractul colectiv de munca semnat pe 2004 la nivelul grupului de unitati din domeniul gazelor, fiecare angajat beneficia de un ajutor material reprezentand 4.000 de metri cubi de gaze naturale.

La un pret mediu de 210 dolari/1.000 mc, ajutorul s-ar ridica undeva la 840 de dolari anual, adica peste 22 de milioane lei de angajat. Dar nu asta conteaza.

Pentru anul 2004, societatile desprinse din fosta regie Romgaz nu au prins in bugetul de venituri si cheltuieli acordarea dreptului amintit, motiv pentru care Federatia sindicatelor „Gaz” Romania a dat in judecata societatile respective. Si a castigat.

Printr-o sentinta civila obtinuta in luna martie a acestui an se stabileste ca fiecarui membru de sindicat sa-i fie achitata suma de 16.164.000 lei, reprezentand adaosul salarial cuvenit si neachitat pentru perioada 1.01.2004-31.08.2004. Cu alte cuvinte, societatile in cauza au de platit, pentru 28.000 de angajati, in jur de 450 miliarde lei.

Nu s-ar pune problema ca nu au de unde. Nici macar noii proprietari ai Distrigaz Sud si Distrigaz Nord nu au contestat aceasta decizie. De mentionat ca, prin contractul colectiv de munca, toti salariatii au acest drept, nu doar membrii de sindicat. Tocmai de aceea se negociaza acum ca decizia tribunalului sa fie valabila pentru toti.

De buna voie si nesilit de nimeni

Toate bune pana aici. Mirosul banilor a ademenit insa si mai mult sindicatele. Astfel, Federatia trimite tuturor filialelor componente un tabel prin care solicita ca toti salariatii (nu doar membrii de sindicat) sa fie de acord (sub semnatura) cu retinerea pe statul de plata a unui procent de 4% din contravaloarea ajutorului de 4.000 mc (circa 22 milioane lei), pentru intreg anul 2004.

Pentru ce sunt necesari acesti bani? Potrivit liderilor de sindicat, o parte din ei pentru plata cheltuielilor de judecata, mai precis a avocatului, iar o alta parte pentru constituirea unui fond de rezerva in eventualitatea altor procese.

Dintr-un foc, 4% de la 28.000 de salariati inseamna nu mai putin de 24.640.000.000 lei. Un veritabil fond. Asta in conditiile in care, prin contractul de asistenta juridica nr. 221 din 12 august 2004, onorariul avocatului este de 50 de milioane lei.

Interesant este ca la dispozitia sindicalistilor a fost pus un contract care este semnat de avocat si la prestator, si la beneficiar, iar federatia sindicala „participa” doar cu o stampila.

La intrebarile unor membri de sindicat privind destinatia banilor retinuti se raspunde astfel: 2% sunt destinati avocatului; 1% ar intra intr-un fond din care sa se achite pretentiile avocatului in cazul in care nu toti salariatii vor fi de acord cu retinerea procentului de 4%, iar 1% ar reprezenta constituirea unui fond de rezerva pentru alte eventuale procese.

Si la noi e ca-n politica

Liderul Federatiei sindicale „Gaz” Romania, Eugen Luha, spune ca nu a reusit sa explice suficient de bine sindicalistilor problema cu avocatul. „Si la noi e ca-n politica”, spune liderul de sindicat, in sensul ca, impartiti in atatea sindicate, este firesc ca unii membri sa aiba nemultumiri si nelamuriri fata de propunerea de retinere a 4%.

Cat priveste contractul cu avocatul, Eugen Luha afirma ca „acesta ar fi cerut 2% din suma castigata prin proces. Nu ne-am dat seama atunci cum stateau lucrurile, mai ales ca aveam serioase retineri ca o sa castigam. Practica pietei ne arata ca la conflictele de munca castigate un avocat ia intre 2 si 10% din valoare”.

Pentru a fi protejati pe viitor, liderii sindicali s-au gandit astfel sa stranga un fond de rezerva de cateva frumoase zeci de miliarde.

Alexandru Moldovan