Sindromul ovarelor polichistice afectează întregul organism. “Schimbarea stilului de viață este esențială în tratament”
Infertilitate, menstruaţii lunare neregulate, ten gras şi acnee, pilozitate exagerată, dar şi creştere în greutate inexplicabilă, rezintenţă la insulină şi glicemie crescută sunt toate simptome ale sindromului ovarian metabolic poliendocrin (PMOS), una dintre cele mai frecvente afecțiuni endocrine întâlnite la femeile aflate la vârsta reproductivă. Dr. Georgiana Bolocan, medic ginecolog în Hyperclininca MedLife Solomed Piteşti a menţionat că abordarea acestei afecţiuni a fost schimbată recent, după ce specialiştii şi-au dat seama, în urma cercetărilor, că nu este o problemă care afectează doar ovarele, ci întregul corp.
Ce este sindromul ovarian metabolic poliendocrin
Sindromul ovarelor polichistice, cunoscut până recent sub acronimul PCOS, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la femeile tinere, care nu înseamnă doar apariţia de chisturi pe ovare, ci afectarea întregului organism.
„Este important de precizat că vorbim despre un sindrom, nu despre o boală, ceea ce înseamnă că nu are o singură cauză. Manifestările sale sunt rezultatul interacțiunii complexe dintre factori genetici, metabolici, endocrini și de mediu. De aceea, acumulările de date clinice din ultimii ani au demonstrat că prezența ovarelor polichistice ca unic semn ecografic nu este suficient pentru a caracteriza acest sindrom. Medicii și cercetătorii din trecut au asociat simptomatologia direct cu prezența chisturilor sau a foliculilor ovarieni evidențiați prin investigații ecografice, fapt care a deviat atenția de la adevărata cauză a bolii. În mai 2026, în urma unui amplu proces internațional de consens, afecțiunea cunoscută timp de decenii sub denumirea de Polycystic Ovary Syndrome (PCOS) a fost redenumită Polyendocrine Metabolic Ovarian Syndrome (PMOS). Noua denumire reflectă mai bine caracterul multisistemic al afecțiunii și faptul că aceasta nu reprezintă o problemă limitată la nivelul ovarelor. Procesul de schimbare a denumirii a fost publicat în The Lancet și a implicat organizații medicale, academice și de pacienți din întreaga lume”, a subliniat dr. Georgiana Bolocan.
PMOS afectează tot organismul
Medicul a explicat că manifestările sindromului pot debuta încă din perioada adolescenței, uneori în apropierea menarhei, însă tabloul clinic poate deveni evident și ulterior. În practica ginecologică, pacienta se poate prezenta la medic cu un tablou foarte variat de simptome cum ar fi menstruații neregulate, perioade lungi fără menstruație, anovulaţie, dar şi infertilitate.
„Există paciente care prezintă cicluri aparent regulate pentru o perioadă de timp, pentru ca ulterior să apară tulburări de ovulație și modificări ale ciclului menstrual. Printre cele mai frecvente semne și simptome se numără ciclurile menstruale neregulate sau rare, absența menstruației, ovulația neregulată sau imprevizibilă și dificultățile de obținere a unei sarcini. Aceste manifestări sunt consecința disfuncției ovulatorii și a modificărilor endocrine caracteristice sindromului. Un alt element important este hiperandrogenismul, adică prezența unor niveluri crescute de androgeni sau a unor manifestări clinice determinate de aceștia. Pacienta poate observa apariția sau accentuarea pilozității în regiuni androgen-dependente, acnee persistentă.
Pe lângă componenta reproductivă și endocrină, PMOS are și o importantă componentă metabolică. Rezistența la insulină și hiperinsulinemia sunt frecvent întâlnite, deși nu sunt prezente în mod obligatoriu la toate pacientele. Aceste modificări pot favoriza creșterea riscului de tulburări ale metabolismului glucidic și se pot asocia cu dificultăți în controlul greutății. Relația dintre greutate, insulinorezistență și tulburările endocrine este complexă și bidirecțională, fiecare dintre acești factori putând influența evoluția celorlalți. Nu toate pacientele prezintă aceleași simptome sau aceleaşi modificări hormonale”, a menţionat ginecologul.
Factorii genetici, importanţi în declanşarea PMOS
În ceea ce priveşte cauzele care stau la baza afecţiunii, medicul a precizat că etiologia sindromului ovarian metabolic poliendocrin nu este încă pe deplin elucidată.
„Datele disponibile susțin existența unei interacțiuni complexe între predispoziția genetică și epigenetică, dereglările endocrine și metabolice și factorii de mediu, PMOS având astfel o etiologie multifactorială.
Această heterogenitate etiopatogenică explică diversitatea manifestărilor clinice și metabolice. Printre factorii de risc asociați cu apariția și expresia fenotipică a sindromului se numără predispoziția familială, rezistența la insulină, hiperandrogenismul, excesul ponderal și obezitatea, precum și anumiți factori nutriționali și de stil de viață. Factorii de mediu pot interacționa cu susceptibilitatea genetică și epigenetică, influențând atât apariția sindromului, cât și severitatea manifestărilor acestuia”, a explicat dr. Georgiana Bolocan.
Factorii genetici au un rol important în susceptibilitatea pentru PMOS, mai spune medicul, sindromul fiind considerat o afecțiune complexă, cu determinism poligenic. Studiile din literatura de specialitate au identificat numeroase variante genetice asociate cu diferite componente ale sindromului și au evidențiat interacțiuni atât între gene, cât și între factorii genetici și cei de mediu.
„Genele candidate identificate până în prezent sunt implicate în mai multe mecanisme fiziopatologice, inclusiv steroidogeneza ovariană și suprarenaliană, secreția și acțiunea insulinei, acțiunea hormonilor steroizi, reglarea gonadotropinelor, metabolismul energetic și procesele inflamatorii.
Printre genele și căile biologice investigate în fiziopatologia PMOS se numără: steroidogeneza ovariană și suprarenaliană: CYP11A1, CYP17A1, CYP19A1 și alte gene implicate în sinteza hormonilor steroizi; secreția și acțiunea insulinei: INS, INSR, IRS1, IRS2 și CAPN10, implicate în diferite componente ale homeostaziei și semnalizării insulinei; acțiunea hormonilor steroizi: AR (receptorul androgenic) și SHBG (globulina de legare a hormonilor sexuali), cu rol în disponibilitatea și acțiunea androgenilor; reglarea funcției gonadotropinelor și a foliculogenezei: FSHR (receptorul hormonului foliculostimulant), LHCGR, precum și gene asociate sistemului AMH și folistatină şi metabolismul și alte mecanisme implicate în fiziopatologia PMOS: FTO, PAI-1 și alte gene investigate în relație cu obezitatea, metabolismul energetic, inflamația și riscul metabolic.
Dar identificarea unei variante genetice asociate cu PMOS nu înseamnă că aceasta este, în mod individual, responsabilă de apariția sindromului. Cel mai probabil, riscul este determinat de efectul cumulativ al mai multor variante genetice, modul în care acestea interacționează între ele și influența factorilor de mediu. Din acest motiv, factorii genetici trebuie considerați factori de susceptibilitate, și nu determinanți unici ai bolii”, a subliniat medicul ginecolog.
Stilul de viaţă sănătos îmbunătăţeşte rezultatul terapeutic
Modificarea stilului de viață reprezintă una dintre componentele fundamentale ale managementului sindromului ovarian metabolic poliendocrin (PMOS), fiind recomandată tuturor pacientelor, indiferent de statusul ponderal, mai spune medicul.
„Pe lângă tratamentul medicamentos atunci când acesta este indicat de medic, stilul de viaţă sănătos completează și poate contribui la îmbunătățirea rezultatelor terapeutice. Activitatea fizică regulată, menținerea unei greutăți corporale adecvate, adoptarea unei alimentații echilibrate, precum și evitarea fumatului și limitarea consumului de alcool fac parte dintr-o strategie de intervenție asupra stilului de viață. În cazul pacientelor cu exces ponderal, scăderea în greutate, chiar și modestă, poate avea efecte favorabile asupra profilului metabolic și hormonal. Controlul ponderal poate contribui la îmbunătățirea regularității ciclurilor menstruale, a ovulației și a parametrilor metabolici, precum și la reducerea hiperandrogenismului.
Prin optimizarea transportului și metabolismului glucozei, activitatea fizică poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină și poate contribui la ameliorarea tulburărilor metabolice asociate PMOS. Activitatea fizică de intensitate moderată spre intensa poate avea beneficii importante asupra rezistenței la insulină, compoziției corporale și condiției fizice. În același timp, exercițiile de rezistență, asociate cu activitatea aerobică, pot contribui la îmbunătățirea profilului metabolic și hormonal, inclusiv a hiperandrogenismului”, a sublinat medicul.
Tratamentul PMOS este personalizat, în funcţie de simptome
După excluderea altor cauze care pot mima tabloul clinic, diagnosticul PMOS se bazează pe criterii clinice și/sau biochimice de hiperandrogenism, asociate cu tulburări de ovulație și/sau morfologie ovariană polichistică, aşa cum sunt Criteriile ESHRE/ASRM – Rotterdam (2003) şi Criteriile Androgen Excess Society (AES) (2006).
„Criteriile Rotterdam permit stabilirea diagnosticului în prezența a două din cele trei caracteristici, în timp ce criteriile NICHD/NIH și AES acordă un rol central hiperandrogenismului. Criteriile Rotterdam includ hiperandogenism, oligoovulatie/anovulatie şi morfologie ovariană micropolichistică, în timp ce criteriile AES includ hiperandogenism, oligoovulatie/anovulatie, morfologie ovariana micropolichistică şi excluderea altor afecţiuni cu manifestări similare”, a prezentat dr. Bolocan.
Tratamentul sindromului ovarian metabolic poliendocrin este individualizat și adaptat simptomatologiei și obiectivelor fiecărei paciente, scopul terapeutic fiind ameliorarea manifestărilor hiperandrogenismului, reglarea ciclurilor menstruale, inducerea ovulației la pacientele care doresc obținerea unei sarcini și reducerea riscului de complicații pe termen lung.
„Având o etiopatogenie multifactorială și o prezentare clinică heterogenă, PMOS necesită o abordare terapeutică complexă și multidisciplinară. Piatra de temelie a tratamentului este reprezentată de modificarea stilului de viață, prin activitate fizică regulată, alimentație echilibrată și menținerea unei greutăți corporale adecvate. În funcție de manifestările clinice și de obiectivele terapeutice, tratamentul poate fi împărțit în măsuri nonfarmacologice și tratament farmacologic.
Există medicamente ţinţite pentru anovulație și infertilitate, pentru cea din urmă, fertilizarea in vitro putând fi luată în considerare în cazurile refractare la tratamentul medicamentos.
Pentru hirsutism și acnee, contraceptivele orale combinate reprezintă tratamentul farmacologic de bază la pacientele care nu doresc sarcină, contribuind la reglarea ciclurilor și reducerea nivelurilor de androgeni. Efectul clinic asupra hirsutismului apare de obicei după câteva luni. Antiandrogenii, în special spironolactona, pot fi utilizați în cazurile persistente, dar necesită contracepție eficientă din cauza riscului teratogen asupra fătului de sex masculin. Metodele cosmetice, precum epilarea laser, electroliza sau metodele mecanice, pot fi asociate tratamentului medicamentos.
La pacientele care nu doresc sarcină și prezintă amenoree, administrarea ciclică de progestative poate preveni hiperplazia endometrială și apariția sângerărilor uterine disfuncționale. Contraceptivele orale combinate reprezintă, de asemenea, o opțiune pentru controlul ciclului menstrual”, a explicat dr. Georgiana Bolocan.
PMOS poate genera boli grave
Ginecologul a mai precizat că cele mai mari provocări ale acestui sindrom sunt stabilirea diagnosticului si identificarea conduitei de tratament adecvate fiecărei paciente.
„PMOS este o afecțiune complexă, cu evoluție pe termen lung și cu implicații care depășesc sfera reproductivă. Deși infertilitatea asociată anovulației reprezintă una dintre principalele manifestări clinice, sindromul se asociază și cu un risc crescut de complicații metabolice și cardiovasculare, precum diabetul zaharat de tip 2, dislipidemia și hipertensiunea arterială, apnee în somn, depresie, anxietate și tulburări de alimentație, dar şi cancer de endometru. De aceea, managementul PMOS trebuie să depășească tratamentul simptomatic și să includă identificarea precoce și monitorizarea factorilor de risc pe termen lung, necesitând o abordare multidisciplinară în care sunt incluşi medici ginecologi, endocrinologi, diabetologi, cardiologi şi nutritionişti.
În prezent, nu există un tratament curativ unic pentru PMOS, intervențiile terapeutice fiind orientate în principal către controlul manifestărilor clinice și reducerea riscurilor asociate. O abordare precoce, multidisciplinară și pe termen lung este esențială pentru prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea calității vieții pacientelor”, a conchis medicul.
***
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.
La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.
Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.
Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe www.medlife.ro.
Articol susținut de MedLife