Siriu Buzău: Benone Sinulescu, domol de Siriu, Baraj și viaducte, Lacul Vulturilor. Așa se fac legendele

Siriu Buzău: Benone Sinulescu, sălbăticie, Lacul Vulturilor. Uite cum se fac legendele. Fugi la 2 ore și ceva de București sau Brașov pe DN10. Dai în Buzău și uite-l înspumat cum zice Benone. Apoi, cumințit la Baraj la Siriu, fără “drumuri mergătoare”. N-ai de ce merge în Siriu fără să pui muzica lui Benone Sinulescu. Și muzica lui are un domol de Siriu. De ajungi aici în Siriu, îmbucă ceva și “ia-o pe cărare în pădure” spre Lacul Vulturilor. Drum întins și ușor urcător, șerpuitor de 3 ore și ceva. Siriu Buzău: Benone Sinulescu, sălbăticie, Lacul Vulturilor. Uite cum se fac legendele.

Siriu Buzău: Benone Sinulescu

Benone De Siriu este legenda aici. Și uite cum se face brand. Cânți teritoriile natale. Și astfel, desparți apele. Și așa îți împarți lumea. Eu și restul lumii. Benone Sinulescu, proaspăt ridicat la ceruri, și-a cântat locurile natale. Cine cânta până la Benone Siriul, Buzăul? Nimeni. Uite el a făcut-o. Vezi tu, nu cu orice muzică. Interesantă muzica. Ascult-o. De ce?

Are o fierbânțeală, nu o înfierbântare. ca Buzăul. E domoală, deși omul își varsă dorul, cântă iubiri. E un domol de Siriu. E ceva prăfos, adânc, e ceva reținut, e ceva răbdător. L-am cunoscut pe Benone Sinulescu și omul m-a uimit. I.T.Morar m-a dus la templul lui, după 2000, când omul fusese zeu, acum se reinventase și era celebru. Un om potolit, înțelegător de destin. Om de Buzău. Serios. Știu că l-am întrebat despre jocul lui „de-a peruca” (își punea perucă mai pe la 50 de ani, pierzând părul, apoi, cântând cu trupe etno, renunțase la ea) și omul nu s-a dat înapoi să-mi facă filosofia asta a vieții înșelătoare, a drumului ce șerpuiește. A ceva ce crezi și acel ceva se pierde și trebuie, un timp să dai sentimentul că nu te-ai pierdut. “Trecui azi pe la cișmea, Văzui tinerețea mea, zbura ca o păsărea, nu știu unde se grăbea” “Ușurel trecui prin lume ca o pasăre-n pădure/ pasărea mai stă pe o creangă/ de mine nime nu-ntreabă.”

domol de Siriu, Baraj și viaducte

Recunosc că ochiul meu până-n Siriu nu mi-a spus mare lucru. Ce mare lucru? Drumuri, drumuri, drumuri, câmpii, câmpii, câmpii. Și uite brusc decorul se rupe și dai ca gâsca-n lac de nu ești atent. Nu-ți vine să crezi că terenul neurcând ca la Comarnic-Sinaia, se adâncește și face loc unei tulburătoare adâncimi.

Brusc sub tine se deschide râul Buzău și, curând, barajul Siriu. Bă, dar de unde, te întrebi. Nimic și nimeni nu mă pregătise. Buzăul e dintotdeauna aici. Dar vedeți voi ce forță tainică are de a putut da un baraj, ditamai barajul. Barajul e tinerel, să spun așa, construcția lui s-a încheiat după Revoluție. E aici o necesare înfrățire om-natură, mecanică, tăcută conviețuire.

Și se rupe peisajul, îți cade fața. Și nu-ți vine să crezi ce vezi. Așa se mai nasc legendele. E câte o apariție din asta, surpriză. Câte un zeu învolburat, câte un Siriu trăncănind domol. Da, merită stat pe loc și văzută necuprinderea.

Dar este și aici, ca-n orice întâlnire cu natura, un regim al privirii, o necesare înțelegere a vizibilului. Degeaba faci poze 360 de grade, panoramica e degeaba. Nu poți nici cu o privire deodată să prinzi Buzăul-Siriu, nu poți cu un telefon să prinzi tot locul. Și aici e călătoria-călătorie. Trebuie să umbli prin viaducte.

Te ia o mâncărime. Cum domle nu pot eu să văd totul dintr-o sorbire? Așa m-a învățat youtube sau tiktok. E și normal nimic nu se vede flash pe lumea asta, darminte Siriul. E o prostie să crezi că Siriu e o poză, atât sau atât. Siriu nu e o poză cât o mie de cuvinte. E mult, e necuprins. Nici în vorbe nici în poze. Și știi ce e esențial? Deși prins în chingile pământului și pământul pare că-l stăpânește, Buzăul-Siriu nu se lasă prins, necuprins. Pământul fuge după apă s-o prindă și n-o prinde. N-o prinde niciodată.

Lacul Vulturilor

Ia de mâncare temeinic aici. La orice bodegă din Siriu. Siriul ăsta așa cum ți l-am povestit eu te obosește. Ești flămând că nu poți să înțelegi ceva, nu poți să învingi, nu poți să zici: gata, l-am terminat. Bagă-n stomac. Cu lăcomie.

Că de acum vine marele drum. Drumul e domol. Drumul pe jos/sau cu mașina/cu tărăboanțele spre lacul Vulturilor. Dacă acum ținea de privire, de cum mănuiești privirea sau telefonul de acum, hei, mergi pe drum cu gândul la vulturi.

Mergi la doi pași, aici, unde vulturii, pe seară, își inițiază puii să zboare. E un drum domol, plicticos și lung, șerpuitor, tentant ca viața, cum zice Benone. Nu e nimic atât de înclinat încât să nu poți urca. E doar nevoie de răbdare. Ai? N-ai.

Mulți cred că mersul pe jos e chestie de oraș și de măsurare a numărului de pași cu aplicația. Pune aplicația aici să vezi ce-ți mai măsoară pașii, să vezi ce randament ai. Doamne, dă drumul la aplicație! Să vezi ce idioată aplicația ai. Nici ei nu-i vine să creadă. Uite, aici, explicația drumului la pas.

Cum se fac legendele

Mănâncă ceva. Ia-ți biscuiți și apă de la magazinele din sat. intră în pensiune și rupe colț de pâine cu un grătar. Omule, nu fă nazuri. Ce contează seara după acest pelerinaj este neașteptate, nemai pomenita lume pe care ochiul, trupul, creierul nu o pot cuprinde. este sau nu asta fascinant? Este. Mort de oboseală să știi că ai parcurs drumul facerii de legende.

Cum a făcut Benone, nu? A despărțit teritoriul, apele, le-a numit și renumit. Dar și lucrul lui era ușor de văzut, greu de înțeles. Ca drumul spre Lacul Vulturilor. Crezi că e ușor drumul lin, și așa și e, dar uiți de durată. Durează peste 3 ore. Reziști? Ca să-nțelegi legenda trebuie să-i reziști, și pe lung și pe plat.

Siriu Buzău: Benone Sinulescu, domol de Siriu, Baraj și viaducte, Lacul Vulturilor. Așa se fac legendele

Vacanțe mici și miraculoase. LINK-uri ai, mergi, comentează, dă vestea mai departe:

Cabana Caraiman, Concertul Stradivarius: Alexandru Tomescu și Dragoș Ilie interpretând Paganini

Gurbănești, Călărași: Ocol mototol, plătică Sărulești și Athanor. De ce la Gurbănești, Grifonul scit nu se luptă cu Cerbul?

Clejani Giurgiu. Mumie sârbească, lăutari și Rătăcire de Moși și Rusalii

Comana Giurgiu: lac, plictis, pădure, Gellu Naum

Belciugatele Călărași: Să faci din baltă bici/ Relaxare cu pește, lăutari și daci de Mataraua

Ploiești: Piața cu Pește, Muzeul Ceasului, Casa Ploieșteană. Viață de guvide.

Cetățeni, Argeș, Fenomenul Arasse. Mere de Voinești. Mănăstirea Nămăești