Somajul din Germania si operatiile sale estetice

Piata muncii din Germania pare a fi mai infloritoare ca oricand, daca ne luam dupa cifrele statistice si oferta de joburi vacante. 2.897.000 de someri a inregistrat in medie, pentru anul 2012, Agentia germana de ocupare a fortei de munca. Asa de putini n-au mai fost din 1991, dupa reunificarea Germaniei. In luna decembrie insa, conjunctura economica din Germania da semne de recul, iar in dosul cifrelor statistice se ascund scheme de calcul si artificii care cosmetizeaza rata reala a somajului. Sa nu uitam ca ocuparea fortei de munca e un major indicator de stabilitate sociala si de succes politic, iar 2013 e in Germania an electoral.

„Piata muncii germane a reactionat robust la contextul economic dificil din anul 2012“ a declarat presedintele Consiliului de Administratie al Agentiei federale de ocupare a fortei de munca (Bundesagentur für Arbeit – BA), Frank-Jürgen Weise. „Exista insa semnale de incetinire a evolutiei conjuncturale“, a mai declarat el pentru publicatia manager-magazin.de.

2,84 milioane de someri au fost inregistrati la BA in luna decembrie, cu 88.000 mai multi decat in noiembrie 2012. Anul trecut au fost inregistrate oscilatii semnificative. „In primul semestru, situatia a evoluat neasteptat de bine. In cel de-al doilea, neasteptat de prost” a mai spus Weise, care pentru 2013, se asteapta la o stagnare a pietei muncii din Germania.

Oricum, recordul german e demn de luat in seama. O rata a somajului de 6,7%, in contextul european si global zguduit inca de criza, face sa paleasca de rusine alti vecini din UE, al caror somaj urca peste 10, 12%, sau chiar mai multe procente. Insa probabil ca acesti vecini nu au schema de calcul a somajului, care se aplica in Germania si nici nu stiu cum functioneaza renumitul Hartz IV, ajutor social care cuprinde nu doar „somerii de ultim grad”, ci si angajatii carora salariile mici nu le ajung pentru supravietuire.

Fac o scurta trecere in revista a modului in care se acorda ajutorul de somaj si asistenta sociala in Germania. Ajutorul de somaj se cuvine angajatilor ramasi fara loc de munca, ce au cotizat din fostul salariu la asigurarea de somaj. Acesta e acordat pe baza unei scheme de calcul a Agentiei de ocupare a fortei de munca (BA), in functie de intervalul de timp lucrat. Teoretic, ajutorul de somaj se da pe 12 luni (18 luni in cazuri de exceptie) sau pentru jumatate din timpii lucrati (ex.: la 20 de luni lucrate, se primeste ajutor de somaj timp de 10 luni). Calculul banesc se bazeaza pe media salariului din ultimele 12 luni, e cca 60% din fostul salariu net.

Dupa trecerea perioadei de „somaj de prim rang” (Arbeitslosengeld I – ALG I), se acorda ajutor social, asa numitul ALG II, popular numit Hartz IV, dupa numele inventatorului conceptului care a stat la baza reformei pietei muncii germane in anii 2000. In 2007, Hartz a fost condamnat la doi ani de inchisoare cu suspendare si plata a 576.000 de euro, in urma procesului de coruptie al Volkswagen, in care a fost implicat. Reforma lui Hartz a dus la liberalizarea pietei muncii in Germania, insa i se reproseaza ca a dat unda verde „negutatorilor de sclavi” -cum mai sunt numite firmele de angajare temporara si intermediere a fortei de munca-, ca si salariilor mici, de dumping.

Revenind la rata somajului si cifrele statistice ale BA. Din cercetarile pe care le-am facut, nu intra la calcul somerii inregimentati in programe de pregatire sau reconversie profesionala, si nici cei care fac uz de asa-numitele micro-job-uri, sau 1 Euro-Job. In ultimul caz, angajatul pe 1 €/h se face ca lucreaza intr-o perspectiva de viitoare angajare (caci aceasta are foarte rar loc), iar angajatorul se face ca-l plateste. Programul acesta de reintegrare profesionala are un efect mai mult psihologic si ii impiedica pe somerii de cursa lunga sa-si ia campii, dupa atata stat acasa.

Documentarea mea e sustinuta, printre altele, si de o analiza la tema aparuta in octombrie 2012, intr-o publicatie online a intreprinderilor mici si mijlocii, Deutsche Mittelstands Nachrichten, sub titlul „Germania: somajul real in septembrie la 11,9 procente”. Articolul a fost intens comentat si chiar completat cu informatii, de cititori.

Astfel, se remarca faptul ca rata somajului de la agentia de munca „nu este altceva decat raportul matematic dintre numarul somerilor si cel al persoanelor apte de munca. Agentia indica, in septembrie 2012, 2.788.000 de someri. In acelasi timp, ea comunica faptul ca 5.089.000 de persoane apte de munca primesc ajutor social de rang I sau II. Cu aceasta cifra, ajungem la o rata a somajului de 11,9%“.

Motivele pentru care cca 2,3 milioane de asistati sociali apti de munca si care primesc ALG I sau ALG II nu sunt „tratati ca someri“ sunt mai multe (cifrele sunt luate din prima, respectiv a doua jumatate a anului 2012). Incepem cu „faptul ca se afla intr-un program de integrare pe piata muncii subventionat de Agentie sau de stat (889.000 de persoane).

Nu sunt luate in calcul nici persoanele cu salarii mici si care solicita, in completarea minimului de existenta, ajutor social (655.000 persoane). Precizarea mea: aceste persoane sunt numite in Germania Aufstocker, adica „majoranti“. Un exemplu: daca intr-o familie cu doua persoane angajate se castiga 1.000 de euro net, acestea mai pot solicita ajutor social de cca 400 de euro, pana la 1.400 euro, cat e minimul de existenta pe cuplu in Germania (cu chirie, intretinere, asigurari, mancare, haine, telefon, benzina si TV cu tot). Daca exista copii sau formule familiale mai complicate, calculul il face Agentia in mod corespunzator.

In continuare, in analiza din publicatia germana se mai trec in revista si alt fel de „necontabilizati“ la rata de somaj: „asistati social care cresc copii, isi ingrijesc rudele, sau merg la scoala si nu stau la dispozitia Agentiei, pentru plasare pe piata muncii (630.000 persoane). Acestora li se adauga asistatii sociali care sufera de o boala care-i impiedica sa intre intr-o relatie de munca (248.000 persoane) si somerii de peste 58 de ani, carora timp de 12 luni nu le-a putut fi oferit un loc de munca cu plata asigurarilor sociale (235.000 persoane).

Iar persoanele fara ocupatie, care nu solicita ajutor de somaj sau social, nu sunt contabilizate in niciun fel. Unul dintre comentatorii articolului ii numeste „rezerva linistita“ si indica aprox. 1,2 milioane de oameni. Nu stim daca are dreptate, insa cifra pare plauzibila, caci stim si noi destui care se descurca cumva, fara sa ceara ajutor de la stat.

Concluzia autorului din Deutsche Mittelstands Nachrichten este: „Cauza cifrelor de somaj scazute, care sunt comunicate la nivel oficial, este pur si simplu definitia arbitrara a somajului in legile respective“. Am adauga ca legile le fac politicienii, iar interesul acestora este sa se prezinte electoratului intr-o lumina cat mai buna.