Sari direct la conținut

Sova a pierdut contractul Bechtel. Poate il gaseste mama lui?

Contributors.ro
Sorin Ionita, Foto: Arhiva personala
Sorin Ionita, Foto: Arhiva personala

Aseară pe DigiTV, ȋn emisiunea lui Luca Niculescu, am asistat la un interviu halucinant cu ministrul Dan Şova care bate, cred, standardele oricum joase de emis bazaconii la metru pătrat, ȋn scădere continuă la noi. Am auzit două aberaţii de bază, din care se ramifică altele mai mici.

Prima: contractul Bechtel n-a putut fi desecretizat (deci atenţie presă, care aţi scris că s-a desecretizat; nu e real, sunt doar anexele de după 2005) deoarece “nu găsim originalul la Ministerul Transporturilor”. Acuma, să te mai miri că un minister nu găseşte unul din cele mai importante şi controversate contracte publice din ultimul deceniu? Insă apare ȋntrebarea, dle Şova, cum aţi reziliat dv acest contract acum două luni, cu tam tam, plătind pe asta 30 mil euro? In baza unei copii din cele puse pe site, care sunt nişte Word-uri făcute .pdf, nesemnate şi neştampilate? De unde ştim noi că aceste copii, care nu-s scanuri după original, corespund cu originalul “de negăsit”? Dacă află Bechtel şi o dă la ȋntors cu rezilierea? Aranjaţi dv cu firma de avocatură a mamei, ce reprezintă Bechtel ȋn disputa cu dv, să ne dea ei originalul lor? Cred că ei ȋl au, ce ziceţi?

Doi: dl ministru Şova, cu aplombul cunoscut, a opinat că România a fost marele perdant la Consiliul European din februarie 2013, unde s-au ȋmpărţit fondurile UE pe perioada 2014-20 (vina fiind, desigur, a lui Băsescu care a negociat prost, dacă mergea Ponta acolo ar fi fost altfel, etc…). Dl Şova a spus că România e singurul stat din cele nou-membre care primeşte “fonduri structurale” de 1000 euro/cap, toţi ceilalţi vecini, Bulgaria, Ungaria, Polonia primind 2000 euro/cap şi peste.

Trecând peste disputa politică a guvernului Ponta cu preşedintele-lider al opoziţiei Băsescu, pe care ambel părţi sunt libere să o poarte ȋn continuare, graficele de mai jos arată care e realitatea şi cum poate bulibăşi un ministru al României cifre importante, cu ordine de mărime, ceea ce ȋn alte ţări ar duce la compromitere publică.

  • România primeşte fonduri structurale cam la nivel de 1000 euro/cap, dar Bulgaria, cu 9 mil locuitori, e sub acest plafon, iar nu la 2000 euro/cap cum a spus dl Şova;
  • Polonia nu are 34 mil locuitori cum a spus dl Şova, ci aproape 39 milioane – n-are rost să-i decimăm şi pe ei cum s-a ȋncercat ȋn România vara trecută la puci, d-le ministru. Deci va primi cam 1800 euro/cap fonduri structurale, iar nu peste 2000 cum spuneţi dv.
  • Insă ȋn afară de această găleată de fonduri structurale, mai există şi cele din găleata Agricultură, care nu apar ȋn acest grafic. Din motive pe care nu le comentez aici, autorităţile române, deci inclusiv dv, aţi decis anul trecut ca România să pună ȋn perioada 2014-20 accentul pe agricultură, deci noi am ȋmpărţit finanţarea cat 50-50% ȋntre cele două categorii: 21 bn euro structural, aprox 19 bn agricultură, deci ȋn total cei aproape 40 bn euro ştiuţi, adică 2000 euro/cap. Polonia luat mai puţin pe agricultură şi are o ȋmpărţeală care arată altfel: 71 bn structural, 35 bn restul, deci 106 bn euro ȋn total, adică 2700 euro/cap, ea fiind principalul beneficiar dse fonduri UE ȋn acest ciclu bugetar. Discrepanţele nu-s aşa mari, având ȋn vedere performanţele şi paritatea puterii de cumpărare.
  • In fine, al doilea grafic rezumă tot ce e de spus depre cine a pierdut şi câştigat la Consiliul Europen din februarie: procentual România e pe locul 3 la câştig net, cu 11% mai mult decât a avut ȋn ciclul precedent (şi peste Polonia), pe un fond ȋn care cuvântul de ordine a fost tăierea bugetelor.

Ultima ȋntrebare este: ȋn ce altă ţară decât România poate un ministru să admită rătăcirea unui contract public important, la rezilierea căruia s-a aflat ȋntr-un posibil conflict de interese ȋn familie, şi să ȋncurce grosolan alocările financiare europene, adăugând sau omiţând fondurile pentru Agricultură alocate diverselor state şi deci comparând mere cu pere, live la TV ȋn prime time, fără să se pună problema demisiei? Rămâne oare ȋn picioare vechea butadă că ȋn România nu te poţi compromite indiferent ce ai face, deoarece aplombul contează mai mult decât orice altceva?

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro