VIDEO INTERVIU Ministrul Cercetării, Nicolae Hurduc, despre „exodul creierelor”: Problema nu este plecarea, ci cum îi motivezi să se întoarcă. Totul ține de finanțare / În ce stadiu sunt lucrările la Laserul de la Măgurele și ce probleme au apărut

Plecarea în străinătate a tinerilor cercetători nu este adevărata problemă pentru România, ci faptul că aceștia nu sunt motivați să se întoarcă. Iar acest lucru ține de finanțarea care ar asigura infrastructura necesară unei cercetări eficiente în România. O spune chiar ministrul Cercetării şi Inovării, Nicolae Hurduc, într-un interviu pentru HotNews.ro. Ministrul vorbește și despre situaţia Laserului de la Măgurele şi despre ce poate face România pentru a debloca situaţia echipamentelor pe care un consorţiu european condus de italieni nu mai vrea să le aducă.

Interviul pe scurt:

–Despre blocajul de la Laserul de la Măgurele: E greu de înţeles de ce italienii refuză să instaleze echipamentele. Sunt nişte motive ridicole, nişte motive copilăreşti. Am fost şi am vizitat de câteva ori platforma de acolo. Au spus că nu e platforma dreaptă, au spus că scara nu e destul de largă pe unde au acces, dar nu aveau de cărat echipamente.

-Va depinde de decizia comisariatului european. Dar eu nu văd motive ca să fie sancţionată România în acest conflict, în acest litigiu. Este un litigiu între două entităţi. Deci nu e litigiu între Ministerul Cercetării din Italia şi Ministerul Cercetării din Italia.

–Despre bugetul Cercetării pe 2019: Ţinta mea este de minim 30 % să cresc bugetul cercetării. Asta înseamnă 0,25%. Deci asta e ţinta minimă. Dacă voi reuşi sau nu..

– Despre exodul creierelor: Faptul că se duc şi văd, şi eu v-am spus că am fost plecat 3 ani din ţară, am lucrat în universităţile pariziene, am văzut cum se pun problemele, cum funcţionează sistemul acolo şi am încercat după ce am revenit în ţară să copiez, să spunem ,anumite idei. Nu trebuie să inventăm noi neapărat roata. E suficient să aplicăm acele lucruri care merg în ţări cu experienţă în cercetare, în institute cu experienţă îndelungată. Deci, problema nu este plecarea, ci problema este întoarcerea. Trebuie să-i motivezi ca să să poată întoarce

–Despre preşedinţia Consiliul Uniunii Europene şi priorităţile pe cercetare: România va trebui să rezolve dosarele legate de energia nucleară pe care austriecii au refuzat să le discute timp de 6 luni.

CITEȘTE ȘI:

• „Faptul că ADN-ul nostru este apropiat de ADN-ul altor supravieţuitoare de pe pământ nu înseamnă că avem o origine comună neapărat”

Aţi avut o întâlnire cu doamna comisar Corina Creţu, la Bruxelles, care a propus o întâlnire la nivel înalt în vederea deblocării celei de-a doua faze a proiectului laserului de la Măgurele, ce presupune instalarea unui sistem de fascicul luminos gamma. Când va avea loc această întâlnire?

Nicolae Hurduc: La începutul lunii ianuarie. Nu m-am întâlnit numai cu doamna comisar Corina Creţu, ci şi cu domnul comisar Moedas care răspunde de probleme de cercetare, şi amândoi au fost de acord să încercăm să deblocăm acest conflict juridic care a apărut între Institutul de la Măgurele şi concernul condus de italieni. Este un blocaj de un an de zile. E greu de înţeles de ce italienii refuză să instaleze echipamentele. Sunt nişte motive ridicole, nişte motive copilăreşti. Am fost şi am vizitat de câteva ori platforma de acolo. Au spus că nu e platforma dreaptă, au spus că scara nu e destul de largă pe unde au acces, dar nu aveau de cărat echipamente. Deci, tot felul de motive care nu sunt motive reale de a refuza instalarea echipamentelor.

Ce este de făcut în situaţia asta?

Nicolae Hurduc: Există două variante. Fie italienii revin la poziţia normală de a continua activitatea şi a-şi finaliza instalarea echipamentelor, pe care parţial le-au adus. La un moment dat aceste echipamente erau împrăştiate în toată lumea. Ministerul Cercetării şi-a trimis delegaţi ca să identifice prin diverse porturi din lume, aveam dubii dacă ei le-au fabricat sau nu. Ele au fost aduse parţial, nu sunt toate, la Măgurele. Nu au acces decât italienii acolo, în incinta unde sunt depozitate, şi ei nu vor să monteze. N-aş putea să vă spun de ce.

Ce se întâmplă în cazul în care italienii nu vor să aducă echipamentele? Riscă România să rămână fără laser?

Nicolae Hurduc: Să precizez un lucru: laserul funcţionează. E o altă componentă, un alt echipament. Laserul de mare putere este instalat, funcţionează, are o putere de 3 petawaţi. 10 petawaţi este puterea finală. Dar el creşte treptat. În cursul experimentelor se creşte treptat puterea, pentru că se verifică stabilitatea sistemului. Sistemul trebuie să fie foarte stabil în timp. Deci acolo lucrurile sunt în ordine. Partea de laser este rezolvată. Acest echipamente pentru fasciculul gamma sunt o altă componentă a programului. Şi este o noutate ştiinţifică. De aici pot apărea probleme pe plan mondial. Deci, cine reuşeşte să pună la punct acest sistem pentru prima dată are de câştigat un prestigiu la nivel mondial, şi este posibil ca aceste întârzieri să se datoreze şi acestor interese.

Ce poate să facă partea română în aceste condiţii?

Nicolae Hurduc: Schimbăm partenerul. Cumpărăm acelaşi echipament de la altcineva. Furnizorul potenţial care ar putea fabrica acest echipament este în America. Evident că, fiind proiect european, s-a încercat finalizarea acestui sistem cu parteneri europeni, dar dacă nu merge există şi varianta de a achiziţiona acest echipamente de la parteneri americani.

Riscă România să piardă bani?

Nicolae Hurduc: Eu cred că nu, pentru că nu este vina părţii române. Partea română a construit clădirea, le-a pus-o la dispoziţie italienilor, nu văd de ce comunitatea europeană ar dori să sancţioneze România în acest conflict. Noi nu avem nicio vină. Sunt italienii care nu.. şi, mă rog, chiar în interiorul consorţiului există divergenţe de opinie. Partea franceză a spus la un moment dat că poate instala echipamentele, a vrut să se apuce de treabă. Nu i-au lăsat italienii. Deci, e o istorie întreagă aici greu de înţeles. Sigur că va depinde de decizia comisariatului european. Dar eu nu văd motive ca să fie sancţionată România în acest conflict, în acest litigiu. Este un litigiu între două entităţi. Deci nu e litigiu între Ministerul Cercetării din Italia şi Ministerul Cercetării din Italia. Este un conflict între două institute de cercetare.

Ce ne puteţi spune despre bugetul Cercetării? Sunteţi multumit cu ce primiţi? A fost vehiculată vreo cifră pentru noul buget al Cercetării?

Nicolae Hurduc: Încă nu vă pot da o cifră. Eu doresc respectarea programului guvernamental, care spune că trebuie să creştem cu 30% bugetul faţă de anul trecut, deci pentru asta mă lupt acum. Dacă voi reuşi să-mi conving colegii de la Finanţe, rămâne de văzut. Ştiţi că Finanţele întotdeauna sunt foarte zgârcite în momentul când dau banii, dar există o mulţime de argumente pentru creşterea bugetului cercetării. Cercetarea este motorul de dezvoltare al oricărei societăţi. Cercetarea şi Educaţia. Văd că la Educaţie deja sunt semnale că va creşte bugetul. Domnul ministru Teodorovici a dat un interviu şi cu 15% va creşte bugetul Educaţiei. Sper să fim alături de Ministerul Educaţiei şi să obţinem şi noi o creştere de buget în acest an.

Prin legea bugetului de stat din 2019, intentionaţi să respectaţi strategia naţională de cercetare care prevede că, în 2019, procentul din PIB alocat Cercetării trebuie să fie 0.83%?

Nicolae Hurduc: Aici este o discuţie puţin mai amplă, pentru că ceea ce se reproşează cercetării din România, la nivel guvernamental, este faptul că nu se regăsesc în practică rezultatele cercetării. Lucrul ăsta nu e valabil numai în România, ci la nivel european, pentru că în programul cadru Horizon Europe tocmai acest lucru se subliniază: o deplasare a cercetării fundamentale către cercetarea cu caracter aplicativ. Ministerul Cercetării va trebui să-şi schimbe puţin strategia aici, în sensul lansării unor competiţii de proiecte care să favorizeze această trecere de la idee la partea aplicativă. Deci, societatea în principiu trebui să-şi regăsească banii pe care îi investeşte în cercetare. Dar asta nu se vede imediat. Nu se poate face de azi pe mâine. Trebuie o schimbare de strategie la nivelul ministerului Cercetării şi apoi putem aştepta rezultate concrete. O altă problemă este legată de industrie. Rezultatele concrete pot fi obţinute într-o ţară care are o industrie puternică. Or, la noi ştim că industria nu este foarte puternică. Marile întreprinderi, marile concerne care au sosit în România, cum ar fi Renault, Continental, au de regulă sisteme proprii de cercetare. Deci ei nu sunt interesaţi în colaborări pe domeniul de cercetare cu institute sau cu universităţi din România. Aici există o dificultate. Iar întreprinderile mici şi mijlocii nu au forţa financiară. De aici derivă şi această dificultate în ceea ce priveşte transferul tehnologic- de la idee la obiectul pe care vrem să-l obţinem.

Deci veţi ajunge la 0.83% din PIB pentru Cercetare?

Nicolae Hurduc: Nu ştiu, poate vom ajunge, poate în 2020 şi o să ne dea deodată 0,83% din PIB, nu pot să vă spun acum ce se întâmplă..

Dar ţinţa dumneavoastră este de?

Nicolae Hurduc: Ţinta mea este de minim 30% să cresc bugetul cercetării. Asta înseamnă 0,25%. Deci asta e ţinta minimă. Dacă voi reuşi sau nu..

Cum sprijiniţi cercetarea făcută de companii?

Nicolae Hurduc: Strategia ca ministerar fi de lansare a unor competiţii de proiecte care să favorizeze legăturile dintre industrie şi cercetare. Cum au fost, de exemplu, proiectele Brigde Grant anul trecut. Acolo mai trebuie lucrat puţin în ceea ce priveşte rezultatele cercetării, dar aceste proiecte tocmai asta vizează, pun împreună o universitate, un institut de cercetare şi o companie. Şi ele împreună vor dezvolta un anumit subiect de cercetare care urmează că fie transpus în practică în compania respectivă.

Care sunt domeniile prioritare de cercetare? Acest competiții vor ține cont și de nevoile din societate?

Nicolae Hurduc: Eu zic că vor lega. Atâta timp cât avem un astfel de consorțiu să spunem – întreprindere-universitate-institut de cercetare, întreprinderea respectivă produce ceva de care este nevoie în țară, deci nu produc lucruri care sunt inutile și le punem în vitrină. E clar că acest mod de gestionare a competițiilor de proiecte va obliga institutele de cercetare și universitățile să se axeze pe domenii de cercetare care produc. Medicina este un exemplu foarte bun, însă aici avem o problemă: cercetarea în medicină costă foarte mult. Ca să putem dezvolta direcții prioritare de cercetare în medicină, cu caracter aplicativ, să putem realiza în mod concret să spunem medicamente sau sisteme de biomateriale, avem nevoie de bani ceva mai mulți.

În afară de medicină, un alt domeniu prioritar pe care îl aveți în vedere?

Nicolae Hurduc: IT-ul este un domeniu în care suntem foarte bine reprezentanți. Dvs știți că în această direcție, chiar companii importante și-au deplasat centre ce greutate în România. Este un domeniu foarte dinamic, este un domeniu unde putem obține rezultate. Inteligența artificială, dacă vreți să discutăm despre ea, este o zonă în care deși lumea se teme de inteligența artificială, este un domeniu în care se pot obține rezultate.

Sunteți mulțumit de cum funcționează institutele de cercetare în prezent?

Nicolae Hurduc: Sigur, unele funcționează mai bine, unele mai puțin bine, ca peste tot. Funcționarea institutelor de cercetare la parametrii optimi evident că este legată și de partea de finanțare, pentru că performanțele în cercetare sunt legate de finanțare. Dacă finanțarea în cercetare nu este suficientă, evident că nici rezultatele nu pot fi.. știți cum e.. era o vorbă înainte de 1990: cu 5% peste nivelul mondial nu putem.

Totuşi, cum intenţionaţi să sprijiniţi cercetarea privată din punct de vedere fiscal?

Nicolae Hurduc: Asta e o problemă ce ţine nu de Ministerul Cercetării, ci de Finanţe. Vreau să vă spun, am avut săptămâna trecută o discuţie cu reprezentanţi din zona privată de cercetare. Spre exemplu, este o întreprindere Sanimed. Aceşti reprezentanţi mi-au înaintat o listă de probleme, dificultăţi financiare. Ei sunt obligaţi să plătească nişte taxe în plus faţă de institutele de cercetare de stat, care le generează dificultăţi în cercetarea privată. Dar lucrurile astea le pot discuta, după ce se termină cu partea de buget, cu ministrul de Finanţe să vedem ce se poate face.

La ce să se aştepte cercetătorii care vor să acceseze proiecte anul viitor?

Nicolae Hurduc: În momentul de faţă vom lansa în mod sigur o competiţie de proiecte pe bugetul pe care îl avem proiectat în momentul de faţă, fără creşterea pe care mi-o doresc eu, a unei competiţii care va fi destinată tinerilor, pentru că aici sunt cele mai mari probleme. În momentul când declanşăm competiţii de proiecte pentru cercetători cu experienţă, tinerii nu au acces din cauză că aceste competiţii au fost destul de rare şi sunt foarte multe proiecte. Performanţele lor nu le permit să obţină granturi de cercetare dacă sunt puşi în concurenţă cu cercetători experimentaţi. Şi atunci vreau să lansez prioritar o competiţie de proiecte destinate tinerilor, pentru că resursa umană are nişte probleme la noi. În momentul de faţă sunt numai 15.000 de cercetători în România şi suntem interesaţi să creştem numărul de cercetători şi să-i înlocuim, să avem această resursă umană tânără care ne lipseşte.

Avem puţini cercetători, mai ales tineri, şi pentru că în ultimii ani au plecat foarte mulţi în străinătate. Cum intenţionaţi să opriţi exodul creierelor şi să-i aduceţi înapoi pe cei care au plecat?

Nicolae Hurduc: Prima problemă a fost rezolvată într-o anumită măsură, este problema salariilor. După cum ştiţi, salariile şi în Educaţie şi în Cercetare au crescut. Şi în Sănătate. Însă, urmează acum să rezolvăm cea de-a doua problemă care este infrastructura, pentru că unul dintre motivele plecării este legat de echipamentele pe care lucrează. Dacă vom reuşi să rezolvăm şi acest aspect probabil că…Acum am să vă spun un lucru: nu plecarea este problema, ci întoarcerea lor. Faptul că se duc şi văd, şi eu v-am spus că am fost plecat 3 ani din ţară, am lucrat în universităţile pariziene, am văzut cum se pun problemele, cum funcţionează sistemul acolo şi am încercat după ce am revenit în ţară să copiez, să spunem, anumite idei. Nu trebuie să inventăm noi neapărat roata. E suficient să aplicăm acele lucruri care merg în ţări cu experienţă în cercetare, în institute cu experienţă îndelungată. Deci, problema nu este plecare, ci problema este întoarcerea. Trebuie să-i motivezi ca să să poată întoarce. Iată, Laserul de la Măgurele este un exemplu. Au venit cercetători în România, puţini e adevărat. Dar în condiţiile în care au la dispoziţie un echipament care e unic în Europa în momentul de faţă vin, şi vin şi cercetători din exterior să lucreze aici.

Care sunt primele măsuri pe care le luaţi să-i aduceţi înapoi?

Nicolae Hurduc: Partea de infrastructură, să încercăm să finanţăm achiziţiile de echipamente. Numai prin finanţare. Deci nu am cum să cresc nivelul de performanţă al echipamentelor decât cumpărând altele noi. Dacă nu există finanţare, nu se poate face acest lucru.

De la 1 ianuarie 2019 România va prelua preşedinţia Consiliul Uniunii Europene. Care este strategia pe cercetare?

Nicolae Hurduc: Această întrebare mi s-a pus de mai multe ori până acum, a fost transmisă către minister de mai mulţi jurnalişti. Şi vreau să clarific nişte lucruri. De fapt, ce strategie adoptăm ca să obţinem pentru România cât mai multe lucruri? Asta este ideea de bază. Dar preşedinţia Consiliului UEi nu înseamnă că vom putea obţine în mod direct pentru România ceva, pentru că noi trebuie să fim neutri. Treaba noastră este să asigurăm acel consens între cele 27 de ţări pe problemele fundamentale. Spre exemplu, discut concret, în domeniul cercetării este programul Horizon Europe, care stabileşte parametrii de funcţionare, de finanţare a cercetării pe intervalul 2021 – 2027. Acest program implică o sumă totală de 100 de miliarde de euro în cei 6 ani. Evident, că fiecare ţară vrea să obţină cât mai mulţi bani, este un lucru firesc. România trebuie să aibă o poziţie neutră, nu are voie să spună nimic legat de interesele naţionale şi ea trebuie să realizeze consensul celor 28 de ţări, astfel încât Uniunea Europeană să funcţioneze din punct de vedere financiar. Dacă vreţi ca strategie a României, noi trebuie să valorificăm succesul domnului Dan Nica. Domnul Dan Nica a fost raportorul pe programul Horizon Europe şi a fost foarte contestat la un moment dat, pentru că el a încercat să ia apărarea ţărilor care nu sunt foarte puternic dezvoltate din punct de vedere ştiințific, ca performanţă. Deci, ţările din Europa de Est ca să spunem foarte concret. Şi a stârnit mari dezbateri la nivel de Parlament şi conflicte, pentru că ţările dezvoltate susţin ideea de excelenţă, iar ţările din Europa de Est şi-ar dori programe care să fie direcţionate parţial către Europa de Est. Domnul Dan Nica a reuşit să obţină un procent de 4%, nişte programe dedicate, să spunem, ţărilor din Europa de Est. Comisia Europeană a propus 1,8. Până la urmă, Parlamentul European a votat 4%, deci este un succes. Avem un volum de bani mai mare, care va fi direcţionat către ţările din Europa de Est. Şi noi trebuie să valorificăm acum acest avantaj obţinut în Parlamentul European, în sensul că putem discuta în Consiliu prioritar programele specifice.

În ianuarie anul acesta a fost adoptată hotărâre pentru privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 583/2015 pentru aprobarea Planului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru perioada 2015-2020. Astfel se spune că vor fi folosiţi în evalaurea proiectelor cei mai competenti cercetători în tematica propunerii. Avem în tara pe cei mai competenţi cercetători în toate domeniile şi tematicile care pot fi propuse?

Nicolae Hurduc: Eu zic că avem. Acest lucru este o dezbatere foarte amplă, dacă să aducem evaluatori externi sau nu. Există o mică problemă, pentru că evaluatorii externi nu-i putem plăti aşa cum sunt plătiţi de alte ţări. Nu avem bani suficienţi ca să-i atragem din punct de vedere financiar în evaluare.

Eu am văzut lista de evaluatori externi care au operat înainte de 2018 şi se regăseau printre ei persoane care erau în stagii postdoctorale. Deci aveau experienţă de 3-4 ani după ce şi-au terminat doctoratul. Sigur, el lucra într-o universitate mare, dar în momentul când îl pui să evalueze un proiect de tipul Idelor Complexe, care presupune un consorţiu format din universităţi importante sau centre de cercetare din România, nu are experienţa necesară ca să evalueze un astfel de proiect. Nu cei mai buni din exterior pot fi atraşi în aceste evalurări, Vă spun sincer sunt şi argumente pro şi contra pentru evaluarea externă.

Din cele pro este neutralitatea. Evident că un cercetător care lucrează în România are anumite legături, anumite centre universitare pe care le cunoaşte mai bine sau mai puţin bine şi întotdeuana există această suspiciune că evaluatorii români vor favoriza o universitate, un institut de cercetare în raport cu altele. Asta e problema, care nu este foarte reală de cele mai multe ori.

Dar s-au întâmplat cazuri.

Nicolae Hurduc: Bine, se spune, nu s-au demonstrat, au fost discuţiile din umbră. Da, au fost contestaţii, au fost discuţii pe aceste teme întotdeauna. Dar să ştiţi că aceste lucruri se întâmplă în exterior. La noi proiectele de cercetare nu au valori chiar foarte mari, dar în alte ţări sunt proiecte care ating câteva zeci de milioane de euro, câteva sute de milioane de euro. Evident că şi acolo sunt interese, există o concurenţă între institute de cercetare. E acelaşi lucru. Dar se presupune că ei sunt mai corecţi decât noi, nu ştiu de ce.

Legat de cercetarea în domeniul nuclear, aţi semnat de curând un memorandum prin care ALFRED, un sistem inovativ bazat pe tehnologia reactorilor rapizi răciți cu plumb de generatie 4, primeşte 50 de milioane de lei. Vreţi să includeti acest sistem în lista Instalaţiilor şi Obiectivelor Speciale de Interes Naţional. Dar o astfel de instalaţie trebuie să prezinte să prezinte capabilităţi demonstrate pe parcursul anilor în activităţi de cercetare dezvoltare. Care sunt aceste capabilităţile demonstrate pe parcursul anilor de ALFRED?

Nicolae Hurduc: Aici discuţia este foarte interesantă şi mă bucur că aţi deschid subiectul, ca să vă faceţi o ideea despre ce înseamnă cercetare în domeniul nuclear. Austria spre exemplu, care a deţinut preşedinţia Consiliului UE înaintea noastră, este un adversar al energeticii nucleare. Dosarele legate de energia nucleară au refuzat să le discute, timp de 6 luni au fost în sertar. La sfârşitul preşedinţiei le-au dat drumul, le-au pus în discuţie şi urmează să le preluăm noi. Deci noi suntem o ţară care avem energie nucleară şi trebuie să privim puţin înainte. Ce urmează să se întâmple în lume în ceea ce priveşte resursele energetice. Noi suntem tentaţi, şi aşa trebuie, să trecem pe energie verde, să încercăm să obţinem energia prin surse neconvenţionale sau prin surse nucleare, care dacă sunt bine controlate şi ele pot fi o sursă interesantă de energie. Noi nu vom putea asigura.. dacă vom înlocui maşinile cu maşini electrice, cele care funcţionează cu motoare convenţionale, dacă vom trece încălzirea în case, consumul casnic totul pe energie electrică, noi nu vom putea face faţă cu ceea ce avem noi la dispoziţie – sistemele hidroelectrice, hidrocentralele – prin energie solară, eoliană nu vom putea asigura acest consum de energie în următorii 10 ani. Şi atunci trebuie să avem o sursă – un plan B – deci o sursă suplimentară de energie, care nu este alta din păcate decât energia nucleară. Aceşti reactori de generaţia 4 sunt sisteme mult mai sigure din punct de vedere al modului de funcţionare şi al deşeurilor, deşeurile sunt mai puţin periculoase decât ale celorlalte reactoare. Noi investim în momentul acesta în cercetarea nucleară ca să fim pregătiţi peste 10 ani cu o altă variantă de surse de energie.

Ce notă daţi cercetării din România?

Nicolae Hurduc: E foarte greu. Nici nu cred că se poate da o astfel de notă pentru că sunt domenii şi domenii de cercetare. Sunt domenii pe care suntem de nota 9 sau de nota 10. Sunt domenii pe care suntem de nota 7 sau poate chiar mai jos de 7.

Îmi e greu să fac o media acum şi să vă dau o notă generală a Cercetării. Sunt ca peste tot, nu numai în România, direcţii performante. Spre exemplu, noi avem universităţi care sunt în top 500 pe anumite domenii, cum este Universitatea Tehnică din Iaşi pe domeniul de inginerie chimică pentru care eu îl ştiu cel mai bine. Aici suntem pe locul 316 în top mondial, deci a fi pe locul 316 din cele 200.000 de universităţi nu e glumă. Acolo putem spune că suntem de nota 10. La fel este Universitatea Tehnică din Cluj, Politehnica din Bucureşti, şi ei sunt în top 500 pe inginerie chimică.

MedLife susține informarea și educarea ca sursă principală de dezvoltare a unei minți sănătoase. De aceea, recomandăm informarea continuă cu ajutorul articolelor din secțiunea Educație!