„Copiii au dreptul la joacă în spatele blocului. Să afle și vecinul care le strigă: Valea, bă, la scara voastră!”
„Valea, bă, la scara voastră! Dacă vă mai prind aici, vă bat de vă las lați, mama naibii vă ia!”. Este discursul pensionarului de vis-a-vis, cel care crește 20 de pisici. Și se adresează copiilor noștri.
Lui i se alătură vecinul care apără bara de covoare, de parcă s-ar consuma metalul de la mâinile copiilor care se agață de ea. Și vecina care păzește gardul pus de primărie, de parcă ar fi ulucile casei părintești. Strada din spatele blocului, unde se joacă de multe ori copiii, e un front pe care se luptă oamenii mari și copiii care le încurcă lumea.
De ce suntem atât de porniți?!
Pe când era Tudor în perioada de cărucior și mergeam la aprovizionare, copilul și căruțul erau punctul meu slab. Puteam fi depășită la coadă sau împinsă nervos dacă blocam un raft cu căruciorul copilului. La coada specială pentru gravide și părinți cu copii mici, se găseau mereu oameni care refuzau să cedeze locul pentru că “nu te-am pus eu să vii cu plodul după tine”.
Pe atunci, nu aveam curaj să protestez și preferam să tac din gură ca să nu isc un scandal. Dar acum, că al meu e mare, am mai mult aplomb să iau atitudine. Nu despre asta e vorba, însă. Nu pricep în ruptul capului cum să nu vezi că e de bun simț să protejezi copiii? Implicit, pe mamele lor? De unde se nasc ura, nepăsarea, grobianismul care să-ți permită să pui confortul tău mai presus de dreptul- uman și legal- al unui copil?
Sunt copii, nu derbedei
Veniseră la un moment dat, în prag de campanie electorală pentru primăria sectorului 4, niște oameni cu o mașină în care aveau încărcate componentele unui mic loc de joacă pentru copii. Gest electoral au ba, ne bucuram că o să avem două leagăne la umbră, în grădina din spate, unde oricum nu se întâmplă nimic.
Ei, aș! Au ieșit pensionarii și i-au alungat pe cei de la primărie. A fost o răscoală în toată regula. Că fac gălăgie „derbedeii”, că asta e grădina lor și dau geamurile spre ea. Geamurile de la baie. Probabil sunt mai mulți pensionari decât copii, în plus ăștia mici n-au nici drept de vot, așa că mașina primăriei a plecat așa cum a venit, cu leagăne cu tot, iar copiii au rămas cu buza umflată.
INTERVIURILE HotNews.ro