Inventatorul care a fost aruncat în închisoare de Securitate în urma unei înscenări povestește cum l-a salvat Fane Spoitoru de „rechini” în schimbul lecțiilor de engleză
Românul care a inventat lansatorul automat de mingi de tenis de masă și după viața căruia s-a făcut filmul „Omul fără linia vieții” (ce va intra în cinematografe pe 1 decembrie) a acordat un interviu HotNews.ro în care povestește despre cum l-au băgat comuniștii la închisoare în urma unei înscenări și cum și-a refăcut ulterior viața în străinătate.
Inventatorul român Ionel Sporea a avut o viață care se cerea transformată în film. În 1970, când avea doar 12 ani, Sporea a devenit campion național la tenis de masă. Șapte ani mai târziu a reușit să creeze conceptul unui lansator performant de mingi de tenis de masă.
A fost inspirat de o maşinărie produsă de firma suedeză STIGA, care la acel moment era o cutie ce arunca mingi la punct fix. În schimb, invenția românului executa o mulţime de lovituri, diferite una de alta, care surprindeau sportivul aflat la primire, iar dacă erau returnate corect, mingile erau strânse de robot care apoi relua procesul de lansare.
Invenția a fost înregistrată oficial în 1985, doar că în perioada regimului comunist toate drepturile intelectuale aparțineau statului.
Patru ani mai târziu, mașinăria a câștigat premiul special la Târgului Internaţional de la Moscova.
Însă, în urma unei înscenări făcută de Securitate, Sporea a fost acuzat de luare de mită și trădare de patrie, și a fost condamnat la 12 ani de închisoare la Jilava, acolo unde s-a împrietenit cu Fane Spoitoru.
A executat în total 14 luni din sentință, pentru că în 1989 a avut loc Revoluția, iar după moartea lui Ceaușescu a fost eliberat și decis să emigreze.
Ionel Sporea a ajuns în Belgia unde timp de o săptămână a dormit pe străzi, sub cartoane. Apoi a început să lucreze ca barman și încet-încet și-a făcut o viață și s-a stabilit la Wenduine, un oraş de lângă Bruges.
Tot în acea perioadă, clubul Cercle Brugge KSV a transferat trei români: Dorinel Munteanu, Tibor Selymes şi Marius Cheregi, iar Sporea a ajuns să fie translatorul lor și i-a ajutat să se integreze mai repede.
După 1994 a plecat în Canada și s-a stabilit acolo. Filmul „Omul fără linia vieții”, în regia Adrianei Vasilcov, care va avea premiera în cinematografele din toată țara pe 1 decembrie, spune povestea acestui român destul de puțin cunoscut până acum.
Din distribuție fac parte nume mari precum Armand Calotă, Maia Morgenstern, Eugenia Șerban, Rareș Andrici și Carmen Tănase, iar rolul lui Ionel Sporea este interpretat de actorii Armand Calotă și Rareș Andrici.
Ionel Sporea a acordat un interviu HotNews.ro despre povestea vieții sale, care s-a transformat acum și într-un film.
„Nu mă puteam împăca cu mine însumi să țin ascunsă în adâncul sufletului toată această poveste”
În cazul dumneavoastră, zicala „viața bate filmul” se aplică perfect. Filmul „Omul fără linia vieții”, inspirat din viața dumneavoastră., intră în cinematografele din România din 1 decembrie. Ce sentimente vă încearcă legat de asta?
Ionel Sporea: Am scris mai întâi romanul inspirat din viața mea, „Dincolo de iubire și ură”, pentru că nu mă puteam împăca cu mine însumi să țin ascunsă în adâncul sufletului toată această poveste a vieții mele, simțeam nevoia ca ea să fie spusă așa cum a fost, cum am trăit-o, și cu bune și cu rele.
Apoi, mi-am zis: „Dar, oare, nu aș putea ca acest roman să-l adaptez într-un scenariu de film?” Și așa a apărut: „Omul fără linia vieții”, ca o împlinire a unui vis.
Povestea filmului începe de la o invenție – cum v-a venit ideea pentru lansatorul automat de mingi de tenis de masă?
Eu am făcut tenis de masă de performanță de mic copil, am fost campion național. Apoi, ajungând să fac studii și să lucrez în domeniul tehnicii și al ingineriei, într-o zi am văzut un mic robot de antrenament fabricat de firma suedeză Stiga… și de aici am avut ideea de a-l perfecționa și moderniza la un alt nivel mult mai ridicat, care să ajute sportivii în pregătirea lor.
M-am asociat cu un coleg de la IMGB București, Emil Marian, și împreună am făcut primul prototip care a fost testat și omologat de Federația de Tenis de Masă.
După asta ați ajuns după gratii, la Jilava, pe nedrept. Ce vă mai amintiți legat de perioada aceea?
Este foarte, foarte greu să-ți imaginezi și mai ales să accepți că azi ești în „vârful piramidei” din punct de vedere profesional, că ai devenit primul inventator din lume al Robotului modern de antrenament la tenis de masă, că ai luat „Premiul Special” la Salonul Național de Invenții și la Târgul Internațional de Materiale Sportive de la Moscova, ca apoi să te trezești dintr-o dată arestat și trimis în temnițele închisorii de la Jilava, fără să știi de ce!
Însă, mi-am închipuit că probabil acesta este destinul meu, că trebuie să trec și prin Iad ca să mă ridic din nou după aceea din propria-mi cenușă.
La Jilava l-ați cunoscut pe Fane Spoitoru.
Fane Spoitoru a fost cel care a văzut că eu sunt aruncat în acest Iad aiurea, vorbea cu mine și îmi punea tot felul de întrebări, îmi dădea anumite răspunsuri ca să mă facă să înțeleg că eu sunt aici dintr-un alt motiv și nu din cauza acelei „înscenări” făcută de Miliție… și că ar trebui să caut cauzele sigur, la Moscova.
Și am făcut un „deal” cu el, ca eu să-l învăț limba engleză și să împărțim împreună pachetele cu mâncare, când le primeam eu, o dată pe lună, iar el să mă protejeze de „rechinii” din închisoare care, altfel, probabil că m-ar fi sfâșiat cu totul între dinții lor.
După anii 90, ați părăsit țara. Unde locuiți acum?
Imediat la Revoluție am fost eliberat din închisoare însă am rămas cu acea etichetă de „pușcăriaș”, pentru că nici eu însumi și nici lumea de afară nu știa atunci „adevărul arestării mele” și mi-am dat seama că nu am altă soluție decât aceea de a părăsi țara.
Am ales în acel moment să plec în Belgia, unde am stat până în iulie 1994. Apoi am emigrat în Canada, aici mi-am făcut anumite specializări în domeniul educației mele academice și am reușit foarte bine în cariera profesională, devenind manager de producție și mentenanță la unele dintre cele mai renumite companii din lume: General Motors (automobile); Rolls Royce (motoare de avioane); PACCAR (camioane de mare tonaj).
Însă, un accident din anul 2007 mi-a schimbat total viața, am stat șapte luni în scaunul cu rotile și vreo cinci ani în cârje și baston, dar prin grija și iubirea Celui de Sus, prin ambiția și voința mea, am reușit să trec și peste acest obstacol greu.
Devenind „pensionar” din cauza acelui accident de muncă, cursul vieții mele s-a schimbat total, am devenit scriitor și scenarist de film. Acum îmi împart viața călătorind mult peste tot în lume și locuind în Spania, Canada și România.
V-ați gândit vreodată să reveniți în țară?
Am încercat să mă stabilesc definitiv în România, însă mi-a fost greu după atâția ani petrecuți și trăiți în Occident. Dar nu se știe niciodată ce îmi va rezerva viața în continuare.
Scenă din filmul „Omul fără linia vieții”. Screenshot
Întorcându-ne la film, cât este adevăr și cât este ficțiune?
Am decis să văd filmul vieții mele doar pe ecranul de cinema și am avut această posibilitate pe 16 noiembrie la „Hollywood Florida Film Festival”. Mă bucur să văd că lungmetrajul a atras deja atenția specialiștilor din domeniu, fiind selecționat pentru a fi proiectat în cadrul festivalurilor de gen.
Desigur că, fiind vorba despre un film „inspirat” din fapte reale, noi am adaptat scenariul și în ideea de a face un film care să atragă spectatorii, să aibă un anumit suspans, dramă, dragoste și umor. Probabil că undeva la 75% el rămâne ancorat în povestea reală a vieții mele.
Ați fost implicat în realizarea filmului? Ați fost prezent la filmările din Republica Moldova?
Implicarea mea în film este ca autor al scenariului. De asemenea, sunt investitor financiar și co-producător. Am fost foarte implicat, am participat tot timpul pe platoul de filmare și am avut o colaborare foarte bună cu Adriana Vasilcov, regizoarea și producătorul general al filmului.
Rolul lui Ionel Sporea este interpretat de actorii Armand Calotă și Rareș Andrici. Cum vi se pare că v-au interpretat?
Fiind permanent pe platoul de filmare m-am consultat și sfătuit tot timpul cu cei doi actori și le spuneam cum s-au petrecut anumite fapte și trăiri din viața mea. Consider că amândoi au interpretat la înălțime rolurile încredințate.
Ați plecat din România imediat după căderea regimului comunist. Cum vedeți țara acum?
România s-a schimbat mult în ultima vreme, nivelul de trai al oamenilor s-a îmbunătățit, însă mai sunt multe de făcut ca să ajungem la un nivel comparabil cu cel din Occident.
Poporul român trebuie să știe mai bine să își aleagă conducătorii, politicienii și să aibă mai multă responsabilitate civică, un nivel mai ridicat de educație pentru a înțelege mai bine anumite situații din viața lor.
Faptul că băiatul meu cel mare s-a căsătorit și trăiește acum la Timișoara și am o nepoțică de trei ani și jumătate, mă face să vin destul de des în țară.
De ce ar trebui să vină oamenii la cinema să vadă filmul „Omul fără linia vieții”?
Îi invit pe spectatori să vadă un film inspirat din fapte reale, viața unui om care a trecut și prin Iad dar a avut forța și puterea să renască din propria-i cenușă.
Un exemplu de urmat când nu te consideri niciodată învins de nimic. Un film care are de toate, de la dramă, dragoste și suspans, cu actori renumiți din Republica Moldova și România, realizat de o echipă formidabilă de producție.
INTERVIURILE HotNews.ro