Endurance: de pe fundul mării în spațiul cosmic

​La începutul lunii martie 2022, oamenii de știință au găsit și filmat, la 3.000 m adâncime în apele Antarcticii, una dintre cele mai celebre și mai mari epave descoperite vreodată, la 107 ani după ce se scufundase. Endurance are o istorie senzațională și n-a dat doar numele expediției la care a participat, ci, peste un secol, al unei aventuri în spațiu!

În 1914, fuseseră deja atinse – nu fără sacrificii – cele două Poluri înghețate ale Pâmântului. Ce mai era de cucerit? Ernest Shackleton, care participase în Antarctica la expediția Discovery din 1901-1904 și apoi condusese expediția Nimrod din 1907-1909, s-a gândit că ar merita o traversare pe jos a continentului sudic!

O faptă epică de rezistență. Endurance!

Expediția imperială transantarctică din 1914-1917 a fost ultima mare aventură a erei eroice a explorării antarctice. După expediția lui Roald Amundsen la Polul Sud din 1911, această traversare rămăsese, după cuvintele lui Shackleton, „un mare obiect principal al călătoriilor în Antarctica”. Expediția lui nu avea să îndeplinească acest obiectiv provocator, dar a devenit cunoscută drept o faptă epică de rezistență. Endurance, în engleză.

Shackleton îşi propusese să navigheze spre Marea Weddell și să coboare pe țărm împreună cu un grup în Golful Vahsel, după care să facă marș transcontinental prin Polul Sud până la Marea Ross. Între timp, un grup de susținere, ajuns pe partea cealaltă a continentului antarctic, urma să-şi stabilească tabăra în zona McMurdo Sound și de acolo să plece pentru a constituit o serie de depozite de aprovizionare până la poalele ghețarului Beardmore.

Aceste depozite erau esențiale pentru supraviețuirea echipei lui Shackleton, căci grupul lui nu putea transporta suficiente provizii pentru întreaga traversare. Aşadar, atacau continentul din două părţi opuse, după o strategie îndelung elaborată. Întregul plan se baza pe două nave: Endurance, respectiv Aurora, aceasta din urmă fiind sub

conducerea lui Aeneas Mackintosh.

Sunt cel puţin două cărţi formidabile, traduse în română, care descriu aventura: Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton, de Alfred Lansing, apărută la Editura Art, și Aventură în Antarctica. Experiția Endurance, de William Grill, Editura Cartea copiilor. A doua este un binevenit volum pentru cei mai tineri cititori – care trebuie să afle despre asemenea performanțe umane și să reflecteze la determinarea celor care le-au obținut –, cu ilustrații minunate, dar și cu toate informațiile, unele dintre ele extrem de interesante pentru copii.

Cum ar fi aceea că expediţia a avut 69 de câini, care proveneau dintr-un amestec de rase: Newfoundland, St. Bernard, câini de eschimoși, câini lupi și chiar lupi. Ei erau foarte puternici și aveau multe calități, precum o blană groasă sau un temperament bun. Greutatea medie a câinilor era de 45 kg!

Fiecărui membru al echipajului i s-a repartizat cel puțin un câine de îngrijit și mulți au avut legături puternice cu ei. Bineînţeles, i-au botezat după inspirație: Amundsen (!), Negrilă, Maroniul, Caruso, Chips, Necăjitul, Elliott, Pufulete, Hercules, Judecătorul, Noel, Pilaf, Marinarul, Sfântul, Satana, Shakespeare (!!), Lumini Laterale, Maimuța, Gâtlej Alunecos, Bale, Bulgăre de Zăpadă, Soldatul, Cântărețul, Funingine, Păianjenul, Despicatul, Vaporul, Steward, Ciot, Posacul, Șmecherul, Agitatul…

Cum spuneam, expediția a eșuat, trasformându-se în cea mai teribilă probă de rezistență umană (nu vreau să vă dau mai multe spoilere, căci e musai să citiți măcar una dintre cărți), celebrând astfel, involuntar, numele corăbiei – care nu era una oarecare, ci fusese pregătită cu mare grijă, special pentru expediție și pentru grelele încercări care o așteptau. Un adevărat spărgător de gheață avant la lettre.

Imaginile din 2022 arată că Endurance este într-o stare remarcabil de bună. „Fără nicio exagerare, este cea mai bine păstrată epavă din lemn pe care am văzut-o vreodată – de departe!”, a declarat arheologul marin Mensun Bound, care și-a îndeplinit astfel un vis de aproape 50 de ani. „Este în poziție verticală, mândră, pe fundul mării, și într-o stare de

conservare strălucitoare”, a declarat el pentru BBC News.

Ernest Shackleton, Scott Kelly. Astfel de oameni fac istoria.

Aproape un secol după Shackleton, cartea cu povestea expediției sale a schimbat radical viața lui Scott Kelly, care dintr-un șmecheraș nu foarte prieten cu școala (spre deosebire de fratele lui geamăn, foarte studios) a devenit cercetător de top și astronaut care a petrecut un an pe Stația Spațială Internațională! Așa ceva poate să facă o carte!

El povestește cum a fost pur și simplu copleșit de ceea ce a citit și, dacă până atunci nu-i prea păsa ce-o să fie și ce-o să facă în viață, și-a propus să ajungă la fel de motivat, la fel de priceput și la fel de tare ca Shackleton și oamenii lui. Doar că nu plutind pe ape, ci prin spațiu…

Drept care a început să învețe pe rupte – căci fără asta mare lucru nu poți să faci. Iar după ce și-a încheiat propria aventură senzațională, a povestit-o într-o carte care nu putea să se intituleze altfel decât Endurance, cu subtitlul „Un an în spațiu, o viață de descoperiri”, apărută în traducere la Editura Trei.

Scott Kelly este unul dintre cei doi oameni – alături de un cosmonaut rus – care au petrecut un an întreg pe Stația Spațială Internațională. Nu că ar fi fost doar atunci pe ea, era a treia oară, dar înainte stătuse mai puțin. Până n-am citit cartea lui Kelly, pot să spun că n-am știut nimic despre SSI. Și nu mă refer doar la tehnică, ci la tot.

Cum ar fi prima ieșire lui în exterior, când a constatat că Pământul nu îi e sub picioare, cum se aștepta, ci deasupra capului, şi a văzut miile de îngrijorătoare urme lăsate în caroseria stației de mini-meteoriți… Cum ar fi mâncatul, dormitul, spălatul și orice altceva în imponderabilitate. Cum ar fi relațiile dintre astronauții veniți din diverse țări și ocupând segmente diferite ale stației, uneori fără să se întâlnească zile de-a rândul.

Cum ar fi votul electronic de la 300 km deasupra Pământului. Da, frate, americanii votează și din spațiu! Noi…? Cum ar fi că Scott i-a scris lui frate-su să-i trimită costumul de gorilă de la Halloween și frate-su i l-a trimis și prima dată n-a ajuns naveta de aprovizionare (da, se mai întâmplă și așa ceva și-ți mănânci de sub unghii până pot să trimită alta), dar a luat alt costum de gorilă și i l-a trimis cu rata, pardon, naveta următoare, și nebunul de Scott și l-a pus și în timp ce un coleg dădea raportul video Centrului şi a defilat în gorilă în spatele lui, cu mișcările de rigoare!! PS: Nimeni nu i-a reproșat ulterior nimic.

Cum ar fi că i s-a spus că-l sună fiica lui, adolescentă, și lui i s-au tăiat picioarele, pentru că precedentul telefon de acasă pe stația orbitală îl primise într-o misiune anterioară, când aflase că Gabrielle Giffords, soția fratelui lui, senatoare, fusese împușcată în cap la un miting, dar din fericire a supraviețuit și doi ani mai târziu își făcea reintrarea triumfală în Congres, într-un ropot de aplauze, pentru că se vota ceva important (la noi…?), după care s-a lăsat totuși de politică, dar fata lui Scott îl sunase doar ca să-i spună că se plictisește, da, știu, e o frază sufocant de lungă, dar toată cartea e așa, nici n-o să conteze când o s-o citiți că v-am dezvăluit câteva detalii.

Ernest Shackleton, Scott Kelly. Astfel de oameni fac istoria.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro