Cum a reușit India să trimită către Lună o sondă și un rover, la prețul a doi kilometri de autostradă montană în România
În ziua în care India reușea aselenizarea în zona polului sud lunar, 26 de oameni mureau după ce un pod în construcție s-a prăbușit. Puține țări din lume oferă așa de mari contraste și mai puține au așa de mari ambiții la nivel mondial. India lansa în 1963 o „biată” rachetă la care o parte dintre piese erau duse cu bicicleta către rampa de lansare, iar 50 de ani mai târziu trimitea o sondă către Marte. De ce NU este aberant că India are program spațial, deși este o țară unde mulți trăiesc în sărăcie?
India, de la bicicletă la super-rachetă
„Incredible India” este sloganul oficial al Ministerului Turismului din cea mai populată țară a lumii. India are peisaje superbe, dar și sărăcie cumplită. India este țara în care sute de oameni mor în accidente de tren, dar și țara care a făcut acum cea mai mare realizare științifică din lunga sa istorie.
Drumul a avut începuturi umile. India a lansat prima sa rachetă în 1963, pe vremea omului de stat Jawaharlal Nehru, și a rămas celebru faptul că o parte dintre componente au fost transportate cu… bicicletele spre rampa de lansare. Racheta nu a atins nici 200 km altitudine, iar India era o țară extrem de săracă, ce nu avea cum să concureze cu SUA și URSS la programe spațiale.
India este acum o mare putere, a devenit specialistă în lansarea cu succes a unor sateliți, are peste 150 de startup-uri în industria spațială, a lansat în 2008 prima misiune spre Lună și ar vrea să trimită în spațiu până în 2030 și oameni, cu rachete „made in India”. Agenția Indian Space Research Organisation (ISRO) are un buget anual de 1,5 miliarde dolari, în timp ce NASA are un buget de 25 de miliarde dolari. ISRO este o instituție cheie în succesul Indiei, iar mai jos veți afla și de ce.
India, pentru că în anii 70 a făcut teste nucleare, a fost un timp sub sancțiuni economice impuse de SUA, iar cercetătorii au trebuit să se descurce pe cont propriu și să caute soluții. Mereu indienii au găsit soluții ingenioase, la costuri minime.
În 1984 a ajuns în spațiu primul cetățean indian, Rakesh Sharma, ca parte a programului sovietic Interkosmos. India vrea ca în anii următori să trimită cu propria navă trei astronauți în spațiu, ca parte a unui program denumit Gaganyaan. Nu se știe când va putea fi posibil, deoarece au apărut amânări și mai întâi racheta va trebui testată fără echipaj uman.
În septembrie, India va lansa o sondă care va avea ca misiune să studieze vântul solar, fotosfera, cromosfera și alte zone ale Soarelui. Sonda numită Aditya-L1, după cuvântul soare, în limba hindi, va parcurge în patru luni peste 1,5 milioane km și va ajunge într-unul dintre punctele Lagrange pentru a face observațiile.
Indienii au avut înclinație către descoperirile științifice încă din Antichitate, iar în secolul V a trăit și a scris Aryabhata, unul dintre cei mai mari astronomi și matematicieni din primul mileniu. Aryabhatta a fost numele dat primului satelit indian, lansat acum aproape 50 de ani.
O țară celebră pentru dezastre, nu pentru știință
India este destul de des prezentă în știrile din toată lumea pentru dezastre cu multe victime. Un pod pietonal s-a prăbușit în toamna lui 2022 și peste 130 de oameni au murit. La început de iunie s-au ciocnit trei trenuri și aproape 300 de oameni au murit, într-o țară ce a modernizat mii de km de cale ferată în ultimii ani și are și trenuri luxoase. Chiar în ziua aselenizării au murit 26 de oameni pe șantierul unui pod feroviar.
India este o țară a contrastelor incredibile, cu sărăcie cumplită, dar și cu zgârie-nori, o țară cu IT-iști inventivi, dar și cu mii de sate unde oamenii își fac nevoile doar în aer liber, fiindcă nu există toalete.
India chiar este o țară a „tuturor posibilităților”, fiindcă în toamna lui 2018, două trenuri au intrat în plin într-un grup de oameni care stăteau pe șinele de cale ferată (pentru a urmări un festival) și 59 dintre ei au murit. Tot India făcea în primăvara lui 2019 o demonstrație de film SF: dobora cu o rachetă un satelit care se deplasa cu peste 25.000 km/h pe orbita terestră.
Era tot un satelit indian și demonstrația voia să spună sus și tare că India este o forță geopolitică ce se poate apăra, într-o regiune unde China își „încordează mușchii” la granițele muntoase înalte și în Kashmir sunt tensiuni cu un alt vecin dificil, Pakistanul.
În 2019, India lansa misiunea Chandrayaan-2 către Lună, dar se încheia cu un eșec, fiindcă sonda s-a prăbușit pe suprafața Lunii. Pentru misiunea din 2023, indienii au învățat din greșelile de acum patru ani, așa că sonda Vikram a fost mult îmbunătățită: are senzori mai performanți, picioare mai rezistente, mai mult combustibil și mai multe panouri solare.
India a avut o abordare diferită față de Rusia, care a suferit un eșec răsunător cu sonda Luna 25, pe data de 20 august. Sonda Vikram și rover-ul Pragyan au făcut 40 de zile până la aselenizare (misiunea Luna 25 a făcut nouă zile) fiindcă au fost lansate cu rachetă nu foarte puternică și deci nu putea fi folosită o traiectorie directă.
Indienii au ales să se folosească de gravitație, iar viteza sondei a crescut treptat. Dacă ar fi fost folosită o rachetă foarte mare, costurile cu dezvoltarea și cu combustibilul ar fi fost uriașe, exact ceea ce ISRO NU ar fi dorit.
Premierul Modi, politica și o Indie „foarte avansată”
Dimensiunea politică NU este de neglijat în toată reușita misiunii Chandrayaan-3 de acum, fiindcă programul spațial este unul dintre proiectele de suflet ale premierului Narendra Modi, care ocupă funcția din 2014 și vrea să rămână la putere și anii următori.
Modi prezintă India ca fiind o putere agilă, ambițioasă și în rapidă ascensiune, iar după aselenizarea reușită a declarat: „India is repeatedly proving that the sky is not the limit” Și într-adevăr, cerul nu este limita, fiindcă India are în plan mai multe misiuni spațiale în următorii ani, chiar dacă nu la fel de ambițioase precum cele americane sau chinezești.
Interesant este că premierul Modi a făcut în ultimii ani mișcări ce au creat dezbinare în India și i-au nemulțumit pe musulmani, iar economia țării nu este în cea mai bună formă. Acum, succesul misiunii către Lună este un motiv de unitate, de bucurie și mândrie pentru toți locuitorii.
India are o mare importanță geopolitică și, spre deosebire de alte două puteri spațiale, Rusia și China, are relații bune cu SUA și există colaborare și cu Japonia. India nu este izolată și, mai mult, ar vrea ca modelul său de misiuni spațiale low-cost, dar bine făcute, să fie preluat și de alte state care vor să devină forțe în explorarea spațiului și în viitoare proiecte de utilizare a resurselor din spațiu.
Sectorul privat este în prim plan și produce
Tot din inițiativa lui Modi, în programul spațial a fost cooptat în mod serios sectorul privat și agenția spațială ISRO are sute de companii cu care colaborează și care sunt ajutate să-și crească business-ul. Șefii multora dintre aceste companii au vârsta de sub 35 de ani și au fost create clustere în orașe precum Bengaluru, Hyderabad și Pune.
În India s-au dezvoltat multe startup-uri cu tehnologii spațiale, existând cel puțin 150 de mici companii ce au dezvoltat diverse soluții în domeniu și primesc în mod constant finanțare și grant-uri.
Capitala sectorului spațial este și capitala sectorului IT indian, orașul sudic Bangalore (Bengaluru) și în țara cu 1,4 miliarde de oameni sunt zeci de institute tehnice puternic subvenționate de stat. De aici, mai mulți IT-iști geniali au ajuns în Silicon Valley, un exemplu faimos fiind Sundar Pichai, CEO al Google, care a trăit într-o casă fără televizor și a avut telefon (cu disc) abia la vârsta de 12 ani. În India s-a născut Parag Agrawal, fost șef al Twitter, dat afară de Elon Musk.
Cum a crescut populația Indiei în ultimii 60 de ani
1963: 480 milioane
1975: 630 milioane
1989: 855 milioane
1997: un miliard
2008: 1,2 miliarde
2022: 1,41 miliarde
De ce India poate face multe lucruri cu puțini bani
ISRO – Indian Space Research Organization – s-a dovedit o organizație iscusită în a profita de talentele IT pentru care țara este celebră în lume. ISRO este respectată în India și pentru că este foarte bine condusă și nivelul de birocrație și corupție înregistrat în alte industrii nu este așa de mare la ISRO.
Agenția ISRO este dominată de o cultură caracterizată prin muncă în echipă, eficiență și modestie.
Este celebru exemplul sondei trimisă către orbita planetei Marte în 2013 și „rețeta” de atunci a fost aplicată cu succes și acum, la misiunea reușită către Lună.
Indienii au pornit de la experiența pe care o aveau în a construi cele mai ieftine lucruri din lume: încă de acum peste un deceniu se construise autoturismul de 2.500 de dolari (Tata Nano, un eșec comercial) și tableta de 49 de dolari. Noua provocare era de a fi lansată o misiune marțiană la un preț cât mai mic. O misiune ultra low-cost, dar care să și reușească ceva.
Costul misiunii marțiene a fost de 74 milioane dolari, iar cea mai des oferită comparație era că filmul Gravity, lansat în 2013, a costat 100 de milioane dolari. O altă comparație este că misiunea a costat de zece ori mai puțin decât o misiune echivalentă realizată de americani. Misiunea Chandrayaan-3 de acum a costat 75 milioane dolari, ceea ce înseamnă cât 2 km de autostradă montană în România sau cât 8 km modernizați pe calea ferată Brașov – Sighișoara.
Cum a reușit India? Forța de muncă este foarte ieftină față de inginerii din țările dezvoltate, iar cei 2.500 de oameni care au lucrat la proiectul sondei marțiene erau tineri, cu o medie de 27 de ani. Salariile porneau de la echivalentul a 1.000 dolari/lună, în timp ce în SUA o muncă similară ar fi fost recompensată cu 4.000 dolari/lună. Cel mai „în vârstă om din echipă avea 50 de ani, iar pe locul doi la „Bătrânețe”:) era un om de 32 de ani
Interesant este că mulți ingineri au lucrat de bunăvoie multe ore peste program, fără a cere bani în plus, fiind o mare mândrie că sunt parte a acestui program.
O altă metodă de reducere a costurilor a fost aplicarea unui calendar strâns: nu s-a lucrat 5-6 ani la construirea sondei marțiene, ci 18 luni, termen care era considerat a fi la limita posibilului chiar și de șefii misiunii. În plus, nu au fost construite mai multe prototipuri, nu s-au făcut teste separate cu diverse componente și prin asta s-a riscat mult, dar s-a și economisit enorm.
Indienii au economisit mult și prin folosirea de tehnologii mai vechi și componente de la misiuni din trecut, ajutând mult și faptul că țara căpătase experiență în lansarea de sateliți. Primul satelit al Indiei a fost lansat în 1975, dar țara a ajuns acum expertă în astfel de lansări, are multe reușite și a trimis și sateliți grei, de peste o tonă.
În ultimii cinci ani, India a trimis în spațiu 177 de sateliți pentru companii din alte țări, iar piața aceasta a lansărilor de sateliți se va tripla până în 2030, așa că India va avea multe de câștigat.
Primul satelit a fost proiectat și construit în India, dar a fost trimis în spațiu cu o rachetă sovietică. Indienii au fost atât de mândri, încât satelitul a fost timp de 20 de ani pe bancnota de două rupii.
Aceste tactici de economisire și eficiență chiar au funcționat, iar India a reușit să pună din prima încercare o sondă pe orbita marțiană, în septembrie 2014. Pentru asta a fost reușită o schimbare complicată de traiectorie, timp de 24 de minute, cu puțin timp înainte de intrarea pe orbită.
Și acum, la misiunea din 2023, s-au făcut cu succes schimbări de traiectorie în ultimele 20 de minute, astfel că viteza sondei și a rover-ului a scăzut de la câteva zeci de mii km/h, la zero.
Ce caută India pe Lună și pe Marte, când sute de milioane de oameni se duc la culcare flămânzi
Mulți au exclamat uluiți când au auzit că India, o țară celebră pentru zonele foarte sărace, va trimite o sonde spre Marte și un rover pe Lună. Au fost calcule care arătau ce ar fi putut face India cu 75 milioane dolari: câte școli ar putea construi, câte toalete ar putea pune la sate, câți km de cale ferată ar putea fi reparați.
Dar numeroșii susținători ai misiunilor spațiale indiene au spus că nu este doar o chestiune de mândrie națională, ci și o dovadă că ingineria indiană este formidabilă, iar reducerile de costuri nu înseamnă calitate proastă.
Programul spațial indian a creat locuri de muncă și are și pe viitor planuri mari. În plus, o astfel de misiune chiar are puterea de a inspira tinerii să lucreze în domeniu. India are 1,4 miliarde de locuitori și este suficient ca „doar” câteva mii de tineri să fi fost inspirați de misiunea marțiană și să aleagă lucrul în cercetare. Măcar câteva zeci se pot dovedi geniali și pot găsi soluții pentru programul spațial după 2030 sau mai târziu.
Misiunea indiană către Marte a arătat că și cu puțini bani poate fi trimisă în spațiu o sondă care apoi să funcționeze mult timp și să-și facă treaba. Sonda marțiană era gândită să funcționeze cel puțin șase luni, dar a trimis date timp de opt ani.
Dezvoltat de ISRO (Indian Space Research Organisation), Chandrayaan-3 cuprinde un modul de aterizare numit Vikram, care înseamnă „vitejie” în sanscrită, și un rover, numit Pragyan („înțelepciune” în sanscrită), care explorează suprafața Lunii din data de 24 august. Modulul cântărește 1.500 kg, iar roverul, 26 kg.
Chandrayaan înseamnă „vehicul lunar” în hindi și sanscrită. Vikram înseamnă vitejie, dar și victorie, iar Pragyan, înțelepciune.
Surse: Reuters, AFP, New York Times, Times of India, The Economist, BBC, Guardian.
INTERVIURILE HotNews.ro