Stratan: Am cinci ani de cand nu mai beau

“Pavel Stratan a aparut pe piata romaneasca acum o luna si jumatate, o data cu lansarea primului volum al albumului “Amintiri din copilarie”, cu melodii inspirate din propria-i viata. Interpretul din Republica Moldova a devenit cunoscut aici datorita Circotasilor, care au difuzat piesele sale in emisiunile lor matinale de la radio.

Prin mediile studentesti insa se stia de Pavel Stratan. Casetele lui de pe piata moldoveneasca ajunsesera de vreo doi ani la Bucuresti. “Primeam telefoane de la studenti din Romania care se aflau la cite un chef si ascultau cintecele mele. Numarul il aveau de pe coperta albumului”, ne-a spus Stratan. “Amintiri din copilarie” (vol. 1) s-a vindut deja, in Romania, in 35.

000 de exemplare. Este asteptata acum lansarea celui de-al doilea volum. Pavel este casatorit si are o fetita, Cleopatra, de un an si zece luni. S-a nascut in raionul Calarasi, satul Niscani, intr-o familie modesta. Tatal sau era tractorist, iar mama vinzatoare la magazinul din sat. Are un frate si o sora mai mari.

In ce imprejurari ai invatat sa cinti la chitara?

Cind fratele meu, avind vreo 10 ani, si-a procurat o chitara mica. In mahalaua noastra se stringeau cei mai baieti dintre baieti, care iubea sa joace carti, care iubea sa faca o trasnaie. Punctul unde se ingramadeau era drept in poarta la mine, la margine de sat. Acolo a luat nastere fiecare trasnaie care era gindita, un cintec la chitara unde era inscris, un frigarui de unde pornea.

Ne luam chitara, cu vinul, cu fetele si plecam la padure. Cintau acolo doi baieti, fratelui meu i-a placut si si-a cumparat o chitara.

L-au ajutat parintii?

Parintii niciodata nu s-au gindit sa ne dea bani de chitara. Tata nu si-a dorit sa ajungem muzicanti, credea ca trebuie sa fim si noi tractoristi, sa capatam piinea noastra cinstita. Nu iubea cind ne vedea cu chitara in mina, ne certa. Dar fratele si-a cumparat chitara, nu stiu cu ce bani. Baietii care erau mai mari ca el il invatau.

Ma uitam la ei, iar cind fratele pleca de acasa, luam chitara si cintam ce vedeam la ei. Fratele

nu-mi dadea voie sa cint la chitara pentru ca ori i-o dezacordam, ori ii rupeam o coarda. Din ce cintam mai mult, dintr-atit imi placea mai mult. Cind fratele a vazut ca tare imi do-resc, a inceput sa ma invete. Peste doi ani s-a intimplat ca deja eu il invatam pe el. Aveam vreo 9 ani.

Esti comparat cu Vladimir Visotki. Cum i-ai invatat cintecele?

La toate jocurile in carti pe bani, chiar la stadion sa ne odihnim la o frigaruie, cel mai mult cintam muzica lui Visotki. Mi-au placut foarte mult jocurile de cuvinte ale lui Visotki si in viata am inceput sa trag atentia la orisice vorbeste omul. Daca intilneam vreun joc de cuvinte pe care nu l-am auzit la Visotki, il notam. Am inceput a scrie versuri, in clasa a patra.

In romaneste am scris toate versurile mele, versuri despre mama, despre dragoste, despre viata. Acestea sint cele trei teme. Imi placea Eminescu. Dupa ce citeam o poezie de-a lui, umblam pe drumuri si mi se roteau in cap versurile astea.

Cind te-ai apucat serios de muzica?

Cind am inteles ca am bagajul foarte mare de jocuri de cuvinte. Si cind am stiut ca am un ban, pentru ca fara bani nu poti sa faci nimic. Sa inregistrezi o piesa intr-un studio trebuie sa ai 2-300 de dolari. Stiind lucrul asta, am ingramadit niste bani, m-a mai ajutat si fratele…

Sa-mi pun pe foaie amintirile din jocurile acestea de cuvinte putea sa se intimple un pic mai inainte, daca aveam bani. Dar trebuia sa-mi intretin familia, sa lucrez, sa invat la Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice, sa muncesc si pentru ca sa-mi inregistrez muzica mea.

Unde munceai?

Aveam un magazin in Piata Centrala din Chisinau in care vindeam casete si discuri, magazin pe care il am si acum. Fratele meu are o firma care vinde angro casete. El m-a ajutat sa-mi fac acest magazin. Oamenii au inceput a cumpara muzica mea ascultind in timp ce treceau pe linga magazin, la boxele de afara. Se opreau si cereau caseta care se auzea… Din gura in gura s-a dus vestea si asa

s-au vindut 50.000 de unitati intr-un an si jumatate, doar la firma fratelui meu.

Iti insotesti momentele artistice, pe scena, cu scamatorii…

De mic copil am fost intr-o companie nu prea cuminte. Primul lucru pe care l-am invatat a fost a juca la bani. Sa ma gindesc la diferite trucuri, cam cum as putea sa fac sa cistig bani mai usor.

Exersind nopti intregi, ani intregi pregatindu-ma pentru asa ceva, am invatat atit de bine a face cartile, a face dintr-o carte doua si invers, a trisa cu banii incit cind eram intr-o companie, la toti le era interesant mai tare sa le arat o scamatorie decit sa facem altceva. Am vazut apoi scamatorii la televizor, mi-am cumparat o carte cu scamatorii, l-am descoperit pe Iosefini.

Am inceput sa exersez atit de mult scamatoriile, incit mi-am dat cuvintul, acum 15 ani, ca niciodata n-as face un ban prin scamatorii. Si ca le-as face doar pe scena, sa cistig un ban cinstit. Stiu scamatorii cu funii, carti de joc, disparitia unor obiecte. Mi-am zis ca daca as avea ocazia sa pot iesi pe scena sa cint si un cintec, sa fac si o scamatorie ar fi super.

Vorbesti mult despre bautura in cintecele tale.

Am aproape cinci ani de cind nu mai beau. Ma ocup cu sportul. Fac culturism si taekwon-do, pentru sanatatea mea. Fumez numai simbata seara si duminica. Si beau tot atunci doua beri sau sampanie. N-am fost bautor, dar fiind la sat, la companie, nu ma dadeam in laturi de la nimic. O data am baut coniac peste masura si mi-am dat cuvintul ca timp de citiva ani n-am sa beau nimic spirtos.

Timp de doi ani dupa lansarea ta nu s-a scris nici un articol despre tine in presa moldoveneasca. De cind ti se acorda mai multa atentie?

De cind romanii au inceput sa scrie despre mine si au facut videoclip la “Eu beu”. Daca nu intram in Romania cred ca nu se scria nici acum. Acum sint intrebat cum am intrat in sufletul romanilor intr-un timp atit de scurt cu aceste piese care in Moldova li se pareau prea simple. “Romanii descopera in tine un fenomen, pe cind noi ne uitam simplu la lucrul asta”, au zis.

Sa va spun drept, la noi am fost mai mult auzit decit ascultat, de romani am fost direct ascultat.

Se cistiga bani din muzica la Chisinau?

La noi, bani din muzica nu se cistiga pentru ca la noi nu este piata. Oamenii primesc putini bani si nu-si permit sa-i deie pe o caseta. Din concertele pe care le dau in Moldova si din casete numai bine imi ajunge sa rascumpar ce am cheltuit in studio sa fac albumul. Pentru inregistrarea albumului am cheltuit 2.500 dolari, iar pentru reinregistrarea pentru piata romaneasca am mai pus inca 1.

500 de dolari.

Videoclipul piesei “Eu beu” a fost filmat in totalitate in apa. Ti s-au cerut bani pentru realizarea lui?

Asa se obisnuieste, tot ce se cheltuie se imparte in doua. Mi s-a spus ceva in jur de 5.000 de euro. Dar trebuie sa estimezi cit de greu a fost facut, s-a adus o apa speciala, nu s-au folosit efecte de calculator. Totul a fost pe viu, in apa.

Ce-ti doresti pe mai departe?

Sa dea Dumnezeu sa-mi mearga asa cum toata viata mi-a mers, foarte foarte bine, pentru ca si eu foarte mult bine fac pe lumea asta. Cred ca nu o sa fac nimic comercial, asta e impresia mea, pentru ca facind ceva din suflet, uite ca si banii o sa iasa. Sint sigur de asta.