Strategii politice marca Arthur Finkelstein pe piata romaneasca (de Alexandru Lazescu)

Termenul de „strateg politic” a fost inventat in Statele Unite ca parte a unui proces aproape natural prin care tehnici de analiza si cercetare sociologica si de manipulare mediatica utilizate in marketingul comercial au fost transferate in zona campaniilor electorale care, mai ales cele prezidentiale, au ajuns sa inghita sume de ordinul sutelor de milioane de dolari.

Insa de o bucata de vreme strategii electorali de peste ocean au inceput sa fie angajati si de clienti din Europa sau din America de Sud in speranta ca tehnicile de marketing politic care au dat rezultate in America ar putea fi exportate cu succes si in alte tari, din Bolivia pina in Marea Britanie.

Ca sa nu mai vorbim de Israel, unde anul trecut Ehud Olmert a fost singurul prim ministru de la mijlocul anilor 1970 incoace, care nu a apelat in campania electorala la serviciile unor strategi americani. Exemplul emblematic, dupa care s-a facut si un film, este insa cel al alegerilor prezidentiale din Rusia, din 1996.

Atunci Boris Eltin a reusit cu ajutorul unor consultanti americani, incurajati si sprijiniti neoficial de catre Casa Alba, sa cistige pe ultima suta de metri o cursa electorala ce parea definitiv compromisa in fata contracandidatului sau comunist.

Promotorii exportului acestui gen de servicii vorbesc despre beneficiile aduse de „modernizarea” tehnicilor de campanie, despre maniera sofisticata de interpretare a datelor sociologice si de exploatare a canalelor media. Detractorii scot in evidenta altceva: cinismul utilizarii unor metode care nu fac decit sa deturneze activitatea politica de la rosturile ei fundamentale.

Acesta este si motivul pentru care chiar si in Israel, unde America se bucura de un inalt grad de simpatie, prezenta masiva a consultantilor de peste ocean in staffurile de campanie ale principalelor formatiuni politice a stirnit reactii preponderent negative in presa.

De altfel, indiferent de provenienta acestora, ideea utilizarii unor asa numiti „spin doctors” , autohtoni sau de import, nu este in general populara nicaieri. In Marea Britanie a fost o dezbatere incinsa pe acest subiect, mai ales dupa ce a izbucnit un scandal in care a fost implicat Alaistar Campbell, fostul sfatuitor politic al lui Tony Blair.

Evident, consultantii profesionisti resping atfel de critici considerindu-le nefondate. In teorie, daca ar fi sa ne luam dupa Liov Chorev, fostul sef de campanie al premierului Olmert si al partidului sau, Kadima, ei nu fac decit sa urmareasca ca prin cercetare sa inteleaga trei chestiuni fundamentale: ce crede electoratul , ce crede candidatul si cum sa conecteze candidatul cu electoratul.

O descriere cit se poate de pasnica si de neutra. In practica lucrurile arata insa oarecum altfel. Predominante sint campaniile destructive menite sa compromita iremedibil contracandidatii. Din acest punct de vedere, Arthur Finkelstein, angajat recent de echipa lui Calin Popescu Tariceanu, este considerat in America un adevarat „arhitect al strategiilor negative”.

Metoda sa preferata este aceea de a se focaliza pe constructia unui mesaj negativ dominant menit sa discrediteze adversarul politic, mesaj care este apoi transmis pina la satietate catre alegatori.

Arthur Finkelstein e un personaj pe cit de cunoscut pe atit de controversat. Este renumit pentru o serie de succese rasunatoare obtinute in alegeri din Statele Unite si Israel in beneficiul unor politicieni de prim rang ca Richard Nixon, Ronald Reagen, Bob Dole sau Ariel Sharon.

Desi homosexual declarat, in decembrie 2004 s-a casatorit chiar in cu partenerul sau de o viata, el este un republican cu vechi state de serviciu si nu s-a sfiit sa se implice in campanii menite sa-i mobilizeze pe oponentii casatoriilor intre persoane de acelasi sex in favoarea partidului sau.

Tema pe care Bill Clinton l-a atacat public cu un an in urma, iritat de faptul ca Finkelstein se implica la acea vreme in formarea unui comitet care sub deviza „Stop her now” isi propunea sa o compromita pe sotia sa, Hillary Clinton, impiedicind astfel realegerea acesteia ca senator de New York si implicit implicarea ei ulterioara in cursa pentru alegerile prezidentiale din 2008.

Despre Arthur Finkelstein se spune ca intr-un comentariu pe marginea alegerilor din 2003 din Israel ar fi opinat ca „atunci cind oamenii sint pusi in situatia de a alege intre corupti si prosti ei vor alege coruptii”. Asta explica intr-un fel de ce a optat pentru el Calin Popescu – Tariceanu.

Pentru ca premierul si apropiatii sai cred ca batalia politica din Romania va fi din nou centrata pe coruptie, la fel ca in 2004, in principal pentru ca acolo vrea Traian Basescu sa impinga dezbaterea. Alegerea ne mai spune si altceva.

Dupa cum si constatam de o vreme incoace presedintele trebuie sa se astepte la o fulminanta campanie negativa, murdara chiar, menita sa-l discrediteze si sa-i erodeze sprijinul popular. Mai ales in perioada premergatoare dinaintea referendumului care va fi organizat dupa probabila sa suspendare din functie in urma votului din Parlament.

Dar va fi alegerea consultantului american una cistigatoare pentru destinul politic al primului ministru si al partidului sau ? E inca greu de spus.

Pe de o parte, o echipa de profesionisti de clasa ca aceea a strategului american stie sa puna intrebarile potrivite pentru a extrage din sondajele de opinie maximun de informatii pentru a intelege ce vor alegatorii, ce ii sperie si cum li se poate capta atentia. Dupa cum stie si sa construiasca mesaje negative simple si de mare impact.

Pe de alta parte insa nu intotdeauna strategiile negative puse la punct de Arthur Finkelstein au avur succes. Au fost cazuri in care atacurile sale excesiv de agresive nu au facut decit sa-i mobilizeze pe sprijinitorii adversarilor sai. Ceea ce nu ar fi deloc exclus sa se intimple si in situatia de la noi. Victimizarea lui Traian Basescu pare sa fi devenit deja contraproductiva.

In acest context dezvaluirile incendiare pregatite foarte probabil impotriva presedintelui de echipa de la Palatul Victoria risca sa aiba efecte minimale. Cu atit mai mult cu cit in avanposturile campaniei negative se afla Dan Voiculescu, unul dintre cele mai compromise si mai dispretuite personaje de pe scena politica autohtona.

In al doilea rind, desi tema coruptiei ramine in prim planul dezbaterii publice lucrurile arata mult mai nuntat ca in 2004. Cheia de lectura este acum alta. Coruptia nu mai e identificata primordial cu un partid, cum era PSD, ci e asociata acum cu coagularea unor structuri oligarhice transpartinice formate din cercuri de afaceri, politicieni si mass media.

Si, in mod legitim sau nu, o perceptie larg raspindita e aceea ca polii in jurul carora graviteaza aceasta oligrahie sint chiar primul ministru si PNL. Solutia ? Alegatorii nu stiu bineinteles reteta cistigatoare, desi cred de exemplu ca votul uninominal ar fi un pas in directia buna, insa mai toata lumea simte difuz ca e nevoie de o refoma de profunzime a clasei politice.

Or, ambele teme (batalia impotriva oligrahiei si reforma clasei politice) au fost introduse in spatiul public de Traian Basescu, asa ca tot el este cel ale carui mesaje pe aceste subiecte sint percepute drept credibile de catre opinia publica.

Sigur, in principiu o campanie negativa agresiva indreptata impotriva sa il poate eroda dar va fi greu de orchestrat una eficienta intr-un peisaj mass media care are la rindul sau mari probleme de credibilitate.

Pe ansamblu, introducerea in batalia politica de la noi a unor metode de tip Arthur Filkenstein cu tehnicile sale moderne si profesioniste de desfiintare a adversarilor nu e deloc un semn bun.

Vom asista la largirea rupturii dintre societate si clasa politica, va fi incurajat cinismul pe scara larga si dezinteresul fata de consolidarea institutiilor statului intr-o perioada in care acest proces ar trebui sa fie unul prioritar. Dar asta este.

Fenomenul de industrializare a politicii in care stapinirea tehnicilor de comunicare prevaleaza in dauna substantei, responsabil in buna masura si pentru criza generalizata pe care o acuza si establishmentul politic occidental, ne afecteaza, iata, si pe noi. Din acest punct de vedere stam bine la capitolul modernizare.