STUDIU: Persoanele cu obezitate au un risc crescut de boli cardiovasculare, chiar și în absența altor factori. Ce soluții au la îndemână

Obezitatea poate afecta sănătatea inimii independent de hipertensiune, diabet sau colesterol crescut, potrivit unor studii recente. Cercetătorii de la Johns Hopkins și Universitatea din Boston, din SUA, au demonstrat că excesul de greutate provoacă modificări ale mușchiului cardiac și ale modului în care organismul procesează colesterolul. Ce soluții există explicăm în detaliu mai jos. 

Un factor de risc de sine stătător

Mult timp, medicii au considerat că obezitatea crește riscul cardiovascular în mod indirect, prin faptul că favorizează apariția hipertensiunii, a diabetului de tip 2 și a colesterolului ridicat. Însă, potrivit studiilor recente, kilogramele în plus pot afecta inima și în absența acestor afecțiuni.

„Practic, obezitatea pare să acționeze asupra inimii de una singură, indiferent de prezența altor factori precum hipertensiunea, colesterolul crescut sau diabetul. Pe termen lung, acest lucru poate duce la insuficiență cardiacă,” a explicat dr. Chiadi Ndumele, medic cardiolog la Johns Hopkins.

Echipa sa a publicat un studiu în Journal of the American College of Cardiology: Heart Failure, în care a monitorizat peste 9.500 de adulți cu vârste între 53 și 73 de ani, fără boli cardiace diagnosticate. Cercetătorii au măsurat indicele de masă corporală (IMC) și nivelurile de troponină T, o enzimă pe care celulele inimii o eliberează atunci când sunt deteriorate. Potrivit rezultatelor, cu cât IMC-ul era mai mare, cu atât creșteau și nivelurile de troponină.

Pe parcursul a 12 ani de monitorizare, persoanele cu obezitate severă (IMC de 35 sau mai mare) au dezvoltat cel mai frecvent insuficiență cardiacă. Cei care aveau atât obezitate severă, cât și troponină ridicată prezentau un risc de nouă ori mai mare de insuficiență cardiacă, comparativ cu participanții normoponderali și cu troponină nedetectabilă.

Studiul a mai arătat că fiecare creștere cu 5 puncte a IMC-ului se asociază cu o creștere de 32% a riscului de insuficiență cardiacă.

Cum se modifică colesterolul la persoanele cu obezitate

O echipă de la Boston University Chobanian & Avedisian School of Medicine din SUA a identificat și un mecanism biochimic prin care obezitatea afectează sistemul cardiovascular. Cercetătorii au descoperit că, la persoanele cu exces de greutate, lipoproteinele cu densitate mică (LDL), particulele care transportă colesterolul prin sânge, funcționează diferit.

„Rezultatele noastre arată că, în cazul obezității, nu cantitatea LDL-ului este problema principală, ci felul în care acesta se modifică. «Colesterolul rău» devine și mai agresiv pe fondul inflamației asociate obezității. Transportul colesterolului trece astfel de la un proces normal la unul alterat, iar mai mult colesterol rămâne prins în peretele arterial, unde ajunge să formeze plăci care pot bloca circulația,” a declarat dr. Shobini Jayaraman, coordonatoarea studiului.

Cercetarea, publicată în Journal of Lipid Research, a comparat probele de sânge ale pacienților cu obezitate severă, înainte de chirurgia bariatrică și la 6, respectiv 12 luni după intervenție, cu cele ale unui grup de persoane normoponderale. La pacienții cu obezitate, particulele LDL erau mai puțin eficiente în a transporta colesterolul către receptorii normali și aveau tendința să îl depună în pereții arterelor, un proces care stă la baza aterosclerozei. După scăderea în greutate, calitatea LDL-ului s-a îmbunătățit treptat.

„Studiul nostru arată că, pe măsură ce greutatea pacientului se normalizează, calitatea LDL-ului continuă să se îmbunătățească, un indiciu că riscul de boli cardiovasculare continuă să scadă. Acest lucru este promițător nu doar pentru pacienții care au suferit intervenții de chirurgie bariatrică, ci poate și pentru mulți alții care sunt supraponderali sau cu obezitate și care folosesc diverse abordări pentru a pierde în greutate,” a declarat dr. Olga Gursky, profesor de farmacologie, fiziologie și biofizică la Boston University.

Grăsimea viscerală și riscurile asociate

Grăsimea subcutanată, aflată imediat sub piele, este în general mai puțin asociată cu probleme medicale. În schimb, grăsimea viscerală, depozitată în jurul organelor interne, precum inima, ficatul și intestinele, are o legătură mai clară cu bolile metabolice și cardiovasculare.

Deși o cantitate moderată de grăsime viscerală este normală, atunci când se acumulează în exces, consecințele includ creșterea colesterolului în sânge, creșterea tensiunii arterială și creșterea riscului de diabet de tip 2. British Heart Foundation notează că aceste schimbări fac parte din mecanismul prin care se dezvoltă bolile cardiovasculare.

Îngustarea arterelor coronare prin depuneri de aterom crește riscul de infarct miocardic. Procese similare în arterele cerebrale pot duce la accident vascular cerebral sau la demență vasculară.

Cum poate fi evaluat riscul personal

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) clasifică obezitatea drept o boală cronică, cu tendință de recidivă, care rezultă din interacțiuni complexe între factori genetici, neurobiologici, comportamentali și de mediu. Accesul la alimente procesate, ieftine și bogate caloric, combinat cu un stil de viață tot mai sedentar, a creat ceea ce specialiștii numesc medii obezogene. 

Există două măsurători simple care pot indica dacă excesul de greutate afectează sănătatea: indicele de masă corporală (IMC) și raportul talie-înălțime.

IMC-ul se calculează împărțind greutatea (în kilograme) la pătratul înălțimii (în metri). Conform clasificării OMS, pentru adulți, valorile se interpretează astfel: 18,5-24,9 înseamnă greutate normală, 25-29,9 indică suprapondere, iar de la 30 în sus se consideră obezitate. Obezitatea se împarte în trei clase: clasa 1 (IMC 30-34,9), clasa 2 (IMC 35-39,9) și clasa 3 sau obezitate severă (IMC de 40 sau mai mult). Concret, pentru o persoană de 1,75 m înălțime, obezitatea severă ar însemna aproximativ 123 de kilograme sau mai mult.

IMC-ul are însă limite, nu diferențiază între grăsime și masă musculară și nu ține cont de vârstă, sex sau tipul constituției. De aceea, British Heart Foundation recomandă și măsurarea raportului talie-înălțime, mai ales pentru persoanele cu IMC sub 35.

Pentru a calcula acest raport, se măsoară circumferința taliei la jumătatea distanței dintre marginea inferioară a coastelor și marginea superioară a șoldurilor, chiar deasupra buricului. Apoi se împarte această valoare la înălțime (ambele exprimate în aceeași unitate). Un rezultat între 0,4 și 0,49 indică risc scăzut, între 0,5 și 0,59 risc crescut, iar de la 0,6 în sus risc foarte ridicat. Pe scurt, talia nu trebuie sa fie mai mare decat jumatate din inaltime.

Semne de alarmă pentru insuficiența cardiacă

Persoanele cu obezitate trebuie să fie atente la simptomele insuficienței cardiace: 

• oboseală persistentă, 
• dificultăți de respirație, 
• bătăi neregulate ale inimii. 

„Obezitatea în sine poate provoca leziuni silențioase ale mușchiului cardiac,” subliniază dr. Ndumele.

Medicii recomandă monitorizarea periodică a indicatorilor de sănătate cardiovasculară, cum ar fi IMC, tensiune arterială, glicemie și colesterol. Evaluarea regulată și discuțiile deschise cu medicul de familie sau cu un specialist pot ajuta la identificarea timpurie a problemelor.

Potrivit estimărilor cercetătorilor de la Johns Hopkins, până în 2030 unul din cinci adulți ar putea avea insuficiență cardiacă, iar creșterea prevalenței obezității probabil contribuie la această tendință. 

Ce se poate face pentru scădere în greutate și menținerea pe termen lung

Dr. Chiadi Ndumele atrage atenția că atât pacienții, cât și medicii pot considera uneori că nu există motive de îngrijorare atunci când tensiunea arterială și glicemia sunt în limite normale. „Poate exista totuși o formă de afectare cardiacă care nu dă semne evidente,” spune cardiologul american.

Pentru scăderea în greutate, specialiștii propun o țintă realizabilă. O reducere de 5-10% din greutatea corporală în aproximativ șase luni poate aduce îmbunătățiri clare ale sănătății cardiovasculare.

„Greutatea în exces este cauzată de mai mulți factori, precum cei genetici, biologici, de stil de viață, de mediu și chiar de evenimentele din viața dumneavoastră. Prin urmare, să mâncați mai puțin și să vă mișcați mai mult nu este întotdeauna soluția pentru a pierde în greutate și pentru a menține această pierdere în greutate,” explică platforma www.adevaruldespregreutateata.ro.

În decembrie 2025, Organizația Mondială a Sănătații a publicat primele ghiduri globale privind utilizarea terapiilor bazate pe agoniști ai receptorilor GLP-1 în tratamentul obezității la adulți. Aceste medicamente, administrate prin injecție, ajută la controlul apetitului și la menținerea greutății pe termen lung. Ghidul subliniază că tratamentul medicamentos trebuie să facă parte dintr-un program de îngrijire și nu reprezintă o soluție de sine stătătoare.

Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, Directorul General al OMS, a declarat: „Obezitatea este o boală cronică ce poate fi tratată printr-o îngrijire comprehensivă și pe termen lung.”

Pentru mai multe informații despre gestionarea greutății accesați www.adevaruldespregreutateata.ro

Articol susținut de Novo Nordisk România