Subiectele Zilei: Presiunile comisarului Reding; Mihai Girtu, profesor universitar, doctor in fizica: "Scandalurile de plagiat arata ca societatea incepe sa se vindece"; Emil Barbu Popescu: "Am fost marinar pe un vas care n-a plecat din port"; Caragiale, artist talentat, jalnic afacerist

Presiunile comisarului Reding. Comisarul european pentru Justitie, Viviane Reding, a punctat, imediat dupa raport, ca situatia din Romania va fi monitorizata extrem de atent. „In privinta statului de drept, Comisia Europeana nu va face niciun compromis, nici in cazul Romaniei, nici in cazul Ungariei si nici al altui stat membru”, a transmis pe Twitter Viviane Reding, vicepresedinte al Comisiei. Oficialul european a continuat ieri in presa germana, unde a avansat ideea infiintarii unui post de ministru european pentru Justitie care sa poata interveni atunci cand apar derapaje atat de grave in unele state membre, potrivit „Frankfurter Allgemeine Zeitung”. Ministrul european pentru Justitie, spunea Reding, ar trebui sa aiba dreptul de a actiona in judecata un stat membru „daca independenta justitiei nationale este in pericol”, informeaza Adevarul.

Mihai Girtu, profesor universitar, doctor in fizica: „Scandalurile de plagiat arata ca societatea incepe sa se vindece”. Profesorul crede ca dezvaluirea furturilor intelectuale e o victorie impotriva imposturii. Mihai Girtu, profesor la Universitatea Ovidius din Constanta, este doctor in fizica si a obtinut acest titlu la Ohio State University, SUA. El vorbeste despre modul in care percep strainii scandalurile de plagiat din Romania si despre cat de nociva este implicarea politicului in mediul academic. Evz: Ce efecte au avut scandalurile recente de plagiat asupra comunitatii academice? Mihai Girtu: Din pacate, in prea multe cazuri reactia a fost una emotionala, bazata pe simpatii politice si nu una rece, pornind de la analiza faptelor. Unii colegi privesc aceste scandaluri ca „facaturi” si le minimalizeaza, altii reclama o lipsa de specialisti integri. E lesne de ghicit ce simpatii au fiecare. Integral in EVZ.

Emil Barbu Popescu: „Am fost marinar pe un vas care n-a plecat din port”. Emil Barbu (Mac) Popescu vorbeste despre copilaria sa marcata, pe de o parte, de rasfatul matusilor si de promenadele pe peronul garii Fetesti si, pe de alta parte, de razboi si de foamete. Maturitatea a gasit-o in armata, pe un remorcher care n-a ajuns niciodata in larg. In anii ’40, asculta „Lili Marleen” pe peronul garii din Fetesti. In urma cu aproape sase decenii aduna macii salbatici de pe campul din spatele casei doar pentru a-i arata profesoarei sale de limba romana cat de frumoasa e. Acum jumatate de secol, facea acrobatii in uniforma militara si era aplaudat de fetele rosii in obraz din satele romanesti. In urma cu mai bine de patru decenii, transforma un beci intunecat in cel mai cunoscut club pentru studenti. Pana acum un deceniu, a condus fotbalul studentilor din Bucuresti. Azi, este unul dintre cei mai cunoscuti arhitecti romani. Asa ar putea arata titlurile capitolelor din viata lui Barbu Emil (Mac) Popescu. In continuare – cateva rezumate, anunta Adevarul.

Spectrul autoritarismului bintuie si in Romania. Evolutiile politice din Ungaria si Romania au dovedit cu prisosinta, in ultima vreme, cit de fragila poate fi democratia parlamentara in tari in care radacinile ei nu sunt adinc si demult infipte in solul istoriei. Frecventa cu care in mass media apusene publicistii isi exprima nedumerirea si consternarea fata de gravele abateri ale Romaniei si Ungariei de la principiile democratiei si ale statului de drept, da masura legitimei ingrijorari resimtite si de cercurile responsabililor de la Bruxelles. Este insa putin probabil ca mult prea agitatii lideri europeni, ca si colegii lor din restul capitalelor occidentale, coplesiti cu totii de sisifica criza a datoriilor, terorizati de verdictele agentiilor de rating, angoasati de nervozitatea pietelor financiare, sa mai aiba ragazul si rabdarea sa se aplece asupra cauzelor profunde ale derivei celor doua inca tinere membre ale Uniunii Europene, scrie Deutsche Welle.

Cele sapte „bube” ale autostrazilor abia deschise. Victor Ponta s-a grabit sa inaugureze, inainte de referendum, tronsoanele Bucuresti-Ploiesti si Cernavoda-Medgidia, care au inca mari probleme. In graba de a le arata romanilor, pana pe 29 iulie, ca guvernul pe care il conduce face treaba, Victor Ponta a taiat ieri doua panglici, inaugurand tronsoanele de autostrada Bucuresti-Ploiesti si Cernavoda-Medgidia. Pentru premier conteaza prea putin ca pe cele doua bucati inca nu se poate circula ca pe o adevarata autostrada, din simplul motiv ca au fost date in functiune fara a fi finalizate. EVZ trece in revista sapte mari probleme ale celor doua tronsoane de autostrada, inaugurate cu fast ieri de premierul Victor Ponta, ministrul Transporturilor Ovidiu Silaghi si fostul premier Calin Popescu Tariceanu, anunta EVZ.

Oslo. Un an de la masacru. 22 iulie 2011 a fost pentru Norvegia cea mai sangeroasa zi de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. In dupa-amiaza zilei de 22 iulie 2011, norvegianul de 32 de ani Anders Behring Breivik a plasat o bomba in centrul orasului Oslo, apoi a mers pe insula Utoya, unde a omorat 69 de tineri care se aflau intr-o tabara de vara. Bilantul atacului cu bomba si al asaltului armat este de 77 de morti si peste 200 de raniti. E cea mai mare tragedie pe care a cunoscut-o Norvegia de la al Doilea Razboi Mondial incoace. Totodata, este un semnal de alarma in evolutia societatilor democratice si o lectie despre cat de usor poate fi invins un sistem de securitate semi-adormit precum cel al Norvegiei, o tara unde nu se intampla niciodata nimic. Un tanar plin de frustrari, retras din viata sociala in lumea jocurilor video si a ideologiei anti-islamice, a pregatit de unul singur o apocalipsa. Ce a invatat Norvegia din asta? – intr-un reportaj de la fata locului, informeaza Adevarul.

Caragiale, artist talentat, jalnic afacerist. Caragiale – patron de restaurant la Buzau, pentru un an, intre 1894 – 1895. Faliment total! Bunurile scriitorului – un pian, o biblioteca, un sifonier – sunt scoase la licitatie in gradina publica, pentru stingerea datoriilor. Un episod care arata conditia materiala modesta a unui mare dramaturg roman. Un episod cu totul aparte din viata lui Caragiale se petrece in toamna anului 1895, intr-o gradina publica din orasul Buzau. Imaginati-va lume multa adunata si organizatorul manifestarii spunand celor prezenti ca are loc o licitatie. Eveniment cu totul special pentru un oras de provincie. Inegalabilul dramaturg Ion Luca Caragiale era de un an prezent in acest oras, unde isi deschisese un restaurant, in gara, scrie Romania Libera.