Prim-ministrul Andy Burnham a declarat miercuri că Marea Britanie ar trebui să ia în considerare diferite opțiuni pentru relația sa viitoare cu Uniunea Europeană, inclusiv, în ultimă instanță, reintegrarea în blocul comunitar, pe măsură ce își intensifică eforturile de a restabili legăturile cu Europa.
Într-un interviu acordat BBC, Burnham a spus că Marea Britanie ar trebui să analizeze diferite modele pentru relația sa pe termen lung cu Europa și să decidă care dintre acestea oferă cea mai bună cale de urmat.
Ce înseamnă asta însă? În noiembrie, un summit UE-Marea Britanie va oferi o oportunitate pentru mai multe discuții. Iar premierul a oferit mai multe variante de relație.
Variantele posibile
„Am putea rămâne așa cum suntem. Aceasta este cu siguranță o opțiune, dacă oamenii consideră că acesta este locul potrivit în care să rămânem”, a declarat Burnham pentru postul de televiziune.
„Am putea analiza ceea ce a spus George Osborne despre o uniune vamală. Am putea analiza ceea ce au spus Liberal-Democrații la conferința lor despre piața unică, sau am putea merge până la capăt”, a spus el.
Osborne, fost ministru conservator al finanțelor, a susținut că Marea Britanie ar trebui să urmărească o uniune vamală cu UE, în timp ce liberal-democrații au cerut ca Marea Britanie să se reintegreze în piața unică a blocului.
Burnham a afirmat că opțiunile ar trebui evaluate pe baza „a ceea ce este fezabil” și a avantajelor și dezavantajelor fiecăreia.
„Brexitul a adus mai mult rău decât bine”
Marea Britanie a votat în favoarea ieșirii din Uniunea Europeană în 2016, punând capăt unei perioade de peste patru decenii de apartenență la blocul comunitar și declanșând ani de turbulențe politice, guvernele succesive confruntându-se cu consecințele economice și diplomatice ale acelui vot.
Marți dimineață, Burnham a declarat că va profita de summitul din noiembrie dintre Marea Britanie și UE pentru a prezenta opțiunile privind relația pe termen lung a Marii Britanii cu blocul comunitar.
Burnham, care l-a înlocuit pe Keir Starmer în iulie, a declarat anterior că și-ar dori ca Marea Britanie să reintre în Uniunea Europeană încă din timpul vieții sale.
El a susținut că Marea Britanie nu își poate permite încă un deceniu de incertitudine în această privință.
„Sunt foarte clar și o voi spune fără menajamente: Brexit-ul a adus mai mult rău decât bine”, a afirmat el. „Așadar, întrebarea este: ce facem în această privință?”, a continuat el.
Ce spun sondajele. Vor britanicii să se întoarcă în UE?
Un sondaj realizat de YouGov în luna iunie a arătat că 55% dintre alegători susțin o nouă aderare la Uniunea Europeană, iar 34% se opun unei astfel de măsuri.
Când au fost întrebați separat în cadrul aceluiași sondaj, 59% s-au declarat în favoarea unor relații mai strânse cu blocul, care să nu implice readerarea deplină la acesta, la piața sa unică sau la uniunea vamală.
UE a salutat ideea unor relații mai strânse cu Marea Britanie pentru a consolida securitatea și apărarea, dar nu a stabilit obiective detaliate pentru summitul din noiembrie.
Eforturile lui Burnham de a realiza o alianță reformată cu UE sunt în concordanță cu cele ale predecesorului său, Keir Starmer, pe care l-a înlocuit în iulie, dar dorința de a găsi un consens îi va pune la încercare abilitățile politice într-o țară încă marcată de instabilitatea provocată de Brexit, scrie Reuters.
„Andy Burnham abia a devenit prim-ministru de cinci minute și deja încearcă să ne strecoare înapoi la Bruxelles pe ușa din spate”, a declarat Richard Tice, vicepreședinte al partidului Reform UK – cunoscut anterior sub numele de Partidul Brexit și condus de Nigel Farage.
„Reform UK nu va lăsa niciodată această trădare să rămână necontestată”, a spus acesta.
Sondajele de opinie recente au plasat Partidul Laburist cu un ușor avans față de Reform UK, în timp ce Partidul Conservator, principala forță de opoziție oficială, se află cu câteva puncte procentuale în urmă.
Un moment complicat
Demersul lui Burnham în favoarea unor legături mai strânse cu UE vine într-un moment în care amenințarea unui război de amploare în Europa și influența președintelui american Donald Trump asupra comerțului, cheltuielilor de apărare și geopoliticii în general remodelează alianțele la nivel mondial.
Trump a presat Europa să-și asume responsabilitatea și să suporte costurile pentru consolidarea capacității sale defensive în vederea descurajării Rusiei, utilizând în același timp în mod agresiv taxele vamale ca instrument de protejare și consolidare a economiei americane.
În acest context, Marea Britanie a încercat, fără succes, să adere la un program european colectiv de investiții în domeniul apărării și face presiuni asupra Bruxelles-ului pentru a fi inclusă într-un program mai amplu de producție intitulat „Made in Europe”.
10 ani de Brexit
Brexit-ul a afectat economia britanică, iar costurile s-au acumulat constant în ultimul deceniu, depășind cu mult orice beneficii, au afirmat economiștii, la zece ani de la votul care a pornit divorțul Marii Britanii de UE.
În același timp, Brexit-ul a declanșat un val de instabilitate politică: țara a ajuns acum la al șaptelea prim-ministru din ultimul deceniu.
Deceniul complicat care a urmat votului a făcut loc și unui regret tot mai bine conturat.
Într-un sondaj din vară, atunci când s-au împlinit cei zece ani, aproape jumătate dintre britanici au declarat că Brexit-ul decurge mai prost decât se așteptau.
Costul Brexitului este greu de estimat cu exactitate, având în vedere și celelalte crize din acest deceniu, printre care pandemia Covid-19, taxele impuse de președintele Donald Trump și războaiele din Ucraina și Iran.
Analiștii au făcut totuși calculele, iar rezultatele nu sunt chiar plăcute, pentru susținătorii Brexitului.
O economie mai mică
Marea Britanie nu a părăsit oficial UE decât la sfârșitul lunii ianuarie 2020, și chiar și atunci a existat o perioadă de tranziție de 11 luni.
Acest lucru a mascat efectele economice, deoarece regulile comerciale nu s-au schimbat fundamental decât în 2021, la patru ani și jumătate după vot.
Pandemia, criza energetică și alte evenimente au îngreunat munca economiștilor. Un studiu coordonat de Nicholas Bloom, profesor la Universitatea Stanford, a estimat totuși că Brexit-ul a redus produsul intern brut al Marii Britanii cu până la 8%, „impactul acumulându-se treptat în timp”, potrivit New York Times.
Deși alți economiști contestă metodologia acelui studiu, în linii mari aceștia sunt de acord că economia Marii Britanii este cu 4 până la 6% mai mică decât ar fi fost dacă țara ar fi rămas în Uniunea Europeană, ceea ce reprezintă o pierdere substanțială a producției.
Oficiul pentru Responsabilitate Bugetară, organismul independent de supraveghere fiscală al Marii Britanii, consideră că Brexit-ul va reduce cu 4% productivitatea pe termen lung a țării, care a rămas în urma celorlalte economii majore încă de la criza financiară globală.
Exporturile către UE s-au redus
Brexit-ul a redus exporturile de bunuri și servicii ale Marii Britanii către UE cu aproximativ 12%, iar importurile din blocul comunitar cu aproximativ 16%, potrivit Centrului pentru Reformă Europeană (CER), un grup de cercetare.
Exporturile britanice de produse agricole și alimentare au fost afectate în mod deosebit, înregistrând o scădere de aproape 30%, a constatat CER.
Pentru unii, controalele suplimentare la frontieră au făcut ca exportul de mărfuri să devină neviabil. Multe firme mici, în special, și-au redus eforturile de a atrage clienți europeni din cauza timpului și a costurilor suplimentare.
Comerțul cu servicii al Marii Britanii a înregistrat rezultate mai bune. Însă majoritatea economiștilor atribuie acest lucru pandemiei, când cererea de servicii a crescut brusc, în special cea pentru serviciile furnizate online.
Furnizorii de servicii bine-consolidați din Marea Britanie, inclusiv firmele de consultanță și cele juridice, au avut de câștigat.
Brexit-ul a permis Marii Britanii să semneze propriile acorduri comerciale, înlocuind acordurile stabilite de Uniunea Europeană. Însă, deși Marea Britanie a semnat de atunci 39 de acorduri comerciale care acoperă 72 de țări, acest lucru nu a compensat pierderile comerciale suferite în relația cu Uniunea Europeană.
În ciuda costurilor suplimentare și a obstacolelor introduse de Brexit, Europa rămâne, de departe, cel mai mare partener comercial al Marii Britanii, reprezentând peste 40% din comerțul său, o pondere doar puțin mai mică decât înainte de referendum.
Migrația
Unul dintre cele mai mari efecte a fost asupra migrației. În loc să reducă imigrația, așa cum au sugerat mulți dintre susținătorii Brexitului, s-a înregistrat un aflux mare de persoane din țări din afara Uniunii Europene.
Aceștia se confruntă cu cerințe diferite privind vizele și aduc cu ei competențe diferite, remodelând piața muncii.
Multe sectoare, precum cel al ospitalității, al procesării alimentelor și al sănătății și asistenței sociale, se confruntă cu costuri suplimentare și perturbări după ce și-au pierdut baza tradițională de forță de muncă.
