Tăcerea teilor

În fiecare an, în luna mai, văd repetându-se, iar și iar, aceeași scenă „sângeroasă” de-a lungul străzilor din București și, uneori, și în parcuri (mai rar decât pe stradă, ce-i drept, pentru că, în ultima vreme, prin parcuri există paznici).

Oamenii năvălesc asupra bieților tei, pentru că, din întâmplare, aceștia produc flori pentru ceai. Dacă singurul lucru pe care l-ar face ar fi să culeagă florile (deși chiar și acesta este contravenție potrivit art. 2 lit. a) din Anexa nr. 1 la H.C.G.M. București nr. 304/2009) ar fi oarecum de înțeles. Dar nu, nu se mulțumesc cu atât. De teamă să nu fie surprinși asupra faptului – durează să strângi florile unui copac întreg – se urcă cu rapiditate în tei, taie cu fierăstrăul sau rup cu picioarele toate crengile mai subțiri decât o mână de om, și le aruncă la baza copacilor unde altcineva smulge de pe ele la repezeală câte flori se poate, cu frunze, cu ramuri mici, le aruncă în saci și pleacă spre următoarea victimă.

În urma lor, teii vandalizați rămân schilodiți ca în fotografiile celebre ale câmpurilor de luptă din primul război mondial, victime tăcute ale nepăsării noastre generale față de ființele vii care produc oxigenul pe care îl respirăm.

Cu toate că la art. 2 lit. b) din Anexa nr. 1 la H.C.G.M. București nr. 304/2009 se prevede clar că este contravenție și se pedepsește cu amendă de la 50 la 100 lei – da, atât se consideră că valorează să distrugi viața unui copac – ruperea ramurilor arborilor și arbuștilor aflați de-a lungul aliniamentului stradal, nimeni nu face nimic în acest sens, pentru că altfel nu s-ar repeta actele de vandalism în fiecare an.

Cine are atribuția de sancționare? Potrivit art. 6 din H.C.G.M. București nr. 304/2009, oricare dintre următoarele autorități: Primarul General al Municipiului București și împuterniciții acestuia, Primarii sectoarelor 1-6 / împuterniciții acestora și Poliția locală.

Administrarea acestor spații cu arbori, inclusiv pe aliniamentul stradal intră în atribuțiile companiilor publice municipale/de sector sau ale administrațiilor domeniului public de sector. Dar angajații acestor entități vin doar să adune resturile carnagiului. Deși, o minimă coordonare a tuturor acestor companii/societăți/autorități, și o patrulare minimă a zonei în perioada de înflorire a teilor ar fi suficientă pentru a preîntâmpina distrugerea unor copaci pentru care a fost nevoie de 15-20 de ani ca să se dezvolte.

Timpul nu poate fi cumpărat cu bani, nu putem înlocui 15-20 de ani peste noapte. Fiecare tei mort înseamnă mai puțin oxigen în oraș, mai puțin parfum de flori și mai mult miros de combustibil ars. Când mai treceți pe stradă, pe lângă arbori, și vă întrebați de ce teii arată ca jumuliți, având crengi rupte și uscate deși alături de ei, platanii au alte specii, sunt falnici și viguroși, acum aveți răspunsul.

Un articol semnat de Veronica Dobozi (vdobozi@stoica-asociatii.ro), Partner, STOICA & Asociaţii.