Testele Starship nu mai sunt doar despre SpaceX sau ego-ul lui Elon Musk, ci despre menținerea superiorității SUA în explorarea spațială.

Starship a avut parte sâmbătă de un test reușit, în care racheta a supraviețuit mai mult timp decât în zborul precedent din 20 aprilie, dar timpul trece pentru SpaceX și mai rămnân o mulțime de probleme de rezolvat până când este programată aselenizarea din misiunea Artemis-3 (2025). Pentru că testele Starship nu mai sunt doar spre SpaceX sau ego-ul lui Elon Musk, ci despre menținerea superiorității Statelor Unite în explorarea spațială.

În urma lansării de sâmbătă, rampa de lansare de la Boca Chica din Texas pare mai puțin avariată decât în lansarea precedentă, Starship a depășit altitudinea de 140 km (deci a ajuns în spațiu), toate motoarele Raptor ale celor două trepte au funcționat perfect de această dată, a fost depășit zona critică cu presiune dinamică asupra structurii rachetei și separarea s-a derulat cu bine, chiar dacă mecanismul a fost unul nou: separare la cald, în care motoarele treptei secundare au fost activate înainte de separarea fizică dintre cele două trepte, probabil cea mai mare diferență față de primul zbor Starship.

Însă, au fost și probleme: treapta primară a explodat la scurt timp după separare și deocamdată nu este clar de ce a fost pierdută și treapta secundară. Chiar dacă aceasta ar fi continuat să zboare, având în vedere viteza și momentul în care motoarele și-ar fi terminat combustibilul, Starship nu ar fi avut suficientă viteză pentru a da un ocol Pământului, ci s-ar fi prăbușit în Oceanul Atlantic și nu pe cealaltă parte a planetei, deasupra insulelor Hawaii, așa cum era planul inițial.

Nu este clar în acest moment când va avea loc următorul test, dar SpaceX ar trebui să se grăbească, pentru că aselenizarea din misiunea Artemis-3 are nevoie de aproape 10-20 (numărul exact nu este unul cunoscut deocamdată) de lansări Starship, consecutive, fără cusur, care să realizeze cu succes și transferul de combustibil dintr-un Starship în altul, pe orbită. Mai mult, lansările Starship consecutive trebuie să aibă loc într-un interval scurt de timp, pentru că altfel combustibilul transportat pe orbită se evaporă.

Înainte de misiunea Artemis-3, SpaceX trebuie să execute și un zbor test, fără echipaj la bord, o cerință absolut rezonabilă a NASA. În plus, varianta Starship folosită pentru aselenizare este ușor diferită de cea testată în aceste zile la Boca Chica. Și transferul de combustibil pe orbită rămâne deocamdată o mare necunoscută, aspect care va trebui să fie testat de SpaceX în viitorul apropiat.

Pentru a avea un ritm ridicat al lansărilor Starship, SpaceX va folosi atât rampa de la Boca Chica, din Texas, dar și rampa de la centrul spațial Kennedy din Florida.

NASA ia în considerare și modificarea programului misiunilor Artemis, dacă vehiculul Starship lunar al SpaceX nu va fi gata la timp. Din acest motiv, a aprobat recent dezvoltarea unui lander selenar alternativ, proiectat și construit de un consorțiu format din mai multe companii, coordonate de Blue Origin. Acesta ar urma să fie folosit în misiunea Artemis-5, care deocamdată este programată pentru 2029. Sau 2030, dacă mai apar întârzieri în proiect, lucru deloc de neînchipuit având în vedere complexitatea unui astfel de proiect.

Însă dacă SpaceX nu va avea un lander lunar gata pentru misiunea Artemis-3 în 2025 și dacă NASA va folosi varianta de rezervă Blue Moon a companiei Blue Origin de care aminteam mai devreme, ajungem să discutăm despre întoarcerea unui echipaj pe Lună în jurul anului 2030. Mai trebuie să luăm în considerare și alte elemente, care încă nu sunt realizate, cum ar fi costumele de astronauți necesare în activitățile extravehiculare selenare. Or asta poate crea o problemă pentru Statele Unite, pentru că și China țintește anul 2030 pentru a trimite un echipaj pe suprafața Lunii.

Lansatorul supergreu Changzheng-9 (replica Chinei la racheta SLS americană) nu va fi gata la timp, motiv pentru care se lucrează intens în prezent la Changzheng-5G, o nouă rachetă, derivată din Changzheng-5, cel mai puternic lansator orbital chinezesc, care a fost folosit cu succes până acum de mai multe ori. Changzheng-5G va fi probabil testată pe orbita Pământului în 2027, ceea ce lasă suficient timp pentru o misiune spre Lună în 2030-2031. Nu știm care este progresul Chinei în ceea ce privește un lander selenar sau costume pentru activități extravehiculare, dar o aselenizare a unor taikonauți la începutul decadei următoare nu mai este ceva imposibil, așa cum părea cu câțiva ani în urmă.

Și așa ajungem spectatori într-o nouă cursă spațială spre Lună.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro