TIMELINE Noul val al presei: Tinerii independenti care-si spun povestile in tihna

Presa romaneasca de dupa ’89 a evoluat imprumutand din dinamica societatii civile. Daca primii ani de presa au fost marcati de oamenii care s-au maturizat intr-un sistem comunist, dupa anii 2000 am asistat la aparitia unui nou tip de jurnalist, unul de tip multimedia, capabil sa filmeze, sa fotografieze si sa scrie, fiind considerat un prototip al presei romanesti. Platformele infiintate de tineri entuziasti, cum ar fi „Decat o revista”, „Casa Jurnalistului”, „Rise Project” samd, au marcat moartea presei traditionale, si au deschis calea viitorului, a unui nou tip de jurnalism, cu informatie diseminata preponderent in mediul virtual: o presa scrisa de tineri, care sfideaza graba aparenta a generatiei lor crescute pe Facebook si isi aroga timpul sa scrie si sa citeasca istorisiri lungi, anchete de profunzime si reportaje la persoana intai, cum multi dintre cei putin mai batrani dintre cititori au si uitat ca au existat vreodata.

„Suntem in doliu, boule!” – suna titlul de pe CasaJurnalistului.ro, un fotoreportaj alb-negru despre protestele ce au urmat tragediei Colectiv. „Decat o Revista” suna, sucit, numele primei publicatii a noului val de jurnalism narativ, care in urma cu sase ani aparea cu o fotografie la fel de sucita pe prima pagina: un Dobrovolschi mufat la o priza-suzeta. „Am vorbit cu femeile din familia mea despre ce foloseau in loc de tampoane in Romania comunista”, suna un alt titlu, din Vice – titlu obraznic, dar mai revelator in privinta vietii in epoca trecuta, pentru publicul tanar, decat multe dintre marturiile precaute ale parintilor sau relatarile distante ale presarilor mai batrani.

Un nou tip de publicatii – tiparite si/sau online – se fac puternic auzite in ultima vreme. Sunt scrise, in general, de jurnalisti tineri, neafiliati si care nu se tem sa se abata de la canoanele meseriei.

Despre ce scriu ele? Despre razboiul din Donetk, de la fata locului. Despre violenta in familie – cu subiect, predicat, cazuri descrise la persoana intai si amplasate in context macro. Despre tarele comunismului. Despre #Colectiv si despre zidurile ridicate in calea imigrantilor la frontierele Europei. Despre #BrusselsLockdown. Despre mafia din Republica Moldova si increngaturile afacerilor dubioase de la noi.

Coincidenta sau nu, aceste publicatii au inceput sa apara in 2009, primul an de criza economica si anul in care, pe piata media din Romania, au inceput sa se inchida ziare, iar redactiile centrale au devenit tinta hartuirilor de tot felul.

Noii independenti nu au crescut cu televizorul unde, acum, ar putea vedea cetateni care-si curata in direct ceara din urechi sau unde, vorba slagarului, „ca sunet de fundal (…) trei destepti discuta ultimul scandal”. Ei au crescut cu Facebook si mediul online – principala cale de distribuire a muncii lor -, dar multora le place inca hartia tiparita, daca e tiparita cu folos.

Au aparut mai intai „de test”, dar experimentul a functionat si ei rezista. Iar efervescenta lor a atras multi dintre jurnalistii „tranzitiei” din anii 2000 – epoca „mogulilor” – si impreuna ingroasa tot mai mult randurile presei „nealiniate”, putina cata a mai ramas prin redactiile ceva mai vechi.

Isi scriu povestile in „colective”, „case” unde nu se aude nici Rapsodia Romana, nici monotonia vorbariei TV, ci remix-uri dub dupa Azur, orchestra de odinioara.

Tineri fiind si (inca) neatarnati de alte obligatii, pentru ei conteaza in primul rand, profesional vorbind, produsul jurnalistic: recent, un membru al unei astfel de asociatii de jurnalisti spunea, primind un premiu pentru anchetele sale, ca din asta traieste: „din premii”. E suficient?

Ce scriu ei poate fi – si este, intr-o oarecare masura, deocamdata – sustinut: prin fundatii, prin afilieri la retele si programe internationale, de catre companii care sprijina noul val al jurnalismului. Acum, cel mai adesea sunt sprijiniti prin premii – Superscrieri de la Fundatia Friends for Friends, Tanarul Jurnalist al Anului de la Freedom House, si prin programe corporate precum Scena 9 – noul „Hot Spot cultural al BRD – Manifestul tinerei generatii„.

Cine sunt si cum au aparut ei?

• 2009 – Primul an de criza economica. Incep sa se inchida ziare (Cotidianul, Ziua etc.), sute de jurnalisti sunt disponibilizati. Apar zeci de site-uri de presa mai mici sau mai mari care aglomereaza piata online; online-ul devine zona centrala de dezvoltare si pentru media traditionale, care incearca sa isi diversifice activitatea si in zona serviciilor si de e-commerce. Aveau sa intre in insolventa, in anii urmatori, Realitatea Media, Adevarul Holding, Mediafax Group, Prima TV, Intact Publishing etc. Se fac simtite primele probleme financiare majore la Televiziunea publica, actualmente aflata pe punctul sa nu-si mai poata desfasura activitatea. Investorii straini din presa, putini cati ramasesera, incep sa se retraga.
• Toamna 2009 – apare primul numar al „Decat o Revista”, titlu care incearca sa dovedeasca faptul ca presa scrisa are viitor si care „reflecta si explica, in cuvinte si imagini, ideile si obsesiile Romaniei de azi.” Editorii l-au lansat in ideea de experiment, neavand intentia sa continue proiectul. „Decat o Revista” apare si astazi, ajungand la editia #21.
• 2010-2011: Explozia Facebook in Romania – numarul utilizatorilor creste de la 0,5 milioane la 2,4 milioane. De atunci, a crescut constant, Facebook numarand, in noiembrie 2015, 8,2 milioane de conturi de utilizatori.
• 2011 – apare prima editie a premiilor Superscrieri, adresate jurnalismului narativ/autorilor de non-fictiune, celor care „prin forta scriiturii lor, prin originalitate, onestitate si curaj inca ne mai spun povestile care conteaza”. Noua generatie de jurnalisti s-a „abonat”, practic, de la inceput la aceste premii.
• 2011 – Apare comunitatea de ziaristi independenti Casa Jurnalistului, dedicata genurilor jurnalistice de profunzime si care se sustine din donatii si participarea la proiecte.
• 2012 – se lanseaza RISE Project, „comunitate de jurnalisti, programatori si activisti” dedicati anchetelor legate de crima organizata si coruptia din Romania si tarile din regiune.
• 2013 – In aceasta perioada s-a lansat si editia romaneasca a publicatiei Vice, „cel mai obraznic produs media”. HotNews.ro dezvolta proiecte independente pe teme mari precum dosarele de coruptie, infrastructura, achizitiile publice si se extinde in zona publicistica prin Contributors.ro.
• 2015: tot in proiecte online se coaguleaza, in 2015, noi echipe de jurnalisti independenti – se lanseaza PressOne.ro, Republica.ro, se relanseaza Euractiv.ro etc.

O initiativa a BRD