​TOP 5 Rele si Bune in viata autistilor. Interviu cu Ana Dragu. Tu cum te porti cu autistul din tine?

TOP 5 Rele si Bune in viata autistilor din Bistrita. Curajul Anei Dragu. Are un copil autist. A scris o carte despre.A intemeiat Fundatia Micul Print.Da, Ana Dragu de ziua internationala de constientizare a autismului. Lumea din Bistrita luata la microscop. Tu cum te porti cu autistul din tine?

Haute Culture: Rele?

Ana Dragu: Nu știu dacă cele mai rele dar sigur cele care mie mi s-au părut cumplit de relevante cu privire la gradul de înțelegere a autismului.

1. Un tânăr autist de 17 ani care se dădea in leagăn în parc a fost reținut de poliție și dus la secție. În fiecare dimineață tânărul autist rupea ușa apartamentului și fugea în parc, urmat de mama lui – de multe ori în pijama și șlapi – unde se urca pe un leagăn de pe care nu se dădea jos până la apusul soarelui. Nu deranja pe absolut nimeni, în afară de mama lui. Nu era violent, nu împingea copii, nu interacționa cu nimeni. Pur și simplu se dădea pe unul din numeroasele leagăne din parc. Un grup de părinți revoltați că leagănul e ocupat de tânărul asimilat automat nebunilor periculoși a chemat poliția care a încercat – și a și reușit cu oareșce forță declanșând evident o criză unde nu era nici o criză – să îl ducă la secție pe motiv că tulbură liniștea publică. A durat ceva să îi convingem că datul pe leagăn nu constituie o infracțiune la nici o vârstă. Polițiștii nu sunt informați despre cum trebuie să trateze persoanele cu tulburări de spectru autist.

2. Părinții unui preșcolar autist care la 5 ani scrie și citește s-au pocăit doar pentru a-și înscrie copilul la un liceu privat creștin, convinși fiind că acolo nu se înjură, copiii sunt mai civilizați si copilul va avea parte de un mediu suportiv. După o lună în care nu au primit numere de înregistrare la nici o adresă, părinții au fost informați că sponsorii liceului de elită nu îl acceptă. Tot pe cale orală. Refuzul copiilor la integrarea în învățământul de masă e o situație frecvent întâlnită în România.

3. Un tânăr elev autist care a învățat toată viața după o curiculă adaptată a aflat la scurt timp înainte de examenul de capacitate că subiectele nu se adaptează. Mama lui a plătit o cohortă de specialiști și meditatori care l-au chinuit intensiv până l-au adus la nivelul nefiresc la care să facă față unui examen neadaptat după ce 8 ani a învățat după curiculă adaptată. În România, deși copiii cu cerințe educative speciale au dreptul la curicule adaptate, conținutul examenelor și testărilor naționale NU se adaptează.

4. O profesoară cu copil autist care preda la o școală specială a fost băgată în depresie de colegii ei profesori care nu au ratat nici o ocazie pentru a-i spune: copilul tau e prea tâmpit pentru școala specială.

5. Acum o săptămână, un adolescent autist a făcut o criză în timpul căreia s-a tăiat la mână și i-a spart capul mamei lui. Cu mari eforturi a ajuns în criză la un spital din Bistrița-Năsăud. Acolo, a fost ținut cu forța de 6 angajați în timp ce i s-a aplicat un bandaj. Sedative probabil nu aveau că altfel nu îmi explic de ce a fost nevoie de imobilizare cu forța. Mama lui a fost trimisă cu capul în continuare spart acasă, într-un sat la câțiva km de Năsăud să aducă cerficatul de naștere. Cu copil cu tot, tot nesedat. A două zi, grație unui medic minunat de la Clinica de Psihiatrie Pediatricâ din Cluj, băiatul a fost internat la Cluj, sedat și s-a intervenit chirurgical pentru repararea REALĂ a rănii prin coasere. I s-a prescris tratament și a primit consiliere. Mama acestui băiat și multe alte mame de autiști e la rândul ei bolnavă. Nu se poate interna în spital pentru operație deoarece NU are cu cine să lase copilul.

Haute Culture: Chestii bune?

Ana Dragu: 1. O patroană de la o tavernă din oraș a primit în practică de specialitate un elev autist care învață la o scoală profesională. Fără comentarii, fără întrebări. Ba mai mult, a instruit și chelnerițele din restaurant cum să îl ajute. Și nici n-a fugit să se laude în ziare. Așa, firesc, pur și simplu.

2. Profesorii și elevii de la Liceul de Muzică Tudor Jarda care îl susțin necondiționat pe fiu-mi-o. S-a ajuns până acolo încât mă sună de la școală să îmi amintească să îi tai unghiile. Cel mai mișto a fost de 8 martie când m-a sunat de pe telefonul profesoarei de istorie să mă întrebe ce mărțișor din pungă să îi dea profesoarei de istorie. Sau ghiocel? Sau mărțișor? Asta e, n-am apucat să le etichetez.

3. Școala gimnazială nr. 4 din Bistrița care are cel mai mare număr de autiști integrați din România. Chiar și câte 3 într-o clasă. De la clasa pregătitoare până la clasa a VI-a, inclusiv absolvenți, profesorii de acolo fac minuni și reușesc sa NU discrimineze.

4. Doamna Camelia din orașul Bistrița s-a oferit să tundă autiști pe bază de programare, ca sa le ofere tot timpul și toată atenția necesare. Doamna Mariana de la Cârlionț a spus că nu i se pare normal ca toți copiii cu dizabilități să fie tunși la zero sau deloc. Vrea să le facă freze de staruri. Și le face.

5. Liceenii de la Colegiul Tehnic și-au deschis vreme de o săptămână o fabrică de bijuterii hand made în beneficiul copiilor cu autism. Nu, nu au confecționat trei felicitări urâte, pline de lipici, ci niște bijuterii demne de a fi purtate la Scala din Milano. Da, neards-ii din IT.PROGRAMUL DIN BISTRITA dedicat Zilei de 2 aprilie