Tornada roșie: consum aproape fără limite pentru cadourile de Crăciun care, posibil, nu sunt dorite sau pot ajunge la gunoi în câțiva ani

De la finalul lunii noiembrie și în luna decembrie până la Crăciun, când deschizi televizorul și dai de publicitate, auzi clopoței, culoarea roșie predomină și suntem încurajați să cumpărăm cadouri. Consumerism: cumpără, cumpără, cumpără și dă mai departe celor apropiați. Se mai poate numi și Tornada Roșie (vezi mai jos). Cei mai triști sunt cei săraci și nu ai cum să nu te întrebi ce gândesc ei când văd acele clipuri. Nu au bani decât pentru ziua de mâine, poate, iar unii nu-și permit nici măcar o ciocolată.

*Textul are la bază cartea „Scroogenomics: Why You Shouldn’t Buy Presents for the Holidays” de Joel Waldfogel.

Mall-urile sunt pline în apropierea Crăciunului: goana după cadouri

Mall-urile sunt pline în perioada de dinainte de „venirea” lui Moș Crăciun. Se cumpără de la haine, la tot felul de jucării, ori produse ce țin de IT, mai degrabă de jocuri video.

Joel Waldfogel spune în cartea „Scroogenomics: Why You Shouldn’t Buy Presents for the Holidays”: Tornada roșie este Moș Crăciun.

În ciuda sentimentului de căldură pe care îl trezește în copii, acela de dăruire, unii părinți ajung să se îndatoreze, folosind carduri de credit, doar pentru a îndeplini dorințele celor mici.

Este nevoie de puțină imaginație pentru a-ți da seama dacă copilul de 4 ani ar dori o păpușă sau o mașină de jucărie. Pe măsură ce copilul crește, devine din ce în cel mai greu să faci un cadou pe care să-l aprecieze. Copiii mai mari cer direct, poate, anumite haine la modă. Așa că adulții se simt obligați să le ia ceva, conform cărții citate.

Este mult mai complicat pentru unchii acelor copii. Ei trebuie să ghicească. Se interesează ce muzică ascultă, poate le verifică rețelele de socializare, cercelul din limbă poate însemna ceva? Alegerea este foarte complicată.

Dacă vrei să-i cumperi ceva bunicii, la fel, nu știi ce vrea.

Așadar, în foarte multe cazuri se ajunge în situația în care anumite cadouri să nu fie dorite de către cei care le primesc. Poate nu-i place bluza cumpărată, ori nu e produsul pe care și-l doreau de fapt, fiind dintr-o altă gamă. Da, se spune că intenția contează. Cel care le primește zâmbește și se preface bucuros de cadoul primit. Zâmbetul fals nu e întâlnit doar la adolescenți, ci și la cei maturi.

Dar e totuși bine să arunci banii pe un produs care poate, mai devreme sau mai târziu, va fi aruncat la gunoi?

Dacă ai cumpărat cadourile cu un card de credit?

Sunt două întrebări valide. A oferi cadouri a devenit o obligație de Crăciun, de aici și problema despre care scriem.

Diferența dintre valorile cadourilor

Joel Waldfogel are un exemplu în cartea sa, dar îl adaptăm puțin. Cineva ar fi pasionat de un anumit sport, să spunem că fotbal. O rudă a acelei persoane poate s-ar gândi să-i cumpere un suport de lumânare ca o minge de fotbal în miniatură. Costul: 10 dolari. Valoarea produsului: 0 dolari, minus un zâmbet forțat.

Un alt exemplu, dacă mergi într-un magazin și vezi o bluză care-ți place, la X lei, o cumperi pentru că tu crezi că valorează acea sumă. Dacă un apropiat se duce la același magazin dar ia aceeași bluză, dar altă culoare, și ți-o oferă, deși are același preț, pentru tine nu valorează atât, pentru că nu ți-o doreai pe acea culoare.

Joel Waldfogel explică mult mai detaliat, dar ajunge la concluzia că tranzacția practic a distrus valoarea produsului.

Vom vedea în perioada aceasta chiar articole în care sunt sugerate cadouri în funcție de vârstă, de sex etc. Cu alte cuvinte, se promovează consumerismul absurd.

Pe lângă cele de mai sus, să nu uităm de împachetarea cadoului. Cutie, hârtie, ori folie de pastic, toate ajung la gunoi.

Cei mai fericiți sunt comercianții, la fel ca de Black Friday, acum fac foarte mulți bani.

Este cash-ul mai bun decât un cadou ales de la un magazin?

Având în vedere cele de mai sus, răspunsul ar fi că da. Conform teoriilor din literatura economică cu privire la cadouri, ceea ce poate face cel mai bine o persoană, pe lângă orice valoare sentimentală pe care o transmite, este să dubleze alegerea și satisfacția beneficiarului, acesta din urmă având posibilitatea să cumpere ce-și dorește cu banii primiți.

Dacă două persoane sunt foarte apropiate, soț-soție, atunci își pot spune unul altuia ce-și doresc în cele mai mici detalii și să-și cumpere cadourile.

Oamenii nu sunt experți în luarea deciziilor perfecte și pot greși. În al doilea rând, chiar dacă se pricep să ia decizii bune, pot avea prea puține informații.

Altceva, care transcende numerarul, în special în familii, ar putea fi „permisiunea”. Presupunând că soția își cunoaște soțul, care își dorește un anumit produs, să spunem o consolă de jocuri. Dar l-a învățat bine, în sensul că nu e dispus să se răsfețe. Ce are el de fapt nevoie este „permisiune”. Chiar dacă împart același cont (în sensul gândirii comune la nivel de buget), soția îi oferă permisiunea pentru a cumpăra ce-și dorește. În schimb, și ea ar trebui să primească permisiunea să-și cumpere o cadă cu hidromasaj, de exemplu.

Crăciunul ne epuizează: despre ce ar trebui să fie vorba, de fapt

Sărbătorile însemnau liniște, reflecție și sărbătoare, care acum mai degrabă ne epuizează decât să ne ridice. Dacă te simți vreodată prins/prinsă în capcana cheltuielilor (shopping), pregătiri frenetice etc., nu ești singur/singură, spunea organizația New American Dream.

„Crăciunul este sărbătorit astăzi mai mult ca o frenezie a vânzărilor decât ca cea mai importantă naștere din istorie. Din păcate, creștinii sunt susceptibili de această mentalitate comercială și prea mulți au compromis mesajul dăruirii”, spunea CEO-ul Crown, Howard Dayton.

Tot el: Adesea, de Crăciun oferim cadouri inutile, pentru că asta așteaptă lumea de la noi și ne simțim vinovați dacă nu o facem. Și cu cât de apropiem de Crăciun, crește presiunea de a le oferi aceste cadouri inutile și ne simțim deprimați și nedemni dacă nu le putem oferi.

O întrebare pe care ar trebui să și-o pună lumea: Ar încerca Iisus să se distanțeze de Moș Crăciun?

În încheiere, poate că a dărui de Crăciun ar trebui să însemne ajutor celor nevoiași. Înainte de pandemie, Statistica a numărat 4,6 milioane de români considerați săraci. În pandemie, numărul lor s-a redus la 4,5 milioane, dar trebuie precizat că populația României a scăzut între 2020 și 2019 cu tot pe-atâția oameni.

Poate un cadou frumos de oferit celor dragi este o donație în numele lor către o persoană sau un ONG care are grijă săraci, ori de animalele fără stăpân. Până la urmă, poate despre asta ar trebui să fie Crăciunul: să ajuți o viață sau mai multe dacă poți.