Traian Ungureanu si familia Ceausescu

Cu cit ati fi platit o evadare din lagar? Ce ati fi facut ca sa ajungeti dincolo de Cortina de Fier? Sa treceti in lumea libera? Traian Ungureanu a avut raspunsul lui.

Cel care sta ore in sir la pinda sa nu-l vada granicerul, iar apoi se tiraste prin canalul cu noroi nu are drept scop tiritul prin noroi. Nu o face pentru ca-i place, stie ca e prima si ultima data cind se va rostogoli in locul acela. Gindul ca scapa din captivitate il face sa treaca peste orice. Tiritul prin noroi este pretul de moment al libertatii. La fel cum cel care trece Dunarea cu straiele si actele intr-o punga legata deasupra capului nu o face de placere, nu vrea performanta sportiva. E biletul platit in numele libertatii.

Traian Ungureanu nu s-a tirit prin canalele cu noroi de la frontiera, nu a stat inchis in boxele unei formatii sa insele vigilenta granicerilor si nici nu a calarit o butelie de oxigen pina pe celalalt mal al Dunarii. Nu putea face toate astea, nu avea datele pentru asa ceva. Ca sa plece in strainatate definitiv, Traian Ungureanu a semnat o ampla pagina omagiala. Acesta a fost biletul lui. Si am fost alaturi de el cind l-a platit.

Am fost coleg cu Traian Ungureanu la „Viata studenteasca“ si „Amfiteatru“, imparteam acelasi birou eu, el si Dan Pavel. Eram cei mai noi veniti in redactie si de asta faceam muncile de jos, serviciul in tipografie, ca pe vremea aceea ziarele se turnau in plumb, iar corectura nu se facea pe desktop, ci cu creionul, pe spalturi. Intre noi s-a legat un fel de prietenie, stateam destul de mult impreuna, aveam cam aceleasi lecturi, frecventam cercuri apropiate de prieteni. Stiam ca, de la un moment dat, Traian a avut motive personale importante sa vrea sa ajunga in Germania. Nu voi intra in detaliile vietii sale personale, nu e cazul, nu sint un paparazzo al trecutului!

Intr-o zi am vazut direct in revista (nu fusesem prin tipografie la numarul ala) un amplu text pe paginile din mijloc despre Epoca Nicolae Ceausescu semnat de Traian Ungureanu. Am ramas socat, era primul text de acest fel semnat de el. I-am spus, cu o unda de ironie in glas: „Frumos text!“. El s-a uitat la mine intr-un anume fel si a mormait ceva. Nu mi-am explicat gestul, nu l-am descusut sa aflu de ce avea nevoie de un asemenea omagiu. Stiu ca, dupa niste texte de la sport, in legatura cu echipa Victoria, a Securitatii, a avut niste reprosuri superioare. Iar redactorului-sef i-a fost luat carnetul auto, daca imi amintesc bine! M-am gindit la tot ce poate fi mai rau. Dar nu am adincit discutia. Stiam ca Traian, ca si mine, ca si Radu G. Teposu, s-a eschivat bine de la textele omagiale, de la osanalele vremii. Oricum erau doritori in redactie, nu ducea lipsa revista de astfel de texte! La foarte scurta vreme dupa aceea, la doua-trei saptamini, Traian Ungureanu a devenit foarte agitat. Eram de serviciu in tipografie, simbata, toti cei trei colegi de birou, si am aflat, de la Traian, ca va pleca in delegatie, ca ziarist, insotind fotbalistii din echipa olimpica in Germania! Aha, de aia semnase Traian textul, mi-am spus. Culmea e ca, spre deosebire de alti ziaristi, lui Traian nu i s-a platit avionul si era foarte agitat sa se imprumute pentru bilet, a apelat la o matusa. Ne-am despartit pe scarile de la „Informatia Bucurestiului“, unde aveam tipografia.

I-am spus, jumatate in gluma, jumatate in serios: „Traiane, daca ajungi la Europa Libera, la BBC, sa le spui ca-i ascultam!“. Traian s-a inrosit, s-a fisticit si mi-a spus destul de tare: „Esti nebun, cum sa nu ma mai intorc?!“. Cred ca se temea sa nu i se anuleze calatoria in ultimul moment. Dar de intors nu s-a mai intors si sper ca a transmis mesajul la Europa Libera si la BBC, unde a ajuns!

Iar infamantul text care a iesit acum la suprafata, semnat de Traian, nu a putut fi folosit de regim. Era deja textul unui autor trecut la index!

Si mai e ceva. Traian nu a semnat acel text pentru privilegiile vremii, pentru avansare, ci pentru a pleca. Daca toti laudatorii lui Ceausescu ar fi procedat ca Traian si ar fi plecat din tara dupa primele texte, Romania ar fi aratat astazi altfel.

Integral in Cotidianul.