Tranzacții complexe între companiile din grup, risc de ajustare a prețurilor de transfer? Există o soluție oferită chiar de autorități

Prețurile de transfer ridică frecvent probleme considerabile în cazul controalelor fiscale și se soldează în multe instanțe cu ajustări ale cheltuielilor sau ale veniturilor înregistrate în relațiile cu părțile afiliate și, implicit, cu obligații de plată suplimentare. Din acest motiv, companiile își doresc să crească certitudinea impunerii. Acordul de preț în avans (APA) este un instrument util din această perspectivă, în special pentru companiile care derulează tranzacții cu grad ridicat de complexitate și/sau materialitate.

Fiind o înțelegere cu autoritățile fiscale, respectiv un document opozabil și obligatoriu față de acestea, APA are ca principal avantaj evitarea riscului de ajustare a prețurilor de transfer în cadrul inspecțiilor fiscale. Un alt beneficiu pentru contribuabili este acela că, odată obținut APA, nu mai există obligația de a realiza dosarul de prețuri de transfer pentru tranzacțiile acoperite de acesta. De asemenea, având în vedere că, în cazul în care o autoritate fiscală dintr-o anumită jurisdicție contestă politica prețurilor de transfer practicată, apare riscul dublei impuneri pentru grupul multinațional, prin APA companiile pot elimina complet riscul dublei impuneri, aplicând soluții de APA bilateral sau multilateral.

Din punct de vedere al autorităților fiscale, APA reprezintă o metodă eficientă de conformare voluntară la plata obligațiilor fiscale. Evident că procesul de emitere a acestuia este laborios și implică resurse din partea administrației. Observăm, totuși, că în anul care a trecut autoritățile au validat 5 astfel de acorduri, după ce în 2016 emiseseră unul, conform datelor publicate de instituție. Aceleași surse informează că se află în curs de soluționare alte 25 de cereri privind emiterea de APA, din care 14 cereri vizează emiterea de APA unilaterale si 11 cereri vizează emiterea de APA bilaterale (cu administrațiile fiscale din Germania, Elveția, Grecia, Luxemburg și Suedia).

Datele indică pe de o parte interesul în creștere al contribuabililor de a se conforma voluntar cu cerințele legale de prețuri de transfer, dar și dorința naturală a acestora de a activa într-un cadru predictibil. Pe de altă parte, arată că autoritățile au mai multă deschidere în sprijinirea contribuabililor și încearcă să accelereze ritmul în care se emit acordurile chiar dacă procesul în sine este unul perfectibil cel puțin din perspectiva elementelor de timp.

Cum se emite acordul?

Contribuabilii trebuie să depună o documentație pe care autoritățile o analizează, urmând să emită APA contra unui cost care diferă în funcție de categoria contribuabilului sau valoarea tranzacțiilor ce urmează a fi realizate. Acordul va determina prețurile de transfer pe care le va utiliza contribuabilul într-o anumită perioadă (de 5 ani, dar care poate fi prelungită o dată sau de mai multe ori) pentru tranzacțiile între persoane afiliate.

APA poate fi unilateral (cu administrația fiscală din România), bilateral (cu administrația fiscală din România și dintr-un alt stat) sau multilateral (cu administrația fiscală din România și mai multe state). APA bilaterale și multilaterale se pot încheia doar pentru tranzacții cu părți afiliate din state cu care România are încheiate convenții pentru evitarea dublei impuneri. Termenele pentru obținerea APA sunt de 12 luni dacă este unilateral, respectiv de 18 luni dacă este bilateral sau multilateral.

Acordul se emite pentru anumite tipuri de tranzacții și/sau contracte încheiate cu părți afiliate, neacoperind toate tranzacțiile realizate de contribuabil și se aplică de la data depunerii cererii, nu de la data emiterii, fiind valabil doar pentru tranzacțiile viitoare.

Concluzionând, funcționarea și mai bună a acestui instrument de siguranță și planificare fiscală este de dorit, având în vedere că de pe urma implementării unui astfel de instrument se generează o reducere atât a costurilor de conformare ale contribuabililor, cât și ale administrației pentru verificarea acestora.

Un articol scris de Bogdan Barbu, Director, Deloitte România