Trei luni de vacanță, sute de decizii pe zi. De ce părinții ajung epuizați înainte de începutul școlii
M-am săturat de vacanță! Am spus-o cu voce tare și, imediat, am simțit nevoia să explic: nu de copil, firește. De vacanță. De trei luni în care diminețile încep cu „Ce facem azi?”, iar serile se încheie cu promisiunea că mâine vom face ceva mai interesant. M-am săturat să tot jonglez cu programul copiilor, cu munca, taberele, excursiile și tot felul de activități de sezon.
Aștept școala. Nu neapărat festivitatea, nici traficul de la prima oră, nici mesajele de pe grupul părinților. Aștept ziua în care nu va mai trebui să inventez „ceva nou” pentru a umple timpul copilului meu. Și totuși, numai când spun asta mă încearcă vinovăția. A fost o vară frumoasă. Cum să vreau să se termine?
În iunie vrem vacanță. În august vrem „program”
La începutul verii ne bucurăm că scăpăm de trezitul devreme, de teme, de grija pachețelului și a drumurilor de la școală la afterschool.
„O să avem timp pentru noi”, ne promitem când vine vacanța. Copiii se vor odihni, se vor juca, se vor plictisi sănătos, poate chiar vor citi de bunăvoie. Iar noi vom fi părinții aceia relaxați care nu mai spun din cinci în cinci minute „Hai, că întârziem!”.
Prin august, copilul s-a odihnit. S-a jucat. S-a plictisit cu folos. A stat la ecrane mai mult decât plănuisem, a mâncat la ore aproximative și a întrebat „Ce facem azi?” cu perseverența unui funcționar care așteaptă să-i depui dosarul complet. Noi, în schimb, n-am intrat niciodată cu adevărat în vacanță.
Citește continuarea articolului AICI.