Trei scenarii. Cum ar fi cu Ucraina în UE?

La cum stau lucrurile acum în Ucraina, ele pot evolua în câteva direcţii. Văd posibile trei scenarii mari şi late.

1. Optimist

Ofensiva militară rusă se împotmoleşte, balanţa de forţe se echilibrează încet-încet pe măsură ce trec săptămânile, Vestul rămâne unitar şi sprijină tot mai eficient Ucraina, în feluri care se văd (transporturile de muniţie şi armament) sau nu prea se văd (cybersecurity+, informaţii etc). Odesa rămâne neocupată de ruşi, apoi trupele invadatoare sunt împinse înapoi spre Crimeea, la vechea linie de separaţie. Pe valul uriaş de simpatie şi în urma presiunii morale, UE improvizează o cale rapidă de accedere a Kievului la statutul de stat candidat şi, simbolic, începe negocierile de aderare pe capitole undeva spre finalul lui 2022 (Eventual, cu puţin noroc, intră şi Moldova la pachet aici, în entuziasmul general). Se găseşte o cale de a salva onoarea Rusiei şi se trece la de-escaladare, fără a se admite asta explicit în memorandumul semnat între Kiev şi Moscova, garantat de marile puteri occidentale şi China. Linia de separare din Donbass şi cea din Crimeea devin graniţe de facto, fără a fi recunoscute de puterea de la Kiev, dar cu gentlemen’s agreement că nimeni nu le mai contestă prin conflict militar. Putin e înlocuit ulterior la putere cu un alt silovik, care să asigure continuitatea grupului – sau nu e înlocuit. Doi-trei dintre cei mai războinici din cercul interior al Kremlinului sunt traşi pe linie moartă (Patruşev, Şoigu). Ucraina avansează în anii următori cu negocierile şi devine un mare Cipru de sud.

2. Pesimist

Ofensiva militară rusă se împotmoleşte pe moment, balanţa de forţe ameninţă să se echilibreze deoarece Vestul rămâne unitar şi sprijină Ucraina, în feluri care se văd (transporturile de muniţie şi armament) sau nu prea se văd (cybersecurity+, informaţii etc). Cu toate acestea Rusia nu poate admite o înfrângere şi aruncă tot mai multe resurse în joc, chiar dacă ele sunt ineficient folosite şi prost coordonate. Propaganda internă cu reverberaţii în afară devine tot mai stridentă şi eficientă în a crea o bulă de opinie auto-suficientă şi un sistem de internet suveran. Societatea rusă, ca de atâtea ori în trecut, se dovedeşte capabilă să îndure suferinţe inimaginabile (şi în mare parte inutile) pentru oricine trăieşte în democraţie, fără a putea dărâma sistemul politic. Ca atare, în ciuda sărăcirii accentuate şi a izolării de restul lumii, situaţia se cronicizează şi capătă stabilitate pe decenii înainte. Unii fug din Rusia, dar şi asta devine o aventură tot mai problematică. Ucraina e finalmente ocupată în mare parte, după un conflict lung şi confuz, cu perioade de acalmie urmate de intensificări, întins pe tot anul 2022. La Kiev e instalat un regim marionetă precum cel de la Minsk, în care autorităţile naţionale asigură faţada instituţională iar deciziile importante sunt luate de Consiliul de Securitate al Federaţiei Ruse şi transmise pentru aplicare prin intermediul ambasadei şi al personalului militar. În plan diplomatic, Rusia continuă exact acelaşi discurs revanşist ca înainte de invazia din februarie 2022, acuzând că în porţiuni necontrolate din Ucraina de Vest occidentalii sprijină forţe naţionaliste şi guvernul din exil etc. Obiectivul militar de a uni pe uscat regiunile din est cu peninsula Crimeea e realizat, dar cuceririle teritoriale nu sunt recunoscute de nimeni. Naraţiunea patriotică “apărăm de americani şi nazişti Novorossia istorică” devine principalul vector al discursului politic intern în Federaţia Rusă, pe baza căruia se selectează actorii politici acceptaţi de Kremlin şi cu care se merge în campanii electorale (aranjate). Ucraina se transformă cu totul într-un conflict îngheţat – un mare Donbass – deoarece Rusia nu poate rezolva probleme, nici măcar pentru sine însăşi, dar le poate crea şi întreţine indefinit.

3. Realist

Ofensiva militară rusă se împotmoleşte, balanţa de forţe se echilibrează pe măsură ce trec săptămânile iar Vestul rămâne unitar şi sprijină tot mai eficient Ucraina, astfel încât Rusia nu poate avansa mai departe decât unde se afla în ziua de 11 martie 2022. În acelaşi timp, prin investiţii supraomeneşti de efort şi resurse, care sărăcesc şi izolează societatea rusă de resul lumii, Moscova reuşeşte să reziste pe acestă nouă linie de demarcaţie indefinit, creând un Donbass şi o Crimee ceva mai mari, dar cam atât. Restul Ucrainei rămâne neocupată, cu un guvern ales democratic şi profund ostilă Moscovei, după conflictul sângeros din 2022. Se semnează un acord de pace prin care Ucraina renunţă permanent la aspiraţia de a fi membru NATO; paragrafele referitoare la UE din acest acord sunt mult mai imprecise şi interpretabile diferit de cele două părţi. Conflictul cu Rusia îngheaţă în acestă stare de stabilitate relativă, punctată periodic cu avertismente din partea Rusiei că fondurile primite de la occidentali sunt folosite în scopuri militare iar rusofonii din Ucraina sunt abuzaţi.

Pe valul uriaş de simpatie şi în urma presiunii morale, Parlamentul European se declară în favoarea accederii Kievului la statutul de stat candidat; se discută de o posibilă începere a negocierilor de aderare pe capitole, probabil în unu-doi ani, după evaluări şi reforme suplimentare. Câţiva şefi de stat, de exemplu Mark Rutte, declară însă că există multe dificultăţi practice iar acest calendar e nerealist. Comisia pune totuşi la punct un pachet consistent de asistenţă financiară pentru Ucraina, printr-un mecanism special şi condiţionări de tip MCV.

În alegerile din 2024 partidele şi candidaţii concurează în principal pe platforme patriotice, deoarece electoratul a devenit unul din cele mai anti-Kremlin din Europa, şi încearcă să se prezinte în cea mai bună lumină în raporturile cu UE. Cei de la putere fac campanie cu “banii pe care i-am adus de la Bruxelles”; ceilalţi îi atacă pentru că nu au reuşit să obţină sume per capita comparabile cu ale Poloniei şi României, care n-au avut de dus un război direct cu ruşii. Ţara face progrese în relaţia cu UE pe domeniile comerţ şi circulaţie a forţei de muncă, însă reformele pe stat de drept şi justiţie întârzie, blocate ca şi înainte de invazia din 2022 de grupurile de interese conservatoare din magistratură şi de corupţia din politică.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro