Skip to content

Uleiul fantomă: 800 de tone care n-au fost livrate niciodată, dar pentru care statul urma să plătească 880.000 de lei

Patru facturi, 800 de tone de ulei vegetal și o cerere de rambursare a TVA. La două zile după ce statul a fost rugat să plătească, marfa a dispărut de pe hârtie.

Pe hârtie, tranzacția arăta impecabil. O firmă din județul Bacău, care trăiește din colectarea și valorificarea deșeurilor nepericuloase – în principal a uleiurilor uzate –, a cumpărat în vara lui 2026 o cantitate de 800 de tone de ulei vegetal pentru uz tehnic. Patru facturi, peste 5 milioane de lei cu TVA cu tot. În realitate, potrivit Agenției Naționale de Administrare Fiscală, uleiul nu a ajuns nicăieri. Nu a fost livrat, nu a fost plătit, iar facturile au fost anulate imediat după ce își făcuseră treaba.

Cum funcționează rambursarea, pe scurt

În principiu, TVA nu este un cost pentru firme. O companie plătește TVA furnizorilor când cumpără și încasează TVA de la clienți când vinde. Periodic, face socoteala: dacă a încasat mai mult decât a plătit, diferența merge la stat. Dacă a plătit mai mult – de pildă, pentru că a făcut achiziții mari –, statul îi datorează bani și i-i poate rambursa. Dreptul firmei de a scădea TVA-ul plătit la achiziții se numește, în limbaj fiscal, „drept de deducere”.

Aici stă și vulnerabilitatea sistemului. Fiecare factură de achiziție mărește suma pe care firma o poate cere înapoi de la buget. O achiziție care există doar pe hârtie produce, așadar, o pretenție la bani cât se poate de reali.

Cronologia: două zile

Firma din Bacău a cerut rambursarea unui TVA de aproximativ 3,94 milioane de lei, aferent deconturilor pentru iunie și iulie 2026. În decontul pe iulie, a dedus TVA-ul din cele patru facturi pentru uleiul vegetal.

Apoi, la numai două zile după ce a solicitat rambursarea, toate cele patru facturi au fost stornate integral – adică anulate contabil, ca și cum tranzacția nu ar fi avut loc. Inspectorii au mai constatat că facturile nu fuseseră achitate. Iar reprezentantul societății a explicat el însuși că operațiunile consemnate în facturi nu s-au concretizat în livrări efective de bunuri.

Concluzia Direcției Generale Antifraudă Fiscală: firma și-a exercitat nejustificat dreptul de deducere pentru 879.719 lei. Altfel spus, aproape 880.000 de lei pe care bugetul nu îi datora.

De ce nu a mai mers

Detaliul care a făcut diferența ține de infrastructură. Facturile dintre firme trec astăzi prin RO e-Factura, sistemul electronic al ANAF. Fiscul nu mai depinde doar de dosarele pe care i le pune firma pe masă: vede facturile emise – și le vede inclusiv pe cele stornate. Inspectorii au pus față în față documentele contabile ale societății cu datele din sistem, iar povestea celor 800 de tone nu a rezistat comparației.

ANAF trage din caz o lecție formulată sec: cererile de rambursare trebuie verificate prin prisma realității operațiunilor economice, iar datele din contabilitate trebuie corelate cu cele din sistemele informatice fiscale.

Miza mai mare

Pentru cine nu are de-a face cu deconturi de TVA, cazul pare mărunt: o firmă, patru facturi, sub un milion de lei. El ilustrează însă una dintre cele mai vechi răni ale finanțelor publice românești. În cel mai recent raport al Comisiei Europene pe acest subiect, publicat în decembrie 2025, România are cel mai mare decalaj din UE între TVA-ul care ar trebui încasat și cel încasat efectiv – estimat la circa 30%. Aproape unul din trei lei de TVA nu ajunge, așadar, la buget.

O parte din acest gol se scurge exact pe asemenea căi: nu prin evaziunea spectaculoasă din filme, ci prin facturi care apar la momentul potrivit și dispar la fel de discret.