Ultimele zile de comunism

Sint disperati. Dupa publicarea stenogramelor inteleg ca li se transmite sa paraseasca scena. Definitiv, de data aceasta.

Chiar daca ar cistiga alegerile, chiar daca le-ar pierde, cine ar mai putea sta cu ei la masa dupa ce a fost devoalat modul in care un popor a fost luat ostatic de o gasca? Cine ar mai face aranjamente strategice, lobby pentru ei, daca ei s-au dovedit atit de vulnerabili, si stenogramele discutiilor de taina s-au scurs in presa? Daca el vorbea in gura mare despre toate interventiile pe la Blair

sau Berlusconi, la Delegatia Permanenta compusa din vreo douazeci de “baieti” sau la Biroul Executiv, unde “baieti” erau peste 100?

Sint disperati.

Chiar inainte de alegeri, cam pe cind aranjasera ei sa se inchida negocierile cu Romania si sa deschida sticlele de sampanie alaturi de Verheugen, ei bine, cu doar citeva zile inainte de scrutin a fost dezvaluita modalitatea prin care ei au transformat justitia intr-o cirpa, prin care si-au cumparat sprijinul unor cancelarii occidentale si al unor birocrati de la Bruxelles (pe care si asa ii

trageau pe sfoara), modul in care au cumparat majoritatea ziarelor si televiziunilor si i-au tocmit pe jurnalisti sa scrie la comanda.

Sint disperati. Au ajuns sa fure tirajele ziarelor. Sute de mii de ziare si reviste care nu li s-au supus au fost luate de oamenii puterii dupa publicarea stenogramelor. Nu au mai ajuns la cititori. Vor sa ne tina in intuneric. Televiziunile sint mai controlate decit oricind. Ca pe vremea lui Ceausescu. Toate acestea, spre stupefactia zecilor de jurnalisti straini veniti acum in Romania.

Sint disperati. Ii mituiesc pe pensionari cu 150.000 de lei, cafea si bomboane si spun ca nu este mita. Se folosesc de institutiile statului ca de organizatii de partid. Armata le pune la dispozitie corturi. Inspectorii scolari ii convoaca pe profesori la intilniri cu candidatii PSD+PUR. Zeci de dascali ne-au marturisit umilinta prin care au trecut. Si-au amintit de Ceausescu.

Dar nici unul nu a vrut sa-si dea numele. Studentilor din Regie li s-au promis bani ca sa voteze de mai multe ori cu PSD. Iarasi, nici unul nu a vrut sa-si dea numele. Le e frica. In doar patru ani, Partidul a bagat din nou frica in oameni.

Sint disperati. “Premierul” Geoana e disparut din peisaj de doua zile, dupa publicarea primului set de stenograme. Iliescu a plecat in Burkina Faso. Cica acolo, in Africa, ar urma sa fie inscaunat lider al francofoniei (al rusofoniei era mai potrivit, remarca un coleg mai hitru). E suficient sa privesti chipul pamintiu al lui Nastase ca sa intuiesti ca e constient ca nu are prea multe optiuni.

Sint disperati. Ucraina ii jeneaza. E prea aproape. Prea seamana. Poate se gindesc ca ar trebui sa interzica televiziunilor sa mai dea stiri de la Kiev. Citeva similitudini sint socante. Acolo, ca si la noi, comunistii folosesc discretionar institutiile statului. Si sint imbracati in albastru.

Opozitia, pe strazile Kievului dupa ce alegerile au fost trucate, are – ca si la noi – culoarea portocalie.

Acesta nu este comportamentul unui partid sigur pe el, care ar conduce lejer in sondaje. E comportamentul unui grup de disperati. Noi ii putem trimite miine, definitiv, in istorie, daca dorim ca acestea sa fie ultimele zile traite sub comunism.