Un an irosit (de Cristian Pirvulescu)

Odata obiectivul atins, conflictul politic intern a acoperit cu zgomotul sau asurzitor totul. In acest vacarm, „Oda bucuriei“ nu avea cum sa se mai auda. Si, de altfel, nici nu existau urechi exersate pentru a-i percepe sensul. Inca din ianuarie, la doar citeva zile dupa aderare, incepea intempestiv scandalul „biletelelor“ care a dat nu doar directia, ci si intensitatea razboiului politic romano-roman. Dupa un an, trupele stau tot cu arma la picior, gata de lupta.

Paradoxal, in 2007 am fost mai departe de Europa decit am fost in anii precedenti. Caci Europa nu e doar un loc geografic, nici macar o simpla piata, ci o stare de spirit. Iar acest mod de viata si de gindire fondat pe valori fundamentale este strain politicienilor dimboviteni. Consecintele nu aveau cum sa nu se vada: Romania a devenit mai intii o curiozitate, mai apoi o deceptie. Si, daca in 2007 situatia Poloniei gemenilor Kaczynski – Lech, presedintele, si cu atit mai mult Jaroslaw, fostul prim-ministru, fiind considerati nu doar antieuropeni, ci de-a dreptul antidemocrati – crea mai multe probleme UE, iar criza belgiana si tratatul institutional preocupau in mai mare masura liderii europeni, in 2008 lucrurile se vor schimba.

Deficitul democratic polonez nu mai este atit de evident dupa alegerile legislative din octombrie 2007 si dupa victoria clara a liberalilor proeuropeni din Platforma civica. Iar Tratatul de la Lisabona a fost semnat si ar putea fi repede ratificat. Cum in Belgia se prefigureaza o solutie de compromis, Romania are toate sansele de a deveni anul viitor problema Europei.

De la „biletelele“ buclucase pina la suspendarea presedintelui, de la dezmembrarea Aliantei D.A. si scoaterea PD de la guvernare pina la alegerile europene, de la referendumul din 19 mai la cel din 25 noiembrie, viata politica romaneasca a stat sub semnul neintelegerilor, improvizatiei si al beligerantei. Pacea politica nu pare un obiectiv prioritar pentru politicienii romani, iar societatea, ca si economia se resimt dupa inca un an de divergente radicale si conflicte interminabile. Tentatia majoritara, dublata de lupta pentru controlul total al puterii, e un lux pe care Romania nu si-l poate permite.

Concentrind toate resursele si eforturile spre obiective politice neinsemnate, politicienii romani din toate taberele au desconsiderat societatea romaneasca. Aceasta a reactionat normal, retragindu-se din fata unei agresiuni al carei sens nu il poate patrunde. Poate ca oamenii politici sint mai antrenati pentru razboi decit soldatii, pentru ca, spre deosebire de militarii care doar se antreneaza, dar participa rar la operatiuni de lupta, politicienii exerseaza zilnic conflictul, insa societatea romaneasca este deja epuizata. E ceea ce doresc unii dintre competitori, pentru ca romanii, dezgustati de politica, sa se „predea“ celor ce se potrivesc cel mai bine schemei mitologice dominante, „haiducilor“ politici care tin cu poporul.

Jocul de-a populismul, dublat de desconsiderarea regulilor democratice si a institutiilor statului de drept, practicat fara talent, dar ciclic, din 1989 incoace, a plasat Romania in afara Europei. Si tocmai cind devenisem formal europeni si aveam sansa de a ne racorda, in sfirsit, universului comunitar am mai irosit un an. Pina cind?

Cotidianul