Un eminent sociolog european a gresit adresa! (de Tom Gallagher)

Dupa recenta sa tentativa de formare a unei aliante parlamentare impreuna cu extremistii Partidului Romania Mare, Mircea Geoana se dovedeste acum profund preocupat de depistarea altor modalitati de sustinere a social-democratilor sai.

A realizat, in cele din urma, ca lupta dusa in plan ideatic nu poate fi evitata la infinit si ca intreaga confruntare il opune, de fapt, doar unui simulacru de Partid Liberal, respectiv unor democrati preocupati preponderent de exprimarea loialitatii lor fata de presedinte. In aceste conditii, lupta ce se contureaza pare una cu certe sanse de victorie.

Astfel se explica si invitatia adresata unuia dintre cei mai cunoscuti sociologi europeni, Anthony Giddens, de a deveni mentorul intelectual al PSD.

Lord Giddens de Southgate, pana in 2003 director al London School of Economics (LSE) si innobilat de Tony Blair dupa retragerea sa de la conducerea institutiei amintite, a incercat sa depaseasca traditionala viziune a hiatului Stanga-Dreapta prin promovarea „celei de-a treia cai”.

Ecourile starnite de ambiguitatea unui astfel de mesaj politic ar trebui insa anticipate de Mircea Geoana – in calitate de sef al unui partid dominat de prosperi oameni de afaceri cu pretentii de social-democrati.

La inceputul acestei luni, Lord Giddens s-a aflat timp de cateva zile la Bucuresti, unde a conferentiat – in fata tineretului pesedist si a unor activisti mai cerebrali – pe tema „Noul model social european, extinderea Uniunii Europene”.

Vizita domniei sale a survenit chiar in toiul scandalului legat de uciderea unui tanar localnic de catre baronul de Targoviste Alexandru Radulescu, enervat pentru ca tanarul indraznise sa se scalde, pe o vreme torida, in apele lacului pentru care Radulescu detinea, din 2001, o autorizatie de pescuit.

Este putin probabil ca domnul Geoana sa fi mentionat aceasta drama fata de eminentul sau oaspete, atitudinea sa dictand-o pe cea a intregului partid – de tacere totala, lipsita de elementarul gest al solicitarii unei dezbateri parlamentare de urgenta sau macar cel al unui apel adresat mass-media de denuntare a modului in care Radulescu a considerat ca poate curma viata vadit insignifianta unui om

ce indraznise, chipurile, sa-i desconsidere autoritatea feudala. Inca de la revenirea sa la putere, in 2000, PSD procedase la arendarea unui numar considerabil de terenuri publice si lacuri, atribuite clientelei sale de personaje imbogatite peste noapte – dovada sublima a egalitarismului promovat de partid.

Astfel a putut lua fiinta, in scurt timp, o intreaga noua clasa de pseudoboieri, compusa in buna parte din fosti militieni, securisti sau alte slugi ale regimului comunist.

Pentru a masca ceea ce numisem, intr-o lucrare anterioara, ca fiind „Furtul unei natiuni”*, manipularile perioadei anilor ’90 s-au bazat in special pe nationalism – principalul instrument de distragere a atentiei publice de la devalizarile bine organizate, petrecute chiar sub ochii cetatenilor.

In prezent, obiectivele devalizarilor sunt altele, nemaivizand vechile intreprinderi de stat (cele care mai sunt), ci fondurile europene structurale, pre- si postaderare, care vor continua sa curga pana in 2013. Soaptele progresive ale domnului Giddens despre noul model social european constituie, de fapt, echivalentul racnetului nationalist al anilor ’90 care enunta ca „nu ne vindem tara”.

Tot ceea ce face Geoana acum este de a se folosi de prestigiul celui mai mare sociolog european pentru a plasa cat mai multi tineri pesedisti cvasioccidentalizati (unii cu masteratul sustinut chiar la institutia domnului Giddens) in pozitii-cheie disponibile in cadrul edificiului UE.

Deloc incidental, Giddens a sosit la Bucuresti insotit de Roger Liddle, o eminenta cenusie a lui Tony Blair. Inainte de a trece, in 1997, in echipa stabilita la Downing Street 10, Liddle a fost consilierul celei mai mari companii de minerit din Marea Britanie.

Dincolo de retorica sa dedicata unei Europe umane si sociale se afla insa convingeri legate de un viitor european corporatist, dominat de incomensurabila si nejustificata putere a fortelor economice. Principalul aliat al lui Liddle este Peter Mandelson, comisarul european al Comertului.

Erorile acestuia legate de stabilirea unui echilibru intre conduita ministeriala normala si cea a omului de afaceri au condus la dubla sa demitere din guvernul condus de Tony Blair.

Iar cum comertul exterior a constituit una din marile scene de desfasurare ale Securitatii lui Ceausescu, se prea poate ca acest domeniu sa fie folosit si pe mai departe in beneficiul romanilor „din sistem” pentru a le netezi calea spre posturi-cheie din domeniile cele mai lucrative ale structurilor puterii comunitare.

Este vorba, in mare, de aceleasi figuri la care PSD a recurs, pana nu demult, pentru a stabili, la Bruxelles, parghiile de influenta necesare aderarii Romaniei la UE fara o reformare adecvata si profunda a tarii.

Pe vremea lui Ceausescu, principalul personaj britanic care facea lobby Romaniei era Robert Maxwell, decedat in circumstante misterioase in 1990 si dupa ce imperiul sau financiar se prabusise aidoma dictaturilor comuniste cu care facuse atatea afaceri.

Antologica a ramas intrebarea acestui sicofant adresata lui Ceausescu in 1983: „Domnule presedinte, pe ce se bazeaza imensa dumneavoastra popularitate dupa nu mai putin de 18 ani aflati in fruntea tarii?”. „Popularitatea” geniului carpatin se baza, evident, pe cruzimea politiei sale secrete.

Il creditam in prima instanta pe profesorul Giddens de necunostinta in cauza lui Mircea Geoana, fiu al unui general de Securitate insarcinat cu constructia tunelurilor menite a facilita fuga dictatorului in clipa in care „popularitatea” sa se dovedea insuficienta pentru a-l mentine la putere.

Daca va da curs invitatiei lui Mircea Geoana si se va intoarce in Romania pentru elaborarea unui program de guvernare pesedist, profesorul Giddens risca sa-si vada reputatia facuta tandari. Geoana nu intentioneaza defel sa-si modernizeze partidul.

A proceda in aceasta directie ar insemna excluderea pleiadei de baroni centrali si locali, de-acum posesori ai unor averi considerabile, si deferirea acestora justitiei, in timp ce toate „bunele intentii” afisate de Geoana in acest sens se rezuma la piedici puse, ori de cate ori s-a putut, reformelor initiate de ministrul Justitiei, Monica Macovei, de a transforma justitia intr-un instrument efectiv de combatere a coruptiei.

In Romania, programele si ideologiile conteaza inca mult mai putin decat legaturile personale stabilite, iar politica ramane domeniul de activitate cel mai lucrativ, chiar daca si cel mai dispretuit si hulit de populatie. Il mai creditam o data pe Giddens de a nu fi avut cunostinta nici de acest aspect.

Ma tem insa ca foarte curand domnia sa va intra in criza acuta de scuze si justificari – aidoma altei minti luminate a LSE, Sydney Webb, care pe vremea lui Stalin aprecia abominabila tiranie a acestuia drept cel mai semnificativ progres realizat vreodata de omenire.