Un nou front în sistemul de sănătate: telemedicina
E-sănătatea în contextul pandemiei COVID-19
Deși România a încercat în trecut implementarea anumitor pași pentru dezvoltarea sistemului național de telemedicină, e-sănătatea a fost departe de a deveni o componentă din viața cotidiană. Acum, în contextul pandemiei COVID-19, informatizarea rapidă a sistemului medical este esențială atât pentru asigurarea accesului populației la serviciile de sănătate asigurate de medicii de familie și cei de specialitate, cât și pentru minimizarea expunerii pacienților și medicilor la riscul îmbolnăvirii. Dispozițiile adoptate recent de autorități privind consultațiile la distanță și eliberarea rețetelor on-line reprezintă un pas important spre digitalizarea sănătății în România, dar sustenabilitatea sistemului pe termen lung va depinde de măsurile pe care autoritățile române le vor lua în continuare.
Accesul pacienților simptomatici pentru COVID-19 la resursele necesare pentru diagnosticare și tratament reprezintă prioritatea esențială pentru autoritățile din sistemul de sănătate. Pentru restul pacienților, însă, provocarea constă în accesul la serviciile de sănătate fără a se expune pe ei înșiși ori cadrele medicale la riscul asociat deplasării până la unitățile medicale.
Una dintre soluțiile de reducere a acestor riscuri poate fi telemedicina sau „e-sănătatea” („e- health”) iar Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) au adoptat recent o serie de acte normative privind posibilitatea acordării consultațiilor medicale la distanță și eliberării de rețete online, împreună cu alte soluții destinate reducerii presiunii asupra sistemului medical (1).
Actele normative adoptate și dispoziții cu caracter de noutate
În ședința de Guvern din 30 martie 2020 a fost adoptată Hotărârea nr. 252/2020 privind stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății pe perioada instituirii stării de urgență pe teritoriul României, ale cărei norme de aplicare au fost adoptate o zi mai târziu de Ministerul Sănătății și CNAS, prin Ordinul comun nr. 539/437/2020.
Cele două acte normative, menite a răspunde problemelor din sistemul de sănătate rezultate din creșterea numărului infectărilor cu COVID-19, marchează și un pas important spre digitalizarea sănătății în România.
Printre altele, sunt prevăzute următoarele măsuri cu aplicabilitate directă pe durata stării de urgență:
• Medicii de familie și specialiștii din ambulatoriul clinic pot acorda consultații la distanță, prin orice mijloace de comunicare. Consultațiile acordate pacienților simptomatici pentru manifestări clinice sugestive pentru COVID-19 – pentru toate persoanele aflate pe teritoriul României, chiar dacă nu sunt asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate – vor fi incluse în plata pe serviciu, iar decontarea acestora se face prin tarif exprimat în puncte, la un tarif egal cu cel aferent consultațiilor din pachetul de servicii de bază acordate la cabinet pentru afecțiuni acute, subacute și acutizări ale unor afecțiuni cronice în asistența medicală primară, respectiv în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile clinice. Consultațiile pentru pacienții care nu prezintă simptomele specifice COVID-19 se acordă și se decontează conform reglementărilor legale în vigoare aplicabile consultațiilor la cabinet prevăzute în pachetele de servicii din asistența medicală primară, respectiv din asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile clinice, și din asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitatea medicină fizică și de reabilitare.
• Consultațiile la distanță ce se acordă în structurile ambulatorii ale spitalelor publice și private pentru emiterea prescripției medicale în situațiile prevăzute mai sus nu sunt asimilate unor consultații programate sau programabile.
• Consultațiile medicale la distanță vor fi consemnate de medicii de familie sau de specialiștii din ambulatoriul clinic în fișa pacientului și în registrul de consultații, după caz, cu indicarea mijlocului de comunicare utilizat și a intervalului orar în care acestea au fost efectuate, și vor emite toate documentele necesare pacientului ca urmare a actului medical. Documentele, inclusiv prescripțiile medicale, vor fi transmise pacientului prin mijloace de comunicare electronică.
• Pentru emiterea prescripțiilor medicale se pot acorda consultații la distanță în structurile ambulatorii ale spitalelor publice și private. În schimb, pentru pacienții cu boli cronice cu schemă terapeutică stabilă, medicii de familie pot emite prescripții medicale, în continuare, în baza documentelor medicale care au fost emise acestora – scrisoare medicală și/sau confirmarea înregistrării formularului specific de prescriere – și pentru medicamentele care, până la data intrării 31 martie 2020, erau prescrise de către medicii specialiști. Pentru pacienții cu boli cronice cu schemă stabilă de tratament, medicii de familie pot elibera prescripții medicale fără a mai fi necesară o noua reevaluare a medicului specialist, respectiv fără a mai fi necesară reînnoirea scrisorii medicale inițiale.
• În vederea eliberării prescripțiilor medicale electronice online emise ca urmare a unei consultații la distanță atât de medicii de familie, cât și de medicii de specialitate din ambulatoriul de specialitate pentru specialitățile clinice utilizând semnătura electronică extinsă, asiguratul sau persoana care ridică medicamentele în numele asiguratului poate printa documentul transmis de medic prin mijloace de comunicare electronică sau îl poate prezenta/transmite farmaciei în vederea printării acestuia. Aceleași cerințe se aplică asiguraților și în vederea eliberării prescripțiilor medicale electronice emise offline. Menționăm că, justificat, prescripția medicală cu regim special utilizată pentru preparatele stupefiante și psihotrope nu va putea fi transmisă prin mijloace de comunicare electronică.
• Pe perioada stării de urgență se suspendă obligativitatea utilizării cardului național de sănătate și a documentelor înlocuitoare ale acestuia.
Scurt istoric și perspective
Autoritățile române au adoptat și în trecut acte normative pentru implementarea sistemului de telemedicină la nivel național, cu precădere în domeniul intervențiilor de urgență, care facilitează comunicarea între echipajele de primă intervenție și unitățile medicale fixe. De asemenea, au fost implementate programe-pilot pentru sistemul informatic de telemedicină rurală și sistemul informatic de telemedicină al apărării, fiind declarate proiecte de utilitate publică de interes național (2).
Cu toate acestea, dezvoltarea la scară largă a sistemului național de telemedicină a întâmpinat obstacole care nu i-au permis să devină general accesibil pacienților români. Printre altele, lipsa echipamentelor sau a instruirii cadrelor medicale au fost invocate drept probleme în implementarea acestuia, iar defectările repetate ale infrastructurii sistemului informatic de sănătate au încetinit implementarea cardului național de asigurări sociale de sănătate.
Măsurile de mai sus au fost adoptate de autoritățile din domeniul sănătății pe fondul apelurilor numeroase ale medicilor de familie și ale medicilor specialiști (3). Deși acestea reprezintă un pas important făcut de România în direcția asigurării accesului populației la servicii medicale prin intermediul tehnologiilor de comunicare la distanță, tranziția spre un sistem de telemedicină sustenabil necesită considerabil mai multe eforturi.
În primul rând, aceste măsuri sunt adoptate pe fondul situației excepționale reprezentată de pandemia COVID-19, iar caracterul lor extraordinar se justifică prin imperativul limitării deplasării pacienților la unitățile medicale și minimizării expunerii acestora și a medicilor. Astfel, ele nu pot fi calificate per se ca un angajament pe termen lung și irevocabil asupra utilizării telemedicinei în România; problemele inerente legate de lipsa accesului multor pacienți la mijloace moderne de comunicare precum e-mail-ul sau considerațiile privind protecția datelor personale, cel mai probabil, nu ar fi condus la implementarea acestora anterior instituirii stării de urgență.
În doilea rând, paradigma telemedicinei este mai complexă decât dictează situația de față. În esență, e-sănătatea presupune un ansamblu integrat de servicii medicale prestate la distanță prin mijloace video, de la consultații în asistența primară și până la proceduri medicale și intervenții operate de echipe multidisciplinare pe care, timid, câțiva operatori privați în domeniul serviciilor medicale le-au testat pe piața din România.
Nu în cele din urmă, eforturile autorităților din România pentru operaționalizarea la scară largă a sistemului național de telemedicină s-au confruntat cu numeroase limitări obiective, atât în ceea ce privește lipsa dotărilor necesare pentru eficientizarea actului medical la distanță, cât și în ceea ce privește expertiza și instruirea cadrelor medicale. Acestea se pot dovedi obstacole semnificative, sperăm surmontabile, pentru dezvoltarea și sustenabilitatea telemedicinei în România.
În loc de concluzii
În contextul descris anterior, autoritățile române se confruntă cu o problemă ce trebuie adresată pe două planuri: pe termen scurt, trebuie să asigure că prevederile legale adoptate pe durata stării de urgență sunt apte să permită desfășurarea efectivă a consultațiilor medicale la distanță și asigură pacienților posibilitatea de a-și ridica medicamentele și dispozitivele medicale prescrise; suplețea dată de permisiunea legală de a furniza consultanții la distanță „prin orice mijloace de comunicare”, precum și soluțiile pe care le pot oferi firmele de tehnologie în aceste momente, sunt de natură a permite atingerea sau măcar apropierea de aceste deziderate imediate.
Pe de altă parte, pe termen mediu și lung, statul trebuie să ofere un cadru de reglementare bine definit și corelat, incluzând măsuri pentru operaționalizarea sistemului de telemedicină, inclusiv prin asigurarea dotărilor materiale, instruirea cadrelor medicale și eliminarea problemelor de funcționare din sistemele informatice publice – obiective complexe și dificil de implementat rapid, dar de a căror rezolvare poate depinde sustenabilitatea sistemului medical românesc în eventualitatea unui nou flux al pandemiei.
Articol semnat de Dominic Morega, Managing Associate, Țuca Zbârcea & Asociații (dominic.morega@tuca.ro) si Iulian Maier, Associate, Țuca Zbârcea & Asociații (iulian.maier@tuca.ro)
Note:
(1) Hotărârea Guvernului nr. 252/2020 privind stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății pe perioada instituirii stării de urgență pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 266 din 31 martie 2020; Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 539/437/2020 pentru prelungirea aplicării prevederilor Ordinului ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 397/836/2018 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019, pentru prorogarea unor termene și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății pe perioada instituirii stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 267 din 31 martie 2020.
(2) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2018 privind reglementarea unor măsuri în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 1 martie 2018.
INTERVIURILE HotNews.ro