Un nou prag depășit în practica prețurilor de transfer: ANAF acceptă ajustări voluntare prin diminuarea bazei impozabile
La fel ca în multe alte state, administrația fiscală din România a devenit extrem de atentă atunci când vine vorba de prețuri de transfer, în special cu ocazia desfășurării inspecțiilor fiscale. Legislația fiscală din domeniul prețurilor de transfer a fost aliniată cu practicile internaționale care sunt validate la nivelul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, respectiv la nivelul Comisiei Europene prin lucrările Forumului Comun al prețurilor de transfer.
Abordarea autorităților fiscale române în acest domeniu a evoluat mult în ultima perioadă și constatăm că nivelul de înțelegere, respectiv, acceptare și implementare corectă a principiului valorii de piață a avansat de la preocuparea simplistă axată mai mult pe eliminarea unor societăți din eșantionul de comparabilitate, la discuții și constatări cu privire la profilele funcționale sau la legitimitatea realizării de ajustări voluntare de prețuri de transfer la final de an. Desigur că ajustările în plus nu au ridicat, de-a lungul timpului, dificultăți în analiză și confirmarea din partea autorităților fiscale, ajustările în minus fiind cele care s-au dovedit a fi mult mai solicitante și au generat dispute cu organele fiscale din acest punct de vedere.
Principii generale aplicabile ajustărilor voluntare de prețuri de transfer
În esență, ajustările de prețuri de transfer de final de an se operează ori de câte ori, ca urmare a analizei realizate ca parte a dosarului prețurilor de transfer, se constată că prețurile de transfer practicate nu sunt conforme principiului valorii de piață.
Legislația fiscală din România nu stabilește reguli speciale aplicabile ajustărilor voluntare de final de an ale prețurilor de transfer, astfel încât, un contribuabil român poate proceda la ajustarea voluntară de preţuri de transfer în relaţia cu o persoană afiliată română oridecâteori constată că nu a fost respectat principiul valorii de piaţă (art. 19 alin. (1) și (6) din Codul fiscal, respectiv normele metodologice date în aplicarea acestuia).
Totodată, Liniile directoare privind prețurile de transfer emise de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru societățile multinaționale și administrațiile fiscale („Liniile directoare OCDE”) stabilesc următoarele principii aplicabile ajustărilor de prețuri de transfer voluntare (denumite ajustări compensatorii), ce au loc între un rezident fiscal român și o persoană afiliată nerezidentă:
- principiul de bază este că profiturile companiilor afiliate ar trebui calculate în mod simetric, adică ambele companii care participă la o tranzacție ar trebui să aibă același nivel de remunerare pentru tranzacția intragrup;
- o ajustare compensatorie poate inițiată de o companie și ar trebui ar trebui acceptată la nivelul oricărei administrații fiscale dacă ajustarea respectivă este rezultatul unei analize care generează concluzia că prețurile de transfer practicate nu sunt conforme principiului valorii de piață, dacă politica de prețuri de transfer, inclusiv ajustările voluntare de final de an, sunt aplicate în mod consecvent înainte de depunerea declarației fiscale de impozit pe profit, iar ajustarea are la bază un raționament care poate fi explicat și este sustenabil din punct de vedere economic.
Din perspectivă procedurală, o asemenea ajustare îmbracă forma unei declarații rectificative prin care pot fi efectuate corecții în plus sau în minus față de nivelul obligațiilor fiscale inițial declarat. Astfel, în privința ajustărilor voluntare de prețuri de transfer sunt aplicabile regulile instituite de art. 105 Cod procedură fiscală, asemenea ajustări putând fi operate doar pentru perioadele în care nu a fost anulată rezerva verificării ulterioare, ca urmare a unui control sau a împlinirii prescripției fiscale. În egală măsură, ajustările voluntare nu pot fi efectuate în cursul inspecției fiscale.
Articol semnat de Monica Todose, Director PwC România și Mihail Boian, Partener D&B David și Baias
Citește mai mult pe blogul PwC România
Articol susținut de PwC România