Un nou studiu arată că alergarea poate funcționa mai bine decât medicamentele antidepresive în unele cazuri

Exerciţiile fizice au fost considerate ani la rând de către medici drept un „antidepresiv natural”, lucru confirmat recent de un nou studiu citat de UPI și Agerpres.

Concluzia vine după o cercetare desfăşurată timp de patru luni, care a analizat impactul practicării alergării asupra anxietăţii şi depresiei în comparaţie cu un antidepresiv obişnuit.

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) acţionează prin creşterea nivelului de serotonină, un neurotransmiţător care reprezintă un factor esenţial în ceea ce priveşte reglarea stării de spirit, dar şi în cazul depresiei şi anxietăţii.

În rândul a 140 de pacienţi cu depresie, cei care au practicat sesiuni de alergare în grup – două sau trei alergări de 45 de minute pe săptămână – nivelul de depresie a scăzut comparativ cu persoanele care au luat escitalopram, un medicament care aparţine clasei inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei.

În plus, cei care şi-au tratat depresia cu exerciţii fizice au beneficiat de o recompensă suplimentară, cu îmbunătăţiri observate de asemenea la nivelul sănătăţii fizice. Acest grup „a slăbit, şi-a îmbunătăţit forma fizică şi şi-a redus ritmul cardiac şi tensiunea arterială”, după cum a declarat autoarea studiului, Brenda Penninx.

În cazul grupului care a luat medicamente nu au fost observate aceste beneficii. Brenda Penninx, profesor de epidemiologie psihiatrică şi vicepreşedinte al departamentului de psihiatrie de la Centrul Medical al Universităţii din Amsterdam, Olanda, şi-a prezentat concluziile în acest weekend la congresul Colegiului European de Neuropsihofarmacologie (ECNP).

Studiul a fost publicat la începutul anului în Journal of Affective Disorders. Rezultatele cercetării sugerează că „ar trebui să acordăm mult mai multă atenţie îmbunătăţirii stilului de viaţă în îngrijirea sănătăţii mintale”, a spus autoarea.

Ce arată noul studiu privind depresia

Toţi pacienţii incluşi în acest studiu erau afectaţi de depresie şi/sau de anxietate. Când li s-a oferit posibilitatea de a alege între cele două opţiuni, aproape două treimi au ales să îşi trateze depresia cu sesiuni de alergare programate pe o perioadă de patru luni. Grupul rămas a optat pentru escitalopram.

Echipa de oameni de ştiinţă a notat că în ambele grupuri au existat pacienţi care nu au avut niciun beneficiu în ceea ce priveşte reducerea depresiei sau a anxietăţii. Puţin peste 4 din 10 pacienţi (44%), atât din grupul care a practicat alergarea, cât şi din grupul care a ales medicamentul, au experimentat o îmbunătăţire în ceea ce priveşte sănătatea mintală.

Însă persoanele care au ales alergarea şi au observat efecte pozitive au continuat să scadă din greutate şi să îşi reducă circumferinţa taliei. S-au observat, de asemenea, îmbunătăţiri ale tensiunii arteriale şi ale funcţionării generale a inimii. Acesta nu a fost şi cazul celor care au luat escitalopram.

Un dezavantaj observat în grupul subiecţilor care au optat pentru alergare a fost probabilitatea mai redusă ca aceştia să continue programul complet de exerciţii în comparaţie cu pacienţii care au ales escitalopram.

Între 52% şi 58% dintre alergători şi-au menţinut rutina pe tot parcursul perioadei de studiu, comparativ cu 82% până la 85% în cazul grupului care a ales medicamentul.

„Schimbarea stilului de viaţă se ştie că este dificilă”, a explicat Penninx. Cu toate acestea, pacienţii ar putea observa beneficii dacă li se oferă posibilitatea de a alege ceea ce consideră că ar putea funcţiona cel mai bine pentru ei, a spus ea.

„Din păcate, nu ştim încă ce funcţionează pentru cine”, a recunoscut cercetătoarea, adăugând că o combinaţie a ambelor tratamente „poate fi cea mai bună” soluţie pentru creşterea şanselor de a gestiona depresia.

Activitatea fizică poate ameliora simptomele depresiei

Ahmed Jérôme Romain, profesor asistent la Şcoala de kineziologie din cadrul Universităţii din Montreal, care nu a făcut parte din echipa care a condus studiul, nu s-a arătat surprins de aceste constatări „pentru că este bine descris faptul că activitatea fizică poate fi folosită pentru atenuarea simptomelor depresive, dar şi pentru prevenirea depresiei”.

El a remarcat, spre exemplu, că în Canada „activitatea fizică este inclusă în recomandările de gestionare a tulburărilor depresive”.

„Aşadar, activitatea fizică precum alergarea reprezintă cu siguranţă o strategie importantă în cazul persoanelor cu depresie, deoarece poate ajuta la sănătatea mintală, dar şi (la) sănătatea fizică”, a spus Romain.

Un alt lucru demn de luat în considerare, a remarcat Romain, este faptul că exerciţiile fizice nu au efectele secundare pe care le poate avea un medicament. În ceea ce priveşte modalităţile prin care se poate reduce abandonarea, în timp, a programului de alergare, el a sugerat câteva strategii pentru pacienţi.

„În primul rând, este important să se concentreze asupra plăcerii în timpul exerciţiilor fizice, deoarece este probabil ca pacienţilor cărora nu le plac sesiunile de exerciţii fizice să le fie mai dificil să le menţină”, a spus Romain.

El a subliniat, de asemenea, importanţa sprijinului social primit – cum ar fi prezenţa unui partener de exerciţii -, dar şi a stabilirii unor obiective pentru sporirea încrederii, a monitorizării simptomelor depresiei înainte şi după exerciţii şi a existenţei unui plan de activitate fizică.

„Activitatea fizică este un medicament pentru sănătatea fizică, mintală şi psihologică, aşa că este timpul să începeţi”, a spus el.

„Dacă este prea dificil, încercaţi să găsiţi un profesionist în educaţie fizică care să vă ajute în acest proces. Şi, mai important, găsiţi ceva plăcut. Cea mai mare (problemă) nu o reprezintă intensitatea exerciţiilor, ci menţinerea lor în timp”, a adăugat el.