Un prim pas în reglementarea violenței cibernetice
Trăim într-o perioadă caracterizată de evoluția rapidă a tehnologiei informației iar acest lucru ne aduce extrem de multe beneficii prin posibilitatea de a accesa un volum foarte mare și variat de informații și prin facilitarea comunicării și transmiterii datelor. În același timp însă, acest fenomen contribuie și la crearea unui mediu propice pentru apariția și diversificarea formelor de violență, accesul facil și posibilitatea păstrării anonimatului fiind factori de creștere a agresiunilor pe internet.
Măsurile de prevenire a acestor tipuri de violență s-au dovedit de multe ori ineficiente sau au fost criticate pe motiv că intră în conflict cu drepturi și libertăți consacrate de Constituția României, cum ar fi libertatea de exprimare. În același timp, o bună perioadă de timp nu s-a acordat aceeași atenție și nu au fost tratate cu aceeași importanță agresiunile din mediul virtual față de cele desfășurate în mediul real. Cu toate acestea, în contextul creșterii substanțiale din ultimul timp a utilizării spațiilor virtuale, a crescut și frecvența agresiunilor în mediul online, devenind stringentă nevoia de reglementare a unor mecanisme de protecție a victimelor acestor agresiuni.
Astfel, în data de 6 iulie 2020, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 106/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, lege care introduce conceptul de „violență cibernetică” în sfera „violenței domestice” și definește fenomenul prin enumerarea faptelor care pot intra sub incidența acestuia (aceasta va intra în vigoare în data de 9 iulie 2020).
Conform noilor prevederi, definiția legală a violenței cibernetice include:
- faptele de hărțuire online;
- mesajele online instigatoare la ură pe bază de gen;
- faptele de urmărire online;
- amenințările online;
- publicarea non-consensuală de informații și conținut grafic intim;
- accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private.
Faptele de mai sus nu reprezintă o enumerare cu caracter limitativ, având în vedere că legea include în sfera violenței cibernetice și „orice altă formă de utilizare abuzivă a Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.”
Enumerarea nelimitativă ține cont de realitatea socială și tehnologică a momentului, respectiv de faptul că formele de violență cibernetică se înmulțesc într-un ritm alert, odată cu evoluția tehnologiei informației, permițând astfel organelor competențe să se adapteze și să sancționeze și forme de agresiune cibernetică ce se vor realiză prin modalități tehnologice sau faptice pe care nu le putem anticipa la acest moment.
Este important de subliniat faptul că introducerea „violenței cibernetice” în sferă „violenței domestice”, nu este o reglementare cu titlu general a acestui fenomen, ci doar o completare a tipurilor de violențe care intră sub umbrela “violentei domestice”. Această înseamnă că orice faptă de violență cibernetică va fi sancționată în baza Legii nr. 217/2003 numai în condițiile prevăzute de lege pentru sancționarea violenței domestice, și anume dacă fapta reprezintă o „inacțiune sau acțiune intenționată care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima”.
Astfel, în măsură în care fapta de violență cibernetică se petrece într-un alt mediu decât cel familial sau domestic și între persoane care nu au calitatea de soți, foști soți, actuali sau fost parteneri, prevederile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice nu vor fi incidente.
În concret prezenta modificare nu acoperă și faptele de genul hărțuirilor sau amenințărilor pe internet venite din partea unor persoane necunoscute sau din partea unor persoane cunoscute, dar cu care victima nu are o relație de tipul celor enumerate de lege.
Până în prezent, în România nu a existat un cadru legislativ expres care să permită pedepsirea că atare a violenței cibernetice, toate faptele de violență cibernetică fiind analizate fie raportat la diferite infracțiuni (cum ar fi hărțuire, șantaj, violarea vieții private), în măsură în care întruneau elementele constitutive ale acestora, fie de către Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, pentru aspectele care intră în competența sa. Practic, în continuare, pentru faptele care nu intră sub incidența definiției de ‘violență cibernetică” în contextul “violenței domestice”, situația va trebui analizată în concret, la fel ca și până acum, și sancționată pe baza prevederilor generale cu caracter penal sau contravențional, după cum va fi cazul.
În plus, menționăm că Legea nr. 106/2020 introduce și o serie de prevederi care sunt menite să contribuie la prevenirea săvârșirii faptelor de agresiune cibernetică, prin instituirea în sarcina Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor (prin organismele aflate în coordonarea sa, responsabile de prevenirea, analiza, identificarea și reacția la incidente în cadrul infrastructurilor cibernetice) a obligației de a dezvolta campanii de sensibilizare publică privind violența cibernetică, de a oferi asistentă practică autoritătilor centrale și locale în prevenirea și răspunsul la violentă cibernetică și de a stabili programe pentru alfabetizare digitală.
Ca o notă generală, modificarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice reprezintă un pas important în protejarea unui segment semnificativ de victime ale comportamentelor agresive din mediul online, și sperăm că, pentru a se asigura o protecție cu caracter general, aplicabilă și în afara sferei violenței domestice, să se adopte o reglementare explicită care să incrimineze toate activitățile violențe din mediul online, indiferent de relația dintre victimă și agresor.
Un articol semnat de Monica Stătescu (counsel), Simona Ungureanu (associate) – Filip & Company