Un rinichi, donat pentru 15.000 de euro. Merita?

Primesc doua comentarii pe blog. Sint anuntat ca cineva isi doneaza un “rinichi” contra cost. O adresa de mail si doua numere de telefon din afara tarii. Un roman stabilit prin cine stie ce capat de Spanie vrea sa-si vinda unul dintre rinichi si cauta posibil cumparator lasind mesaje pe net. Inteleg foamea, inteleg saracia, inteleg toate incercarile de a-ti creste nivelul de trai, dar toate pina la un punct. Nu inteleg de ce ti-ai vinde o bucata din tine.

Alin sau Alex, indiferent care e numele romanului plecat in Spania, “doneaza” rinichiul contra sumei de 15.000 de euro. L-am sunat si prima intrebare ce mi-a venit in minte, dupa ce ce am dat buna ziua, a fost “De ce?”.

“Eh, niste probleme financiare”, mi-a raspuns barbatul de la celalalt capat. Il intreb citi bani cere si imi raspunde ca 15.000 de euro. Ii multumesc pentru raspuns si incheiem conversatia. Sint pe jumatate socat, pe jumatate indignat. Ma intreb cit de disperat trebuie sa fii sa iti vinzi un rinichi si nu reusesc sa gasesc raspunsul.

Am preferat sa cenzurez adresa de mail si numarul de telefon. Nu stiu daca ii fac omului o favoare nelasindu-l sa-si gaseasca un “client” sau daca fac o defavoare unui om care chiar are nevoie de un rinichi. Sint suficient de socat de o astfel de decizie, incit sa nu imi dau seama daca gresesc sau nu. Prefer sa cred ca nu. Prefer sa cred ca, atunci cind hotarasti sa donezi un rinichi, o faci pentru ca trebuie, pentru ca merita, pentru ca exista un scop mai presus decit un pumn de bani pe care o sa-i toci in maximum jumatate de an.

Doua raspunsuri mi-au fost suficiente. Nu am vrut sa intreb mai mult, nu am vrut sa stiu ce probleme are omul, daca altfel o sa ramina pe drumuri, daca altfel o sa moara din cauza camatarilor care-l vor fugari cine stie pe unde. Nu vreau sa stiu, prefer sa ramin un egoist care se gindeste la ce n-ar face el.

Pentru ca eu nu mi-as vinde un rinichi. Nu mi-as vine citeva procente din sanatatea mea prezenta si viitoare pentru niste bani. Am trecut prin perioade suficient de proaste, am avut zile in care mincam doua pachete de biscuiti in 24 de ore, dar am preferat sa dau din coate si sa ies la suprafata. A-ti vinde un rinichi nu inseamna decit o gura de aer pe termen scurt si o serie de scufundari ulterioare.

Ca Alin (sau Alex, oricare o fi numele lui) mai sint si altii. Cred ca acum vreo jumatate de an primeam un comentariu similar. Altul care “dona” rinichi pe bani. L-am ignorat atunci, dar acum ma intreb cit de bolnava trebuie sa fie societatea in care traim. Si nu ma refer la societate in general, inclusiv Spania, Germania, Canada, SUA etc., ci mai degraba la societatea romaneasca.

Per total, e o societate bolnava. Cronic. Sufera de zeci de boli, de la saracie si pina la hotie, birocratie, nesimtire si tot asa, la nesfirsit. Dar cit de rau trebuie sa ajungi incit sa merite sa-ti vinzi un rinichi pe un pumn de bani? In cit rahat trebuie sa fii, ca roman, sa ajungi sa-ti vinzi rinichiul din Spania?

Da, se poate trai cu un singur rinichi. Dar oare merita sa risti sa mori cu zile pentru niste bani? Din punctul meu de vedere, in nici un caz. Chiar suferim de o boala incurabila?

Citeste si comenteaza pe Subiectiv.