Un soi de FNI jurnalistic (de Dan Tapalaga)

Realitatea lui Vantu vinde o Iluzie. Adevarul lui Patriciu difera substantial de al meu. Romania lui Adamescu e partial libera. Antenele lui Voiculescu emit deja ca un patefon stricat. Trustul lui Sarbu se manifesta PRO, iar la momentul potrivit Anti. Si atunci, de ce ne-ar mai pasa noua de imaginarul si de proiectiile lor fantastice? Criza credibilitatii a atins media mogulilor. Unii s-au trezit usor speriati.

In timp ce Patriciu si Voiculescu isi folosesc primitiv uneltele media ca topoare, SOV isi construieste abil oglinzi paralele. A intuit bine pericolul caderii presei la bursa opiniei publice si a reactionat primul. In plina campanie pentru referendum, a fardat Realitatea cu talent si imaginatie.

In spatele dezbaterii maraton regizate miercuri seara la Realitatea TV se afla Iluzia presei libere si foarte independente. Actiunea in forta de credibilizare a grupului Realitatea-Catavencu se suprapune, intamplator, cu relansarea unui ziar din trust: Cotidianul.

Pana aici, veti spune: simple procese de intentie. Cum s-ar zice, pe ce ma bazez? Pe ceva experienta de ziarist in munca de trust, pe informatii din breasla tacuta, dar nealiniata, si pe logica elementara. Ca sa aiba forta, Vantu&Co au nevoie de rating, tiraj si credibilitate. Or, cu toata echilibristica sa pro si anti-Basescu, s-a ales doar cu gloante boante si topoare tocite.

De aici, disperarea. Transformat in caine de paza al democratiei, Vantu ne trimite constiinta critica la culcare: dormiti linistiti, trustul vegheaza pentru voi. Multumesc, nu. Ultima data a iesit prost.

Poate ati atipit sau ati uitat. Vorbim despre un expert in iluzii. Un prestidigitator. Acum zece ani a abuzat, riscant dar eficient, de scamatoria credibilitatii. A lipit sigla CEC de o afacere. S-a lasat cu 300.000 de pagubiti si un om fericit. S-a ratat ca bancher (o mana de ajutor a primit chiar de la actualul presedinte interimar, Nicolae Vacaroiu), insa castiga din informatii cu dobanda.

Numai ca aici are o problema: pe el, ca si pe Voiculescu sau Patriciu, iti vine mai greu sa-i crezi. CEC-ul lor sunt ziaristii pusi sa-si latre astazi independenta si profesionalismul in gura mare. Iar miercuri seara au latrat vreme de patru ore. Iar cei care au latrat mai tare sunt cainii de paza tinuti in lesa sa de aur.

La simpatica mascarada de miercuri seara s-au rostit adevaruri mari si inutile, tampenii colosale si un calup de sentinte ipocrite. In final, un sigur mesaj: la Vantu, presa e pe bune. Mogulii rai trebuie cautati in alta parte. Oligarhul Vintu “nu se baga”. Polticienii suna, el asculta. Atat. Teroarea cenzurii bantuie prin alte locuri.

Aveam sa aflam de la Gheorghe, de exemplu, ca Mitrea a sunat cu efect la Sarbu: l-au scos de pe post. Si altele.

In destinul lor neclar, ard etape. Vantu, Patriciu, Voiculescu (mai putin Sarbu) ne someaza sa-i recunoastem de buni, vizionari, fauritori de prosperitate si democratie. Cam prea devreme si putin cam mult. De la furtul primului milion de dolari la statutul social onorabil, marile familii americane au rabdat cuminti cateva decenii.

Invariabil, au cautat spre final sa-si indrepte pacatul originar prin actiuni caritabile si au lasat in urma universitati, scoli, spitale sau biblioteci publice.

Oligarhii nostri vor sa ne lase din timpul vietii o tara croita dupa chipul si asemanarea lor. Si ei, am uitat poate cine sunt. Democratia pe care toti trei pretind ca vor s-o indrepte se indoaie sub apasarea lor. Am ajuns prizonierii dramelor unor oligarhi neintelesi, captivii unor mari frustrati, ostatici intr-o tara cu sonor controlat.

Dar, ca sa-si vindece suferinta nerecunoasterii publice, mai au ceva greu de furat: onorabilitate si statut social. Preventiv, si-au luat amanet politicieni si ziaristi.

Unul dintre ideologii celor 322 este Dinu Patriciu. Intr-un interviu pentru Cotidianul, a rezumat viitorul cat se poate de clar: „Astazi, corporatiile sunt cele care aduc bunastare, progres, iar politicienii sunt cei care administreaza doar bunurile si serviciile ce nu pot fi procurate prin piata. Justitie…

Nici macar aceea, pentru ca si justitia ar putea fi privata.” In interviu, Patriciu a folosit de patru ori cuvantul liniste si de trei corporatie. Poftiti va rog, pasind pe varfuri, in era corporatista!

In era lor, oligarhii nasc politicieni. Pana ieri, se inampla invers. Cine nu crede, sa ia aminte la Gusa. Liderul unui partid cu 0 la suta in sondaje (cu atat coteaza PIN ultimul sondaj IMAS) supravietuieste pe sticla Realitatii din bunavointa Marelui Iluzionist. Insa Vantu, Patriciu, Sarbu si Voiculescu au uitat adevarul descoperit in urma cu zece ani: zero inmultit cu opt face tot zero.