Un „Steve Erwin”, medic de tara

Cabinetul veterinar de stat era pentru majoritatea locuitorilor cladirea unde veneau sa „ia pastilute cand se imburda puii prin iarba si ametesc de cap” sau cand trebuia „sa traga” o semnatura pe carnetul de sanatate al calului sau sa-si „intepe cainele”.

Un „Steve Erwin”, medic de tara

Ei bine, acum doua saptamani a venit de la Gherla la Campia un medic hotarat sa schimbe in timp aceasta perceptie trunchiata asupra medicinei veterinare, dar si a atitudinii fata de animalele pe care le avem in grija. Teodora Blajan este ceea ce putem numi simplu: un om pasionat. Poate suna exagerat, dar as numi-o un „Steve Erwin” in varianta feminina al municipiului Campia-Turzii.

Are o mie si una de pasiuni bizare si este o inflacarata adepta a proiectelor pentru voluntariat. Pana acum a participat la doua actiuni importante, una in Histria (finantata de polonezi) si una in regiunea nordica a Portugaliei, in districtul Miranda. Expeditia in Histria avea ca obiect capturarea de serpi, cu scopul monitorizarii ciclului lor de viata.

Estimarile de numar ale speciei Natrix Tessellata erau de 5000 de exemplare, din care voluntarii au reusit sa captureze aproximativ 3000. Acestora li s-a implantat un cip si au putut fi urmarite.

Cum decurgea o zi in Histria?

Pai, prima senzatie a fost aceea de pierdere a notiunii timpului. Ne orientam de multe ori dupa soare. Doar vazand ca vin multi turisti am realizat: „E Pastele!”. Programul era simplu: dimineata ne beam paharelul de tuica, ne luam sacii de iuta si porneam printre ruine. Serpii, neveninosi, ii prindeam cu mana. Am descoperit ca eclozau in apa.

De multe ori cand ii prindeam erau in mijlocul imperecherii si formau un „Y”. Uitandu-ma la sfarsit in evidente, am constatat ca eu am stabilit recordul: 260 de serpi prinsi intr-o zi. Mai era insa o specie in zona, Coluber, pe care, la prima vedere ii confundai cu Natrix, dar, vrand sa-i prinzi, te trezeai plin de muscaturi. Noroc ca si acestia erau neveninosi.

La un moment dat eram atat de obisnuita cu prinsul serpilor, incat stateam in picioare, cu ochii inchisi si ii prindeam direct, numai dupa fosnetul lor prin iarba.

Cum gasesti aceste proiecte?

Unele le gasesc pe net. Asa am dat de un proiect de voluntariat in Portugalia, fundamentat pe monitorizarea starii de sanatate a cailor. Eu ador caii. In Portugalia m-am trezit intr-un grup mixt, alcatuit din 12 tineri, printre care un irlandez, un japonez, 4 portughezi, 2 belgieni. Nu erau toti specialisti pe medicina veterinara. Japonezul, de exemplu, era fotograf.

Ce ai remarcat diferit in modul de tratare a animalelor in Portugalia?

Pai, trebuie sa spun ca multi oameni apelau la aceasta Asociatie cu voluntari deoarece preturile cu care se lucra la alte cabinete era urias. Noi nu percepeam taxa decat pentru medicament in sine si pentru deplasare. Diferenta fata de sistemul din Romania era ca acolo reactionai mai prompt la solicitari. Dar si aveam cu ce. Niciodata nu duceam lipsa de masina si nici de benzina.

Au mai fost si alte actiuni in cadrul proiectului din Portugalia?

Ei bine, am mai participat si la expeditii de monitorizare a vulturilor imperiali si a lupilor. Vulturii imperiali sunt aproape venerati in Portugalia, dat fiind ca in toata tara sunt 7 cupluri. Ei isi faceau cuib in canionul strabatut de raul Doru, care se traduce ca in romana: „dor”.

Ceea ce m-a impresionat -gandindu-ma la Portugalia si m-a intristat in acelasi timp, privind inapoi inspre Romania, a fost multitudinea de proiecte in care se implicau portughezii sau pe care le finantau. Nu cred ca diferenta vine din lipsa banilor. Cred ca e vorba de spirit.

O intreb de viata acestui cabinet din Campia, si imi spune ca e usor dezamagita de atitudinea anumitor oameni, a acelor „mocani orasenizati”, care si-au pierdut identitatea, renuntand la simplitate si adoptand formal o atitudine semi-civilizata. Foarte multi renunta usor la animalul de care s-au folosit mai multi ani, cerand euthanasierea.

In acel moment, Teodora trebuie sa faca munca unui psiholog (convingandu-i sa nu renunte la animalul care i-a slujit atata timp)… Dar si a unui contabil, daca vine vorba de numeroasele coduri numerice personale si alte date tehnico-administrative pe care trebuie sa le ordoneze in calculator.

In cabinet a gasit o gramada de instrumente medicale atat de rudimentare incat nu se mai folosesc de mult. Adevarate piese de muzeu. Cert este ca prin intermediul unui medic veterinar, sunt sanse de educare a oamenilor. Cand eram mica, citeam o carte care se numea „Doctorul Aumadoare”. Vorbea despre un batranel care iubea animalele si care comunica in limba lor.

Aceasta a fost prima mea lectie de „medicina veterinara”. Abia acum am trecut la pasul doi: mirarea fata de mirarea Teodorei.